Un audiofil ştie cu siguranţă că un amplificator stereo de anvergură poate costa fără nici un fel de problemă cât un autoturism, gama de preţuri fiind destul de variată, de la Logan şi până la Mercedes sau Porsche.  Aceste produse sunt practic obligate să aibă o prestaţie extraordinară, preţurile exorbitante fiind suficiente pentru a acoperi toate costurile reale sau imaginare care le presupune construirea şi comercializarea unui astfel de aparat. Ce ne facem însă atunci când bugetul este unul limitat şi ne dorim o calitate bună a sunetului? Răspunsul este unul simplu, alegem compromisul cel mai mic!

Piaţa este destul de generoasă şi oferă în zona 300€ – 450€ o gama largă de amplificatoare stereo integrate,  modele din zona entry a marilor producători generalişti. Pentru acest test am ales patru modele pe care le-am considerat cele mai reprezentative din acest segment, pe care le-am comparat direct în aceeaşi cameră şi în aceleaşi condiţii. Preţurile amplificatoarelor incluse în test sunt cuprinse în plaja 1539RON – 2190 RON, evaluarea fiecăruia ţinând cont şi de acest aspect.

METODOLOGIE:

Testarea celor patru aparate s-a petrecut pe parcursul a mai bine de două săptămâni, motivele fiind de doua feluri. În primul rând, am dorit să caut combinaţia optimă boxă-amplificator din ceea ce am avut la dispoziţie şi am vrut să mă asigur că toate aparatele au măcar 100 de ore de rodaj.

În cadrul testului am folosit o paletă largă de boxe, atât de raft, cât şi de podea, şi după cum veţi vedea, rezultatele au fost diferite în funcţie de sistemul folosit.

Boxe utilizate:

  • Monitor Audio BX2
  • Monitor Audio BX5
  • Dali Zensor 5
  • Dali Ikon 6
  • Dynaudio Excite X12

Dac-uri utilizate:

  • M2Tech Young împreună cu bateria Palmer
  • Burson DA-160
  • Meridian Media Core 200

Cablurile utilizate au fost AudioQuest si Nordost.

Deoarece sistemele prezente in test erau destul de diferite din punctul de vedere al randamentului acustic, am folosit un decibelmetru digital Mastech MS6701 pentru obtinerea aceluiasi SPL.

AMPLIFICATOARELE:

YAMAHA A-S 500 (1.850 Ron):

Yamaha A-S500 cu al său design retro este foarte probabil cel mai popular model dintre cele prezente in test, A-S500 fiind totodată şi cel mai puternic (2x 85W în 8 Ohmi). Deoarece acest amplificator a mai făcut obiectul unui review individual pe site-ul nostru aici, nu voi insista să punctez la descrierea tehnică decât aspecte ce nu se regăsesc în articolul original.

Construcţia internă are un aspect dezordonat, dar beneficiază de componente de bună calitate, de exemplu partea de filtrare fiind asigurată de condensatori “audiofil grade” Nichicon Gold Tune.  Un fapt ce reflectă zona de preţ în care este poziţionat aparatul este acela că placa din spate este din tablă subţire, aceasta se îndoaie supărător atunci când conectăm un cablu.

A-S500 se bucură de câteva dotări interesante, având ieşire dedicată de subwoofer şi o conexiune dedicată unui dock de iPod/iPhone. Dock-ul beneficiază de un circuit separat de alimentare, producătorul declarând că a dorit ca circuitul intern al amplificatorului să nu influenţeze în nici un fel calitatea semnalului audio, ocolind astfel orice fel de interferenţe.

SUNETUL:

Yamaha A-S500 oferă o prezentare foarte bună a întregului spectru de frecvenţe, având un caracter uşor bright fără să deranjeze.  Anumite boxe chiar beneficiază de această caracteristică, ajutându-le să se “deschid㔺i să ofere un sunet mai cristalin.

Bass-ul este ceva mai uşor prin comparaţie cu HK980 sau 326BEE, fiind bine controlat, indiferent de genul muzical ascultat.  Puterea destul de mare a lui A-S500 a fost suficientă şi pentru boxe mai scumpe decât preţul cerut de Yamaha pentru acest model, oferind dinamică şi viteză acolo unde unii concurenţi erau deja limitaţi serios. La capitolul minusuri aş semnala lipsa acelui atac adânc, cu nerv, din zona mediilor joase, caracteristică la care Nad si Harman stau mai bine.

