Abrahamsen Audio este o companie norvegiana fondata in anul 2004 de catre Per Abrahamsen si cei 3 fii ai sai. Numele Per Abrahamsen este reprezentativ si pentru compania Electrocompaniet care a fost fondata de catre acesta in anul 1972.

Sub numele acestei companii a fost creat primul produs audio: legendarul amplificator de 25 Watti.

Amplificatorul a avut un mare succes si a fost imediat recunoscut ca fiind cu mult mai muzical decat alte amplificatoare pe tranzistori din acele timpuri.

Per a fost inginerul tuturor produselor Electrocompaniet pana in anul 2003, cand compania a fost vanduta.

Odata cu infiintarea Abrahamsen Audio, Per si fii sai au avut ca si prim scop crearea unor produse mai bune, si in acelasi timp, mai accesibile ca si pret.

Motto-ul companiei Abrahamsen este: calitatea fara compromis nu este o optiune, ci este o obligatie.

Produsele lansate sub noul nume au fost:

CD playerul V1 (2004), amplificatorul integrat V2 (2004), preamplificatorul V3 (2004), amplificatorul de putere V4 (2004), convertorul audio V6 (2009), A-DAC (2010) si A-DAC II (2011).

In aceasta recenzie voi vorbi despre convertorul audio A-DAC II, cel mai nou produs al companiei.

A-DAC a fost lansat la sfarsitul anului 2010, avand un pret absolut fenomenal pentru ceea ce ofera: DAC single ended si balansat cu o singura intrare USB,cu pretul de aproximativ 140 Euro.

Anul trecut au lansat versiunea upgradata a micului A-DAC, acum aparatul are trei intrari digitale (USB, optic si coaxial), doua iesiri analogice RCA si XLR, si inca o functie interesanta: poate fi folosit ca o interfata digitala USB catre coax (in maniera M2Tech HiFace sau AD Labs Mars), adica poate fi folosit ca un transport catre un DAC mai performant.

Aparatul are un design simplu, este in totalitate construit din aluminiu anodizat de culoare neagra, pe partea inferioara fiind montate 4 picioruse din cauciuc pentru absorbtia vibratiilor.

Pe panoul frontal se gaseste un singur buton, prin care se alege intrarea digitala: USB sau S/PDIF; aparatul nu este alimentat din USB (un mare plus), ci dintr-un alimentator extern.

Specificatiile producatorului sunt urmatoarele:

24-Bit/192 kHz D/A Converter 1 x USB input
24-Bit/192 kHz Upsampler 1 x Spdif Coax/Toshlink input
1 Pair output XLR (balanced) 1 Pair output RCA (singel)
Width 12.5cm Height 6.5cm
Depth 14cm Weight 0.5kg
Output impedance: Balanced / single < 10Ohm.
Frequency response: DC to 1MHz -3dB
Digital Input Power supply: External
Sample Frequency Range: 32kHz-48kHz
Maximum Word Length: 16-bit

 

Avand in vedere ca acest DAC este 100% balansat, la baza sa stau doua DAC chip-uri AKM.

Pe iesirea RCA aparatul scoate aproximativ 1.8 V si pe balansat, de doua ori mai mult: 3.6 V.

Constructia sa este destul de interesanta prin faptul ca primind semnal de 16 bit, DAC-ul converteste semnalul la 24 bit, iar raspunsul in frecventa din 44.1KHz este marit la 192KHz prin upsampling.

In acest fel, nivelul de zgomot este micsorat cu aproximativ 10 dB, reducand drastic distorsiunea si lasand ca muzica sa ramana neatinsa de interferentele externe.

O prima impresie a fost lipsa zgomotului de fundal si a sunetului relativ detaliat si aerisit, neajunsuri evidente nefiind observate.

Aparatul a fost testat pe mai multe genuri muzicale, in special pe:

  • Burmester Audiophile CD1 – Gentle Ben
  • Infected Mushroom – Vicious Delicious
  • The Beatles – Rubber Soul (Stereo Remasters)
  • The Cranberries – No need to Argue
  • Pink Floyd – The Wall (Remaster)
  • Pat Benatar – The Essential
  • Taraful Haiducilor – Band of Gypsies
  • Schostakovich Symphonies – Symphony Nr. 9

Redarea muzicii:

Pe Jazz-ul superb intitulat Gentle Ben, sunetul este redat calm si linistit, de parca muzica ar curge ca un rau domol. De remarcat sunt instrumentele subtile care se aud in spatele ascultatorului, sunetul este intim si parca te invita sa mai gusti din el. Contrabasul si saxofonul suna plin, melodios si dulce, pianul te mangaie la ureche. Piesa este bine redata si orice subtilitate este auzita, sunetul fiind relaxant, DAC-ul nu are probleme cu muzica lenta. Comparativ cu alte DAC-uri, simt ca norvegianul are un sunet mai siropos, mai axat pe frecventele medii si bass.

Un test de bass excelent sunt piesele de la Infected Mushroom. In momentele aglomerate si mai dinamice, DAC-ul tine pasul si nu pierde tactul, avand un timing bine pus la punct.

Bass-ul coboara adanc si loveste; de remarcat este faptul ca DAC-ul nu se ineaca si nu i se taie rasuflarea. Datorita bass-ului bine redat nu are probleme cu muzica electronica sau rock.

Chiar daca DAC-ul are dimensiuni reduse, bass-ul este precis si adanc.

Piesa “No Need to Argue” a irlandezilor este un test bun de prezenta si detaliu.

