Sugden Masterclass HA-4 vs Naim Headline 2

Britanicii de la Sugden Audio au lansat la inceputul acestui an, un upgrade major dupa spusele lor, al amplificatorului de casti destul de popular deja – Sugden Headmaster. Noul produs se numeste Masterclass HA si a fost lansat impreuna cu noua linie Masterclass HA-4, in care mai intra un CD player, un preamplificator si un amplificator final.
Pentru comparatie am folosit clasicul in viata Naim Headline 2, alimetat de o sursa FlatCap 2. Amplificatorul se bucura de popularitate inca din 1999, momentul in care a fost lansat Headline 1, versiunea folosita in acest test (Headline 2) fiind un update major si fiind lansata in 2008.

Ambele aparate sunt amplificatoare de casti din zona high-end, Sugden avand un pret  de 1500 euro, iar pretul lui Headline 2 poate varia, din cauza ca are nevoie si de  sursa de alimentare externa. Cea mai ieftina sursa Naim este iSupply, cu un pret in jurul sumei de 200 euro, Headline 2 putand fi conectat si la Hi-Cap sau Supercap, surse de alimentare de 1000-2000 euro. Varianta optima ar fi Headline 2 + NAPSC2, ce au aceeasi forma si dimensiune, combo-ul ajungand la 1200 euro.

Sugden Masterclass HA-4 functioneaza in clasa A si a fost creat in vestul orasului Yorkshire. Apartul in sine cantareste ~5 Kg, are intrari SE (SingleEnded) si XLR (Balansate), o iesire de preamplifcator si o iesire de casti 6.35mm, neavand un switch de impedanta pentru casti cu omaje diferite (high gain/low gain).

Circuitul este placat cu aur, nu este bazat pe op-ampi, foloseste mosfeti la iesire si topologia Zero Feedback, toroidalul folosit este de 43VA, iar amplificarea are factorul de gain – 16dB.

Producatorul Naim Audio  nu ofera prea multe detalii cu privire la costructia amplificatorului Headline 2  si componentele interne folosite. Se stie doar ca amplificatorul nu foloseste op-ampi, are la baza circuite discrete. Are o singura intrare DIN sau RCA (in functie de modelul comandat, DIN este conectorul proprietar Naim) si o iesire 6.35mm, fara switch de impedanta. Puterea declarata este de 560mW in 8 Ohmi, volatajul fiind de 3.7Rms in 2000 Ohmi, iar gainul este de 13.5dB.

Specificatii Sugden HA-4:
Input Impedance: 20K Ohms
– Gain: 16dB
– Channel Separation: >90dB
– Frequency Response (-0.3dB): 20Hz
(-0.5dB): 30Hz
– Signal to Noise: >95dB
– Output Impedance: 1 Ohm
– Dimensions (mm): 250W x 80H x 310D
– Weight: (kg): 4.5

Specificati Naim Headline 2:
Suitable for headphones 8 Ohms to 2K Ohms
Frequency response -3dB @ 10Hz & 72kHz
Power output (into 8 Ohms) 560mW per channel
Max output voltage 3.7V rms into 2K Ohms
Voltage gain +13.5dB
Dimensions (H x W x D): 57 x 121 x 187mm

Testele au fost facute pe o larga varietate de muzica, in deosebi am ascultat:

The Cranberries – Ode To My Family
The Chemical Brothers – Hanna’s Theme (Vocal Version, Hanna Soundtrack)
Taraf de Haidouks – Balada Conducatorului
The Doors – The Unknown Soldier
The Beatles – Worlds of Love
Eluveitie – Omnos
Zdob si Zdub – So Lucky (Album Version)
Katie Melua – My Aphrodisiac Is You

Si desigur, aceasta recenzie nu ar avea nici o relevanta fara un blind test. La primul test am participat personal, la testul numarul doi a participat o persoana fara prea multe cunostinte in domeniul audio. Surprinzator este faptul ca ambii am avut aceleasi pareri si impresii. In toate testele am folosit Burson HA-160D pe post de DAC.