Scena este proiectată uşor mai în spate, sunetul fiind oarecum distant faţă de ascultator. Se câştiga în schimb în dimensiuni, instrumentele fiind mai bine separate şi mai usor de distins în melodie, acest lucru fiind evidenţiat şi de textura bună pe care o imprimă boxelor, de neegalat la acest nivel de preţ.

Sunetul este curat, transparenţa fiind punctul forte al lui A-S500. Deşi volumul a fost reglat la acelaşi nivel de presiune acustică pe fiecare amplificator şi cu fiecare pereche de boxe, în cazul lui A-S500 am fost mereu tentat să dau mai tare, semn bun!

Vocile se aud natural, fiind bine articulate, motiv pentru care recomand A-S500 în special pe genuri muzicale precum jazz, folk sau balade, fără însă să aibă sincope pe rock sau muzică clasică. Combinaţia între Yamaha A-S500 si Ikon 6 este una foarte interesantă, alături de o sursă de calitate un astfel de sistem va suna mai bine decât preţul plătit pe el.

 

HARMAN KARDON HK 980 (2.190 Ron):

Harman Kardon HK980 este fără îndoială un aparat de care te poţi îndrăgosti rapid la prima vedere. Design-ul specific mărcii este foarte modern, cu potenţiometrul de volum ce formează un cerc luminos şi butoanele extrem de elegant integrate în panoul frontal, imaginea de ansablu fiind una hi-tech, extrem de atrăgătoare.

Aspectul exterior foarte reuşit este dublat şi de o construcţie internă făcută cu simţ de răspundere, preţul semnificativ mai ridicat fiind bine reflectat în ceea ce se găseşte sub carcasă. Este singurul aparat din test ce beneficiază de patru tranzistori finali pentru fiecare canal (toate celelalte având câte două), cele două radiatoare masive sunt din metal turnat, iar transformatorul pe tole este de dimensiuni generoase. Interiorul arată foarte bine şi din punct de vedere estetic, totul fiind ordonat şi lucrat curat, fără îndoială HK980 este cu o clasă peste concurenţi la acest aspect. Un fapt inedit îl reprezintă marcarea conectorilor din spate în partea de sus a panoului cu literele scrise invers, pentru a fi mai usor de citit de cineva care se apleacă din faţă peste aparat, un lucru puţin relevant în viaţa reala, dar original, ce demonstrează preocuparea fabricantului pentru uşurinţa în utilizare a produsului. Conectorii pentru cablurile de boxe arată şi ei foarte bine, seamănă cu produsele celor de la WBT, marcă extrem de scumpă şi de exclusivistă.

O altă bilă albă vine de la faptul că are afişajul perfect lizibil, pe care se poate vedea în orice moment volumul şi intrarea selectată. Poate părea un moft, dar atunci când “cei mici” se joacă la butoane, e posibil să vă treziţi că porniţi cd-ul preferat cu volumul la maxim.

Greutatea este una apreciabilă, aproape dublă faţă de Marantz 5004, de exemplu (12,7Kg vs 6,7Kg), HK 980 fiind cel puţin din punct de vedere teoretic ireproşabil pentru acest nivel de preţ.

SUNETUL:

Harman Kardon HK980 este cel mai energic amplificator din test, iar iubitorii de bass  îl vor prefera, deoarece accentuează în mod evident frecvenţele joase. Frecventele medii-joase sunt si ele prezente si foarte bine controlate, pline, carnoase.  Are prestaţii spectaculoase pe rock, hip-hop sau muzică electronică, în general acolo unde este nevoie de ritm şi de energie. A avut o sinergie bună cu Dali Zensor 5, boxe de podea foarte rafinate pentru nivelul lor de preţ, dar ceva mai reţinute în zona frecvenţelor joase. HK 980 a adus acel plus de impact, iar combinaţia a fost una câştigătoare.

Este mai puţin rafinat decât concurenţa, pierzând puncte importante la capitolul transparenţă, de fiecare dată când am ascultat o înregistrare bună pe care o cunoşteam bine de pe alte sisteme, am avut senzaţia că există o pătura între mine şi artişti, sunetul fiind într-o oarecare măsură înfundat şi lipsit de precizie. Încântat de ceea ce văzusem în interior, am încercat mai multe variante, combinaţii de surse, cabluri şi boxe, dar rezultatul, deşi îmbunătăţit evident în anumite situaţii, a rămas aproximativ acelaşi.

