Este pentru prima dată când fac un test comparativ, așa că am fost intrigat și încântat în egală măsură atunci când mi s-a propus. Întotdeauna am făcut achizițiile de echipamente audio bazat pe instinct sau pe impulsuri de moment, contrar regulilor nescrise ale acestui hobby. Mereu am fost interesat strict de ceea ce urmăream să aduc în sistemul personal, așa că nu am participat la teste fără o finalitate concretă. M-am obișnuit cu sistemul actual, neschimbat în ultimii ani, sistem care nu este nici unul ieftin dar nici high-end, așa că nu am avut o idee foarte clară despre ce r trebui să se întâmple atunci când am auzit despre un test cu boxe de podea entry-level. Mi-am zis “OK, hai să vedem cum ar fi dacă de mâine ar trebui să trăiesc cu aceste boxe”, discrepanța dintre categoriile de preț fiind una serioasă.

group_picture

Criteriul de alegere a boxelor participante la test a fost: “boxe de podea care să se încadreze în bugetul 1500 – 2000 lei”. Am testat boxele atât în în apartamentul în care locuiesc, în condiții normale, cât și în camera hobby, amenajată acustic și în care orice poziționare este permisă.
Așadar primul test a avut loc într-o sufragerie relativ spațioasă, boxele fiind așezate la 2.8 m una de cealaltă, pe latura lungă a încăperii, locul de audiție fiind la distanță egală de boxe (2.8 m). Am încercat să asigur un spațiu de 80 cm de la peretele din spatele boxelor, distanță care mie mi s-a părut ideală. Pentru acest test am avut la dispoziție două amplificatoare integrate ( Audiolab 8200A și BC Acoustique EX-222 ) și un DAC Matrix Mini-i conectat prin USB la un laptop Lenovo. Conectica folosită a fost una normală, de buget redus ( cabluri no-name pentru boxe, fără terminații, cablu diy de semnal și HAMA de 3m pentru conexiunea USB ).

4102lg

 

1-1312131S54413
Cel de-al doilea test s-a efectuat într-o cameră de audiție aflată într-o mansardă. Camera este destul de mare ca suprafață dar este destul de joasă, motiv pentru care tot tavanul este realizat din plăci casetate fonoabsorbante. Pentru a echilibra puțin balanța, au fost montate difusere acustice (tip skyline) pe peretele din spatele locului de audiție. Poziția pe care am găsit-o ca fiind optimă este una neobișnuită – boxele în mijlocul camerei la 3.5 m una de alta și de locul de audiție, aflat aproape lângă peretele din spate. Boxele au fost amplasate imediat lângă boxele din sistemul meu ( Raidho Eben X-3 ) și au fost pilotate de aceleași electronice: amplificator YBA Passion 1000, CD-player Meridian 808.1 și DAC Chord QuteEX conectat prin USB la același laptop Lenovo. Conectica a fost aproape aceeași, excepția fiind cablul de boxe realizat tot în regim DIY de VicolAudio și prevăzut cu terminații tip banană.

picresized_1384787340_Chord_QuteHD_vert

Câteva cuvinte despre prima impresie avută la desfacerea pachetelor. Toate boxele participante au fost ambalate corespunzător, pachetele fiind făcute în concordanță cu categoria de preț a boxelor dar suficient de bine protejate pentru a rezista vitregiilor transportului.  Monitor Audio au fost cel mai ușor de apucat și transportat ( cutiile sunt foarte ușoare și au mânere laterale decupate ), iar Heco și Mission au avut ambalajele interne cele mai meticuloase și sănătoase, lăudabil pentru această zonă de preț. Toate cele cinci perechi de boxe au fost foarte ușor de folosit imediat ce au fost scoase din cutii, Mission-urile necesitând puțin mai mult de muncă fiindcă bazele boxelor vin demontate.