Naim Headline 2
Headline-ul are un sunet aparte, cine a ascultat vreodata ceva din creatiile Naim, stie despre ce vorbesc.
Amplificatorul are un sunet relaxant, foarte usor la ureche. Chiar si pe muzica electronica si la volume ridicate, nu exista deranj fonic. Amplificatorul are  dinamica si viteza nemaipomenita. La acest capitol pot spune ca seamana foarte mult cu Burson HA-160D. Castile HD800 se trezesc la viata, sunetul  plat  devine muzica iar cuvintele – poezii. Am ramas placut surprins de potentialul  amplificatorului Headline 2, avand in vedere dimensiunile reduse ale acestuia. Din cele 3 aplificatoare testate (Burson a fost testat si ca amplificator), Naim a avut cel mai bogat si cel mai adanc bass. Aici a jucat un rol mare si sursa de alimentare supradimensionata. Bass-ul este autoritar, palpabil, adanc si fara pic de bubuiala sau distorsiune, foarte corect redat. La acest capitol amplificatorul Naim este o referinta. Foarte rar am auzit alte amplificatoare sa coboare atat de jos bass-ul pe Sennheiser HD800 (care se stie a fi un „animal” greu de inblanzit).

Mediile sunt iarasi un punct forte pe Naim. Vocile feminine cat si cele masculine au un reverb placut si nu zgarie urechea cum de exemplu sa intamplat in anumite momente cu Sugden. Vocile sunt delimitate foarte bine de instrumente, localizate exact la mijlocul scenei, iar pe unele piese binaurale am fost placut surprins sa constat dimensiunile scenei si spatiul din jurul instrumentelor muzicale.
Headline 2 este absolut lipsit de sibilanta! Este ceva rar si greu de atribuit unei componente lipsita de lampi. Rock-ul vechi a sunat dinamic si realaxat, iar tobele si percutiile au fost un deliciu. Primeste nota 10 pentru redarea spectrului de frecvente, este exact asa cum imi place. Amplificatorul a pierdut putin pe extensia inaltelor, unde Burson ia nota maxima. Cateva microdetalii pe inalte au fost ascunse pe Naim.

Scena (soundstage-ul) este usor calculata si destul de larga. Pe Jazz se simte intimitatea concertului restrans ca dimensiune iar pe concertele clasice s-a simtit grandoarea scenei.
O bila alba capata si pentru background-ul negru, pe muzica de calitate, intre instrumente exista o liniste deplina. Cand am ascultat prima data Taraf de Haidouks pe Naim Headline 2, mi-a aparut in fata un hiss ce nu il auzisem pe Sugden. La inceput am crezut ca Naim-ul adauga distrorsiuni, insa dupa o mica inspectare si pe Burson, mi-am dat seama ca este hiss-ul inregistrarii, care mi-l arata atat de clar Naim-ul si care lipsea din pacate pe Sugden.

Un punct slab ar fi ca Naim-ul pierde usor din detalii. Burson a redat mai bine detaliile si microdetaliile ascunse. Headline 2 in shimb a sunat mai relaxant, usor mascand microdetaliile, aratand in schimb toata imaginea, muzica a sunat ca un tot intreg.
Un alt punct slab ar fi rezerva de putere. Pe muzica mai aglomerata/dinamica si pe volum mai ridicat, se simte o mica distorsiune in dinamica, amplificatorul intra incet in clipping. Presupun ca nu v-a fi prieten bun cu castile planare (HifiMan HE-5, HE-5LE, HE-6 si Audeze LCD-2) si nici cu cele pe impedante foarte ridicate (Beyerdynamic T1 si cam orice casti ce depasesc 300 Ohmi) In pasajele aglomerate se simte acea mica distorsiune si un bass apasat, nu atat de natural cum ar fi pe muzica mai usoara. Timbrul in schimb a fost mereu natural, sunetul are un mic accent de caldura si usurinta.

O bila neagra primeste si pentru conectica, are doar o singura intrare ( si asta cam stranie) si o singura iesire, amplificatorul nu are buton On/Off, totul se porneste din sursa de alimentare.
In concluzie putem cataloga acest amplificator ca fiind muzical, usor la ureche si foarte relaxant in pofida micilor neajunsuri. Am ascultat acest amplificator pentru prima data cu ocazia acestui test si pot spune ca a fost o placere deosebita sa-l pun la lucru.

Sugden Masterclass HA-4
Sugden este un amplificator destul de masiv, mult mai mare si mai greu decat Naim, insa din punct de vedere sonor este aproape opus Naim-ului.
Masterclass HA-4 primeste puncte pozitive pentru conectica (intrari SE si XLR), iesire casti cat si o iesire preamplificata pentru boxe, buton On/Off de asemenea si calitatea constructiei foarte buna.
Datorita gain-ului generos, nu se simtit o pierdere in dinamica pe ablsolut orice tip de muzica, are destule rezerve de putere. Castile planare nu  cred ca vor fi o problema pentru  acest amplificator.
HA-4 fiind absolut nou, a fost rodat timp de 100 de ore inainte de inceperea testului.

