Asus a reusit sa ne faca o supriza placuta prin intrarea sa in concurenta directa cu Creative si Auzentech, dar nu oricum, ci oferind un produs de o calitate excelenta daca ar fi sa ne luam dupa specificatii; pe site-ul oficial Asus exista o lista foarte lunga cu tot ce stie sa faca placa de sunet; eu am preferat sa aleg doar cateva aspecte pe care le consider mai importante…

-Signal-to-Noise Ratio (A-Weighted): 118 db
-THD+N at 1kHz: 0.0004% (-108dB)
-DSP: ASUS AV200 (CMI8788 OxygenHD)
-THD+N at 1kHz: 0.0004% (-108dB)
-Output/Input Full-Scale Voltage 2 Vrms (5.65 Vp-p)
-DAC: Burr-Brown PCM1796 x4 (123dB SNR, Max. 192kHz/24bit)
-High-quality, high slew rate Burr-Brown OPA237 opamps
-EAX®2.0&1.0, A3D® 1.0, DirectSound® HW & SW Support
-EMI (electromagnetic interference) shield

In afara de asta, mai avem cateva lucruri mai putin utile dar binevenite, cum ar fi mufele aurite – par a fi placate serios, nu genul care se sterg dupa cateva luni  si LED-uri colorate pe iesiri, destul de bune daca doresti sa infigi ceva in placa si nu ai lumina, dar pot deveni deranjante pe intuneric din cauza ca sunt foarte puternice. Interesant modul in care Asus a stiut sa combine utilul cu placutul, atragand comparatori atat din segmentul celor care vor calitate audio cat si celor interesati de look si beculete – mai exista si doua LED-uri portocalii care ilumineaza placa intr-un mod interesant in timpul functionarii…

Primul lucru pe care l-am observat la pornirea sistemului, cu placa in e,l a fost un click scos de placa la incarcarea driverului; da, este acel click specific releelor din amplificatoare, o surpriza foarte placuta si un sunet familiar care trebuie sa recunosc ca ma incanta intr-un mod deosebit. Cu aceasta placa de sunet nu o sa aveti niciodata pocnituri in boxe la pornirea/oprirea PC-ului cu sistemul audio pornit; in plus, acele relee inseamna ca, odata dezactivate line-in/mic,-in acestea vor fi dezactivate pe bune, in nici un caz nu vor influenta/amplifica in vreun fel zgomotul de fond. Un alt fapt interesant, scutul EMI de pe placa, se prezinta destul de fierbinte – lucru care lasa impresia unei amplificari de foarte buna calitate, cu randament prost si sunet bun,  asta, dar si pozele cu componentele efective de pe PCB, evident.

La testarea efectiva o voi cumpara cu M-Audio Revolution 5.1, adica un fel de AKM vs Burr-Brown, desi in cazul asta sunt diferente mari si in restul circuitului analog. In primul rand, rezerva de curent la Xonar este impresionanta, la numai 25% din volum oferind acelasi nivel de iesire ca M-Audio Revo la 100% ! Acest lucru are o influenta pozitiva asupra dinamicii, placa reusind sa pastreze forta si viteza sunetului intacte si in pasaje prelungite de transients – de exemplu un solo de tobe. Pentru a face o testare cat mai corecta am setat Revo la 75% (peste aceasta valoare apare o usoara pierdere de dimanica) si Xonar la numai 15% din volumul maxim, cupland placile la cate o intrare a amplificatorului Sansui, dupa ce in prealabil ma asigurasem ca sunetul de pe cele 2 intrari este cvasi-identic. Ca o paranteza, exista diferente mici, dar audibile, intre interconectul Proel si cel obisnuit din pachetul Asus, asa ca am folosit Proel pentru ambele placi de sunet.

In prima faza a testarii am folosit doua sesiuni de Winamp pornite, setate la output pe cate una din placile de sunet; incarcam acelasi track in ambele si le porneam cu o diferenta de 3-4 secunde intre ele, schimband sursa din amplificator si ascultand astfel acelasi pasaj de 2 ori la rand. Am inceput cu Sara K si Diana Krall, concentrandu-mi atentia in mod special asupra vocii; am fost oarecum surprins sa constat ca, diferentele erau aproape zero, parca-parca se auzea ceva diferit, dar nimic definibil. Am continuat cu ceva mai antrenant, mai activ, unde ar putea conta diferenta de amplificare; Vaya Con Dios si Johnny Frigo au trecut prin focurile comparatiei “la 3 secunde”, dar nici de data asta nu am observat diferente senzationale, desi parca intre timp mi s-au mai desfundat urechile, iar pe ici-colo sunetul parea mai puternic pe Xonar, mai complet cumva. Pana la urma am pompat mai multi watts in boxe si am trecut la ascultat solo de tobe, atat cel de la Ultimate Demonstration Disc, cat si cel de pe Usher Disc Test si, in sfarsit, au inceput sa apara ceva diferente palpabile, in special in zona mid-bass, unde Xonar a placut mai mult urechii; de altfel acesta a fost si primul test in care am putut deosebi placile intr-un “blind test” organizat ad-hoc. Dupa asta am avut ideea (buna) de a incarca si cu muzica moderna, iar basii de la Safri Duo – Episode II au oferit o noua ocazie de diferentiere, sunand mai strans, mai nervos si mai profund totodata.