Toate cele trei amplificatoare au dus la rezultate sensibil egale în calitatea sunetului, așa că eu aș vedea un eventual upgrade prin trecerea la o pereche de boxe din seriile superioare, mai degrabă decât prin schimbarea electronicelor. Audiolab 8200A m-a impresionat foarte tare prin calitatea construcției și prin acuratețea sunetului. Fiind intrigat de acest aparat, l-am încercat și pe boxele mele și nu aș putea spune că s-a descurcat rău. Amplificatorul BC Acoustique EX-222 face parte din aceeași categorie de preț cu boxele și mi se pare suficient pentru pilotarea lor. Oferă o grămadă de facilități pentru un preț relativ mic ( include un convertor digital-analog și conexiune Bluetooth Apt-X ), facilități pe care nu le-am testa cu această ocazie.
Primul DAC folosit, Matrix Mini-i, este deja overkill pentru aceste sisteme. Este un produs excelent care poate rămâne liniștit în sistem în cazul schimbării boxelor cu unele mult mai bune. Nu prea ai ce-i reproșa, cu excepția faptului că nu poate decoda DSD. În schimb are ieșiri RCA și XLR și are implementat un control de volum, ceea ce înseamnă că poate fi folosit pentru a ataca direct un amplificator de putere, în cazul unui sistem mai pretențios. Când am luat DACul Chord QuteEX la probe, mă temeam că Matrix Mini-i ar putea prezenta o oarecare limitare în sistemele testate. Dacă Matrix mi-a spulberat temerile în ceea ce privește boxele din test, QuteEX mi-a spulberat preconcepțiile legate de sursele digitale. Meridianul meu a fost un CDplayer de top prin 2006 și era din categoria de preț a unui autoturism mediu. L-am pus la încercare cu DACul Chord și nu am putut face diferența între surse (CD original vs. rip în format FLAC). Așadar, ceea ce era material pentru teste a devenit achiziție imperativă.

BC-Acoustique-EX222-interieur

Muzica folosită la teste a fost variată, aleasă dintre albumele pe care le ascult regulat, fără menajamente față de boxe. Am pus înregistrări de jazz, rock și muzică electronică dar nu am ezitat să trec la înregistrări de operă și muzică clasică. De fapt, concluziile le-am tras în proporție de 90% și destul de repede în urma parcurgerii pasajelor de operă, iar ceea ce am ascultat apoi nu a făcut decât să confirme prima impresie.

Câteva cuvinte despre unele dintre înregistrările folosite la test:

Verdi – “Macbeth” (Deutsche Grammophon – Cappuccilli, Verrett, dir. Abbado ) – disc 1 – tr. 1 “Preludio”; tr.2 “Che faceste ? Dite su !”; tr. 3 “Due vaticini compiuti or sono”; tr. 7 “Sappia la sposa mia” – Trebuie să recunosc că acesta este albumul meu preferat pentru teste, chiar dacă înregistrarea datează din 1978. Primele două piese sunt foarte bune pentru a proba dinamica generală și capacitatea unui sistem de a reda detalii, iar pe celelalte piese strălucesc vocea caldă a baritonului Piero Cappuccilli și soprana Shirley Verrett.

– Wagner – “Die Walkure” (Decca – Hotter, Ludwig, King, Frick, Nilson, dir. Solti ) – disc 1 – tr. 1 “Vorspiel”; disc 4 – tr. 25-27 “Leb wohl, du kühnes, herrliches Kind!” “Denn einer nur freie die Braut” și “Loge, hör! Lausche hierher!” – O altă înregistrare veche ( 1965 ) dar excelentă, eu am varianta din noul box-set Solti-Wagner, apărut anul trecut. Preludiul este o cavalcadă a contrabașilor cu intervenții ale alămurilor care-ți taie respirația, un test foarte bun pentru dinamică și pentru energia sonoră care poate fi degajată de un sistem.

– Stravinsky – “The Rite Of Spring” ( Reference Recordings – dir. Oue ) – tr. 12-25. – O înregistrare deosebită disponibilă atât în varianta CD cât și download HiRes. Un veritabil test de dinamică și detalii.

– Mozart – “Nozze Di Figaro” ( Harmonia Mundi – Regazzo, Ciofi, Keenlyside, Gens, dir. Jacobs ) – disc 1 – tr. 1 “Sinfonia”; tr. 2 “Cinque…Dieci…Venti”; tr. 10 “Via, Resti Servita” – O înregistrare recentă, de excepție, cu voci foarte bune. Uvertura ( “Sinfonia” ) este un pasaj orchestral dinamic, fluid și rapid, iar “Via, Resti Servita” un duet între două soprane.

– Lucien Dubuis Trio w. Marc Ribot – “Ultime Cosmos” ( enja ) – tr. 2 “Bal Les Masques” – de remarcat percuțiile de la mijlocul piesei ( trebuie să se audă clar, în ciuda gălăgiei generale ) și saxofonul bas care pare “abraziv” în registrul jos.

– Don Cherry / Ed Blackwell – “El Corazon” ( ECM ) – tr. 1 “Mutron” – percuție și trompetă, un test foarte bun pentru detaliu pe medii-înalte ( multe cinele și mult ecou – înregistrarea s-a făcut într-o cameră cu mari reverberații )

– Ralph Towner / Gary Peacock – “A Closer View” ( ECM ) – tr. 6 “From Branch To Branch” – contrabas și chitară acustică – un test pentru detaliu, atmosferă și registrul joaselor

– Arto Lindsay – “Mundo Civilizado” ( Rykodisc ) – tr. 10 “Erotic City” – cover Prince, este o piesă cu percuții braziliene pe fondul unui bas electric și sintetic, cu multe detalii aruncate peste o producție foarte încărcată.