Soundstage-ul este ceva mai restrâns pe HK 980, scena fiind uşor mai congestionată, lipsa de precizie a sunetului penalizând separaţia instrumentelor şi poziţionarea lor în spaţiu.  Pe melodii simple, Eagles-Hotel California sau Nils Lofgren- Keith Don’t Go, lucrurile sunt foarte puţin sesizabile, dar în momentul în care scena se aglomerează precum în Gladiator Soundtrack -The Battle, lucrurile încep să scape de sub control. Aceste fenomene neplacute sunt accentuate si de rezolutia destul de modesta de care este capabil aparatul HK, de multe ori mi-a lasat impresia ca o parte din informatia sonora prezenta pe disc nu ajunge la urechile mele.

O caracteristica speciala a acestui aparat este prezenta, acel mod de transmite ascultatorilor ca “sunt acolo, ma ocup, misc difuzoarele”. HK 980 ofera un sunet complet si constant de la volum foarte jos si pana foarte aproape de maxim. Daca la Yamaha bas-ul este destul de absent la SPL mic (indiferent de boxe) iar odata cu crestere volumului isi face simtita prezenta mai accentuat, iar la NAD inaltele sunt foarte retinute atunci cand potentiomentrul este aproape de minim, HK980 ofera aceeasi semnatura sonica constanta.

MARANTZ PM5004 (1.540 Ron):

Marantz PM5004 este cel mai accesibil model prezent în acest articol şi totodată cel mai ieftin amplificator stereo din gama producătorului nipon. Designul este unul destul de clasic, discret dar plăcut, cu o ergonomie foarte bună şi o telecomandă intuitivă.

În interior, Marantz 5004 este destul de evident în inferioritatea faţă de Yamaha sau de Harman Kardon, preţul mic conducând în final la o construcţie ceva mai modestă. Dacă luăm în considerare puterea semnificativ mai mică, radiatorul din tablă sau condensatorii de calitate ceva mai slabă, găsim cu uşurinţă unde “s-a tăiat” pentru obţinerea unui produs accesibil. Soluţia este cât se poate de clasică pentru zona entry, PM5004 beneficiind de aportul a doi tranzistori finali pe fiecare canal, aceştia trăgându-şi seva dintr-un transformator pe tole de dimensiuni reduse.

Pentru corectitudine absolută trebuie menţionat că, pentru o comparaţie mai corectă se impunea probabil fratele mai mare, PM6004, dar acesta nu a fost disponibil la momentul respectiv.

SUNETUL:

Marantz PM5004 are o textură plăcută,  frecvenţele medii şi înalte sunt uşor scoase în faţă, acest lucru fiind făcut însă cu discreţie, fără să fie evident şi oferă un plus de savoare în melodiile în care vocile sunt predominante. Sunet delicat este un mod potrivit de caracterizare pentru PM5004.  Am facut un test pe o persoană mai puţin implicată emoţional în fenomen, i-am pus Celine Dion-Because you loved me pe toate cele patru modele prezente şi a indicat PM5004 ca fiind cel mai placut. Un aspect de reţinut pentru iubitorii acestui gen de muzica.

Sunetul este rafinat, dar se plafonează destul de repede, atât în volum, cât şi în posibilitatea de a controla incinte din zona superioară. Dacă boxe precum BX5 sau Zensor 5 au avut o prestaţie bună, lucrurile nu au mai stat deloc bine cu Ikon 6 sau Dynaudio Excite X12. Limitarea dinamică este destul de clară, bass-ul scăpând uneori de sub control, cred că nici cei de la Marantz nu au pretenţia ca micuţul PM5004 să fie mai mult decât o soluţie entry de bună calitate.

Soundstage-ul este fără îndoială marele atu al acestui amplificator. PM5004 oferă scena cu cea mai mare deschidere dintre toate modelele ascultate de mine în această zonă de preţ, şi păstrează o delimitare şi o textură foarte bună a instrumentelor, cel puţin atâta timp cât acestea nu devin prea numeroase. Este o senzaţie plăcută să experimentezi filozofia de sunet a celor de la Marantz, cu o tonalitate caldă, uşor molatică, dar care te învăluie din toate parţile şi-ţi oferă satisfacţii nebănuite.

Cat timp boxele nu cer prea mult curent (a se citi un volum moderat) micul Marantz are o fluiditate, o trecere prin intreg spectrul de frecvente ce nu se regaseste la nici un alt model din acesta clasa de pret, oferind un sentiment de relaxare ascutatorului.