Pe scurt, concluziile trase dupa auditii: soundstage cvasi-identic, detaliu si rezolutie pe frecvente inalte/medii aproape identice, mici diferente pe bass, nu neaparat de detaliu, cat de forta, de viteza, probabil datorate amplificarii mult mai solide de pe Asus. Astea au fost concluziile dupa testul scurt, dar…

Mai tarziu am inceput sa ascult pur si simplu muzica, uitand de teste. Dupa o auditie prelungita cu Xonar, mi-a venit ideea sa trec pe Revo pentru a continua auditia albumului (Badi Assad – Rhythms, Chesky Records) si am avut imediat impresia ca sunetul nu are aceeasi claritate si consistenta ca mai devreme; un switch rapid inapoi pe Xonar si sunetul cristal cu care ma obisnuisem era la loc… acesta a fost momentul in care am decis ca merita sa imi fac upgrade. In plus, asta mi-a adus aminte ca, aceeasi metoda de testare a dat roade si mai demult, pe alte placi de sunet, in alta epoca…

Cateva cuvinte si despre drivere. Pe scurt, acestea sunt impecabile, ergonomice, lipsite de probleme si bug-uri (sau nu am dat eu de ele), iar cel mai important lucru (pentru mine) este functia modul Hi-Fi in care, orice DSP/EQ mode sunt dezactivate, sunetul fiind cat se poate de curat. Am facut si cateva experimente cu functia de resampling, dar rezultatele nu au placut la ureche; up-sampling la 192khz a insemnat o usoara “ascutire” a sunetului, facuta in detrimentul detaliului, efectul fiind practic identic cu cel obtinut pe cale software, cu DirectSound SSRC din Winamp, de exemplu. Tot la drivere merita mentionat si faptul ca, Asus Xonar ofera cu ~10% mai mult FPS in Quake3 TimeDemo decat M-Audio Revolution, un lucru interesant daca avem in vedere ca ambele placi ofera suport EAX 2.0 realizat 100% software.

Merita banii ? Greu de spus… daca ne uitam la ce ofera, o calitate a constructiei si a componentelor pe care personal nu am mai vazut-o la o placa de sunet consumer, as spune ca isi merita banii cu varf si indesat. Pretul nu este unul mic, dar pentru acesti bani primesti o placa de sunet pe care nu o vei mai schimba multi ani de acum inainte, mai ales, daca ne gandim ca placa are deja drivere bune, certificate WHQL si  este compatibila cu Windows 7 32/64 bit.

P.S. In poze se poate vedea placa fara capac si softul setat in Hi-Fi mode.

7 COMENTARII

  1. Asus Xonar mi-a placut mai mult, comparat chiar si cu M-Audio Delta1010LT, o interfata audio asimilata deja categoriei profy (entry-level). A sunat clar mai bine decat solutiile Creative pe care le-am avut inainte. Xonar-ul are o nota de muzicalitate si un foarte bun raport calitate-pret.

  2. Salut!
    Dupa atata timp de cand a aparut review al acestei placi, pentru ca nu am utilizat-o timp de 5 ani (calculatorul nu facea fata), am o intrebare referitor la DAC-uri. Cineva, pe forumul de la PC-Garage scria
    ” toate iesirile sunt cu dac-uri burrbrown, dar doar iesirea front are AO LM4562 si doar unul, celelalte 2 sunt ceva japoneze mai ieftine”
    http://www.pcgarage.ro/placi-de-sunet/asus/xonar-d2-pm/comentarii/#comentariu-150402
    Are 4 chipseturi BurrBrown PCM 1796. Normal nu ar fi ca pe fiecare din cele 4 iesiri analog sa foloseasca un astfel de chipset? Daca pe iesirea front, care este cea mai importanta sa foloseasca un alt tip de chipset atunci AO LM4562 ar trebui sa fie superior comparativ cu BurrBrown PCM 1796. Eu nu stiu. Asta este si nelamurirea mea.
    Pe iesirea front ce chipset are?
    Pe iesirea analog front vreau sa ma conectez la un amplificator. Daca are un chipset de calitate ar fi o solutie mai buna sa conectez iesirea analog si sa folosesc DAC-ul placii de sunet, decat sa conectez placa de sunet prin cablu digital si sa folosesc DAC-ul amplificatorului.
    Daca amplificatorul nu are intrare digitala presupun ca are restul pieselor de calitate superioara unui amplificator cu intare digitala, ambele avand acelasi pret. Un amplificator cu intare digitala ar trebui sa fie mai scump daca are restul pieselor ar fi de aceeasi calitate. DAC-urile de pe intrarea digitala ar creste pretul amplificatorului.

  3. Pardon!
    Ar trebui sa fie echipat cu DAC-uri pe iesire, astfel ar creste pretul amplificatorului.
    Mai bine dau urmatorul exemplu:
    -doua amplificatoare, realizate de acelasi producator, cu aceleasi piese; unul are intrare digitala; acesta ar trebui sa aibe DAC-uri la iesire; acest amplificator ar fi mai scump datorita prezentei acelor DAC-uri comparativ cu celalalt amplificator care are numai intrari analog.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.