– Leftfield – “Rhythm And Stealth” ( Hard Hands ) – tr. 2 “Phat Planet” – bas sintetic și ritm

– Faith No More – “Angel Dust” ( London ) – tr. 2 “Caffeine” și tr. 7 “Malpractice” – metal, o înregistrare foarte bună, dinamică, cu un sunet plin ( în opinia mea, varianta originală este mai bună decât remasterul făcut de MFSL )
Trebuie să recunosc că am fost șocat de nivelul de calitate ofert de boxele participante la acest test. Sincer, nu mă așteptam ca boxe din această categorie de preț să sune atât de bine, mai ales că, în partea a doua a testului, nu am ezitat să le pun să cânte lângă boxele Raidho.

BIC_3656BIC_3670

 

 

BIC_3667

BIC_3668

Monitor Audio MR4:

Boxe pe trei căi, bass-reflex, cu porturi orientate către față și spate. Bornele permit conexiune bi-wiring. Impedanța nominală este de 6 ohm, iar sensibilitatea declarată de producător este de 91 db. Au fost cele mai mici și mai ușoare incinte dintre cele cinci participante. Nu am nimic de menționat în mod special despre aspectul lor ( finisajele sunt civilizate, dar simple ). La audiție, am preferat să le înclin puțin pe spate, din reglajul permis de spikeurile cu care au venit echipate.
Au o imagine stereo foarte bună, o scenă lată și adâncă. Punctul lor forte este în zona înaltelor, dar este, în egală măsură, și punctul lor slab. Înaltele domină, iar faptul că sunt atât de pregnante dă sunetului un caracter ușor cam “subțire”. Cel mai rău am resimțit asta pe înregistrarea cu Gary Peacock, unde contrabasul nu a avut corpul pe care trebuia să-l aibă, sau pe preludiul de la “Walkure” unde contrabașii au cam rămas fără suflu. În rest, cinelele au fost excelent redate pe “El Corazon” iar alămurile au strălucit. Vocea baritonului Piero Cappuccilli a sunat destul de OK dar i-a cam lipsit din căldură, iar sopranele au fost puțin cam subțiate. Dinamica generală a fost foarte bună dacă ne uităm la dimensiunile boxelor. În concluzie MR4 nu ar fi prima mea alegere dacă e să mă uit câte înregistrări de clasică ascult, dar ar putea fi o alegere bună pentru cineva care preferă alte genuri muzicale.

BIC_3639 BIC_3643 BIC_3645 BIC_3646
Magnat Monitor Supreme 1002:

Boxe pe trei căi, bass-reflex, cu portul orientat în spate. Impedanța nominală este de 4-8 ohm, iar sensibilitatea declarată de producător este de 92 db. Bornele permit doar conexiune single-wiring. Finisajul este unul OK, nu impresionează prin nimic, nici în bine, nici în rău. Deși sunt considerate boxe de podea, eu recomand așezarea lor pe niște baze de cel puțin 20 cm înălțime, deoarece imaginea stereofonică pe care o produc este ca și cum ai asculta un spectacol de operă de la balcon. Am simțit nevoia să mă așez direct pe pardoseală pentru ca tweeterul să vină la înălțimea urechii, dar acest neajuns poate fi corectat ușor prin înălțarea boxelor de la podea cu ajutorul unui stand.
Dacă trec peste problema cu imaginea stereofonică ( fie corectând înălțimea, fie coborând la nivelul pardoselei ) pot spune că am fost uimit de echilibrul din sunet, deja tonalitățile sunt reproduse bine și armonios, fără excese. Sunt ceva mai reținute, dar sunetul are corp și este destul de mare, reușind să prezinte cu succes o orchestră simfonică de mari dimensiuni, cu crescendouri și dinamică, cu detaliu și precizie. Uvertura de la “Macbeth” este reprodusă furtunos, iar scena vrăjitoarelor are un impact foarte bun. Contrabașii din preludiul din “Walkure” reușesc să umple camera și să exprime acea energie insuflată de Georg Solti în timpul înregistrărilor. Cinelele și alămurile au fost bine reproduse, chiar dacă se poate invoca o lipsă de rafinament în această privință. Deja discutăm despre o boxă care se descurcă bine pe toate genurile muzicale.