Multi nu stiu sau poate nu au auzit, dar aceasta piesa are pe fundal o chitara acustica ce se aude incet, pe sisteme mai putin rezolute acest instrument neputandu-se distinge. A-DAC II a trecut cu succes testul, chitara acustica se aude subtil ascunsa in decor.

Un foarte bun exemplu pentru prezenta si redarea mediilor este albumul “The Wall” al celor de la Pink Floyd.

Piesele au fost redate mai cald si mai rotund. Muzica a devenit ca un tot intreg, redata ca o sfera de energie, scena relativ mare, insa nu extra-extinsa cum sunt piesele de pe acest album.

Dimensiunile scenei erau destul de mari, insa sunetul nu a umplut in totalitate camera de ascultare.

In acesi timp, sunetul parca era mai mult axat pe stanga si pe dreapta, se pierdea putin din adancime, facand sunetul putin mai 2D, decat cum eram obisnuit.

Insa daca nu iau in calcul redarea scenei, sunetul a fost placut urechii, natural si real, foarte analog intr-un fel.

Un test excelent al imaginii stereo, delimitarii in spatiu, scenei si a dinamicii este Simfonia No.9 a lui Schostakovich.

In general mi-a placut cum s-a descurcat pe aceasta melodie. Redarea detaliilor este cu adevarat impresionanta, de fapt pentru acest pret suna exceptional de detaliat si deschis.

Pe la jumatatea acestei melodii se aude un trombon puternic, pe care il consider un test de dinamica si de intensitate foarte bun, si de trecere de la volume mici la cele ridicate. Nu a avut probleme cu dinamica si cu aglomeratia de instrumente, si aici am simtit limitele scenei, aceasta fiind parca acoperita cu o membrana, facand sunetul putin mai intim si mai rotund.

Surpriza  mare au fost piesele lautarilor din Clejani. In special pe piesa “Foaie verde, foaie de trifoi” am simtit atata energie, atata naturalete, sunetul a devenit atat de personal si intim, incat am simtit cum mi se ridica parul din cap.

Ascultand aceasta piesa, fara ca sa vreau, am inceput sa misc din picioare si din maini, capul clatinandu-se putin, inca un pic si ma ridicam sa dansez.

DAC-ul a reprezentat cu brio mesajul pe care aceasta piesa vrea sa il transmita. Sunetul a fost natural, carnos si vioi, iar instrumentele au fost redate cu precizie. DAC-ul are un decay relativ lung si placut pe instrumentele muzicale. Contrabasul s-a auzit cum coboara pana in regiunile sub-bassului, iar acordeonul si vioara au fost bine conturate, DAC-ul reprezentand frecventele medii putin mai in fata, parca insufland viata in muzica.

Am impresia ca acest DAC a fost clar facut pentru ascultarea muzicii ore in sir fara a te obosi, nu a fost facut pentru analiza muzicii sau a subtilitatilor ascunse.

Frecventele inalte au fost redate binisor, posibil ca uneori as dori sa fie putin mai extinse. DAC-ul reda inaltele in asa fel incat sa nu fie abrazive sau deranjante, putin lichide as spune chiar.

Aparatul suna mai HiFi si mai detaliat decat in cazul Asus Xonar Essence One sau oricare din micile DAC-uri FiiO.

Sunetul acestui DAC mi-a amintit  foarte mult de sunetul lui Electrocompaniet PD-1 despre care am scris cu ceva vreme in urma. Chiar daca are o amprenta mult mai mica si este mai compact, sonic vorbind, el are multe in comun cu DAC-ul mai mare PD-1.

Momentan poate fi achizitionat de pe site-ul producatorului la un pret de ~ 270 Euro si pot sa spun ca este printre cele mai bune aparate in acest nivel de pret. Performanta sa intrece pretul cerut.

Concluzii:

A-DAC II s-a dovedit a fi un produs bine gandit, care ofera o fidelitate ridicata a sunetului.

Calitatea constructiei este de asemenea buna, are toate tipurile de intrari si de iesiri intr-o cutie atat de mica, iar punctul forte este ca poate fi folosit si ca un transport dedicat pentru un DAC mai performant, eliminand zgomotul din calculator.

Performanta sa este incontestabila, iar raportul calitate / pret este de nerefuzat. Nu m-as mira daca as compara acest DAC cu unele exemplare  din zona 500 Euro si micul DAC norvegian sa faca fata acestei provocari.

Muzicalitatea, cat si sunetul lipsit de oboseala, este un mare plus, muzica poate fi ascultata ore in sir fara nici o problema.

Ii multumesc mult lui Per si Thomas Abrahamsen pentru unitatea de test trimisa, pentru increderea si profesionalismul aratat, a fost o placere sa ascult acest aparat mic, dar voinic.

Pro:

        – Sunet cald, moale la ureche, plin si natural.
         – Conectica excelenta (3 intrari digitale si 2 iesiri analog).
         – Calitatea constructiei, design simplist.
         – Sunet detaliat, imaginea stereo excelenta.
         – Sunet rotund, intim, armonios.
         – Raport performanta/pret excelent.

Contra:

         – Scena ceva mai mica, mai putin extinsa.
         – Nu este extrem de precis, inalte nefocusate.
         – Pe alocuri sunetul este voalat.

 

Echipament folosit pentru review:

Burson Conductor, Burson HA-160D, M2tech Young + Palmer battery supply, HiFace EVO + EVO battery supply, Abrahamsen A-DAC II, Dynaudio Focus 160, Creek Destiny II, Sennheiser HD800, Audeze LCD-2, cabluri de alimentare AudioQuest NRG4, cablu interconect AudioQuest Niagara.