La prima auditie, HA-4 mi s-a parut destul de agresiv. Pe aproape orice muzica am simtit sunetul usor apasat. De exemplu pe The Cranberries vocea era atat de apasata incat a trebuit sa folosesc un volum ceva mai jos decat cel folosit pe Headline sau HA-160D pentru a putea asculta muzica. Datorita fortei brute simtita pe HA-4, sunetul mi s-a parut lipsit de rafinament si muzicalitate. In acelasi timp pe aproape orice fel de muzica se simte o mica diminuare a detaliilor, pe Naim a fost usor simtita, pe Sugden si mai mult.

In melodiile celor de la Taraf de Haidouks sau pe Katie Melua, microdetaliile au fost mascate destul de mult. Ma asteptam tinand cont de dimensiunile si specificatiile lui sa aiba un bass pe masura, insa probabil au fost unicele frecvente la care amplificatorul a fost mai slab. Bass-ul nu avea greutate si nu era simtit asa usor cum a fost pe Naim sau Burson. Lovitura era prea rapida si aproape inexistenta, bass-ul parea mai liniar si neautoritar. Chiar si pe muzica electronica am fost  nevoit sa folosesc un plus de 2-3 decibeli pe joase pentru a ajunge la sunetul dorit. Sa fie oare din cauza rodajului insuficient?  Nu stiu, insa este o probabilitate.

Vocile si frecventele medii au fost cele mai “apasate” si predominante, chiar deranjante pe alocuri, insa nu predominante si placute cum de exemplu o fac lampile. Pe The Doors am fost nevoit sa folosesc un volum mai mic fata de celelalte doua amplificatoare pentru un sunet satisfacator. Vocea solistului predomina, iar restul instrumentelor nu erau bine delimitate in spatiu, cum mi-ar fi placut. Lipsa aerului dintre instrumente a fost simtita si pe Katie Melua, sunetul fiind mai putin aerisit, iar limitele scenei au fost evidentiate.

Sugden Masterclass HA-4 s-a remarcat pe frecventele inalte – care  sunt relaxante si placute urecheii. Viorile, tobele, percutia au sunat bine, chiar daca lipsea putin din sclipiciul detaliilor, acestea au fost mai usor de auzit pe celelalte doua amplificatoare. Jazz-ul si clasica au fost genurile muzicale preferate pe acest amplificator, cand am ascultat acest gen de muzica,nu m-a deranjat aproape nimic.
Datorita sunetului mai putin aerisit, scena a fost simtitor mai mica si mai limitata si nici background-ul nu a devenit atat de curat, cum o face Naim de exemplu. Lipsa background-ului negru scade mult din senzatia muzicii, si a sunetului hi-fi, sunetul fiind mai putin rafinat si detaliat.
Greutatea si marimea aparatului nu este direct proportionala cu performanta sa. Personal ma asteptam la ceva mai mult,  la acest nivel de pret.

Concluziile finale:
Daca aveti nevoie de rezerve de putere si sunet mai agresiv, Sugden ar fi o alegere buna. Totusi Naim, cu puterea limitata si cu o usora intrare in clipping, mi s-a parut o alegere mai buna pentru cei care cauta muzicalitate, relaxare si placerea de a  asculta muzica. Este mai slab in putere, dar restul o face atat de bine, incat am uitat complet de test si de trecerea timpului. Cu siguranta Naim este un amplificator care te cufunda in muzica si care ofera mai multe emotii.

Sugden il vad mai mult ca fiind un amplificator profesional, decat unul audiofil. Puternic, dinamic, amplifica orice casca, insa este lipsit de rafinament. S-ar impaca bine doar cu casti mai basoase, gen Sennheiser HD650 sau Denon D7000, nicidecum cu Beyerdynamic T1, Sennheiser HD800 sau Ultrasone Edition 10. Cel mai mare minus fiind sinergia, care este limitata.

Pe Naim mi-a placut enorm cum a sunat HD800, cat si T1, a avut o sinergie nemaipomenita cu ambele casti. Pe Sugden mi-a placut mai mult cum a sunat IE8.  Pe HD800 si T1, Sugden a avut o sinergie mai proasta.
Se pare ca in acest test comparativ micul David l-a invins pe gigantul Goliat. A fost o intorsatura neasteptata, insa a mai dovedit o data ca nu marimea, greutatea sau pretul sunt factorii decisivi in alegerea unui amplificator, ci performanta.

Echipamente folosite pentru review:
Casti: Sennheiser HD800, Sennheiser IE8, Beyerdynamic T1
Amplificator casti: Burson HA-160D, Naim Headline 2, Sugden Masterclass HA-4
Procesor audio (DAC): Burson HA-160D si ceva mai rar Simaudio MOON 300D.