 

NAD C326BEE (1.850 Ron):

Cu siguranţă aspectul exterior nu este punctul forte al modelului NAD BEE326, acesta având o prezenţă destul de banală, dar producătorul canadian şi-a câstigat renumele datorită unor produse cu un raport preţ – calitate foarte competitiv, şi mai puţin datorită aspectului exterior.

Cel de-al doilea model din gama Nad vine cu specificaţii destul de modeste, cei 50W/canal părând destul de puţin prin comparaţie cu cifrele afişate de HK980 sau A-S500. Este singurul amplificator din acest test dotat cu transformator toroidal, ceilalţi producători preferând varianta transformatoarelor pe tole, iar potenţiometrul este un Blue Velvet motorizat, furnizat de vestita firmă japoneză Alps. Soluţia tehnică cu câte doi tranzistori pe fiecare canal este folosită şi în acest caz, oferind un echilibru corect între preţul de producţie şi puterea finală rezultată.

Poziţionat în gama Nad deasupra micului BEE316, modelul 326 este foarte versatil, fiind bine garnisit cu diverse posibilităţi de configurare, capabil să fie amplificator de putere sau preamplificator, oferind în acelaşi timp doua ieşiri de subwoofer pentru cei care doresc să-şi completeze sistemul stereo cu mai mult bass. Beneficiază, la fel ca şi modelele de la Marantz şi Yamaha, de corecţii de ton – vă recomand totuşi să folosiţi cu încredere modurile Direct, prin care acestea sunt dezactivate.

SUNETUL:

Sunt aproape convins că Nad 326BEE este mai puternic decât ceea ce declară producătorul în specificaţii, fiind foarte energic şi răspunzând satisfăcător la majoritatea solicitărilor, inclusiv în pasaje aglomerate şi la volum ridicat. Cei 50W pe canal în 8 Ohmi par puţini pe hârtie, se pare că în realitate lucrurile nu stau chiar aşa.

Din punct de vedere sonor, 326BEE are o asprime specifică mărcii, caracteristică ce am întâlnit-o şi la alte amplificatoare ce poartă sigla producătorului canadian, inclusiv la seria de vârf Masters. Sunetul este ceva mai întunecat, mai grav, oferind o densitate bună în zona mediilor joase, dar lipseşte acea tonalitate cristalină pe care o întâlnim la amplificatoarele din clasele mai de sus ca preţ. Pe scurt, amplificatorul Nad ofera un bass pronunţat, spectaculos după anumite criterii, excelent în multe momente,  dar care are tendinţa uşoară de a se domina restul spectrului de frecvenţe, şi din acest motiv trebuie alese cu atenţie boxele potrivite. La fel ca şi în cazul lui HK 980, seria Dali Zensor s-a dovedit a fi un partener potrivit.

Scena este foarte bine focusată, artistul fiind precis amplasat pe scena, iar instrumentele sunt bine delimitate, distincte. Ascultătorul este ceva mai aproape de artişti, acest lucru având un impact pozitiv asupra întregii experienţe audio trăite, gradul de emoţie fiind ceva mai ridicat, mai entuziasmant din acest punct de vedere.

Rezolutia imprimata boxelor este medie, undeva la nivelul lui HK980, lucru care influenteaza in mod negativ informatia sonora transmisa ascultatorilor. Cu un plus de transparenta si o tonalitate  mai putin accetuata in zona mediilor-joase, NAD 326BEE ar fi putut concura pentru primul loc in acest test.

CONCLUZII:

Daca ar fi fost să judec strict după pozele şi construcţia internă a celor patru modele prezente în acest articol, cu siguranţă că pariul meu ar fi fost HK 980. Se pare însă că aparenţele înşeală şi nu întotdeauna o construcţie îngrijită şi un design reuşit sunt o garanţie a succesului. Yamaha A-S500 rămâne în continuare modelul de top din acest segment, reuşind să obţină cel mai bun raport între sunetul oferit şi preţul cerut.

Celelalte modele prezente in test depasesc  in anumite punte leaderul de la Yamaha, fara insa a oferi o prestatie suficent de convigatoare pentru a ocupa prima pozitie in lista scurta de recomandari.  Nu exclud posibilitate ca modelul Marantz PM6004 (absent motivat din acest test), judecat prin prisma fratelui mai mic, să concureze serios la locul fruntaş. Vom vedea cel mai probabil într-un test viitor.