BIC_3702 BIC_3704 BIC_3706 BIC_3709
Mission Mx-3:

Boxe pe două căi, bass-reflex, cu portul orientat către spate. Bornele permit conexiune bi-wiring. Impedanța nominală este de 8 ohm, iar sensibilitatea declarată de producător este de 89 db. Sunt compacte și grele. Finisajul este foarte îngrijit, cu atenție pentru detaliu. Arată mai bine decât te-ai aștepta pentru această gamă de preț. Pe spate, în partea de jos, au un compartiment în care se poate turna nisip pentru a le lesta, compartiment acoperit cu un capac din plastic. Accesoriile includ și bureți pentru obturarea portului bass-reflex, în cazul în care amplasăm boxele foarte aproape de peretele din spatele lor.
Mx-3 sună mult peste dimensiunile fizice ale boxelor. Au înaltele cele mai rafinate dintre boxele prezente la test, lucru care s-a simțit foarte clar la redarea clopoțeilor și a cinelelor pe “Bal Les Masques”, pe percuțiile din “Erotic City” sau la redarea alămurilor Orchestrei din Viena în timp ce Siegmund aleargă prin pădure în prologul din “Walkure”. Vocile sunt redate foarte bine, fără să le lipsească incisivitatea, detaliul sau căldura. Sunt ceva mai ușor de amplasat în cameră fiindcă beneficiază de pe urma apropierii de peretele din spate, basul căpătând mai mult corp. Joasele sunt reproduse bine, fără colorații și coboară în frecvență surprinzător de mult și controlat. Sunt dinamice și au un sunet viu, cu medii prezente și bine definite, oarecum în tradiția Dynaudio, dacă pot să spun așa. Nu am încercat să umplu cu nisip compartimentul din partea inferioară a boxei ( fiind vorba de boxe luate pentru un test ) și este posibil ca acea lestare suplimentare să mai ajute ceva în răspunsul pe joase. Așadar, Mission sunt o alegere foarte bună, sunt boxe care pot să satisfacă gusturi variate, de la amatorii de muzică eletronică la cei de clasică.

BIC_3610 BIC_3620 BIC_3621 BIC_3630 BIC_3631
Heco Victa Prime 502:

Boxe pe două căi și jumătate, bass-reflex, cu portul orientat către spate. Bornele permit conexiune bi-wiring. Impedanța nominală este de 4-8 ohm, iar sensibilitatea declarată de producător este de 91 db. Heco au o incintă curbată cu aspect elegant. Finisajele sunt excelente, monturile difuzoarelor sunt din aluminiu.
Mereu am asociat firma Heco cu produsele din zona mass-market. Nu știu de unde a venit această preconcepție, dar e reală, și nu am avut mari așteptări înainte să desfac cutiile boxelor. Prima surpriză a fost cea a aspectului extrem de îngrijit și a finisajului excelent, la fel de bun ca la Mission ( dar la Mission finisajul elegant mi se păruse o stare de normalitate ). Boxele sunt suple și mari, sunt destul de impunătoare și se pretează mai bine la o cameră cu dimensiuni generoase. Au cel mai bun bas dintre boxele testate, un bas adânc, mare și controlat, poate puțin exagerat, dar accest lucru nu l-am considerat un defect. Este adevărat că am preferat să le poziționez destul de departe de pereți și este posibil ca o apropiere de peretele din spate să ducă la rezultate deranjante. Pe “A Closer View” contrabasul a părut prezent în cameră, in timp ce toate suspinele și gemetele lui Peacock precum și oftatul lui Towner se distingeau perfect. Foarte bun nivelul de detalii, indiferent de ce muzică am ascultat, iar zona critică a vocilor mi s-a părut foarte echilibrată, la fel ca și în cazul boxelor Mission. La nici unele dintre aceste boxe nu am sesizat sibilanțe sau modificări tonale în acest registru, lucru extrem de important pentru cineva care nu se limitează la muzică preponderent instrumentală. Scena sonoră pe care o pot genera este atât de mare pe cât camera a permis-o, nu am observat limitări de acest gen. Heco au reprezentat pentru mine cea mai mare surpriză dintre participante, motiv pentru care le-am lăsat ultimele și mi-am făcut “mea culpa” pentru felul în care le priveam înainte să le încerc.

BIC_3635

Concluzii:

Aș dori să precizez că criticile la adresa boxelor de mai sus trebuie interpretate în condițiile în care am fost extrem de exigent în aprecieri și chiar am exagerat puțin, ca să pot face delimitări mai clare între modele. În opinia mea, Mission sau Heco ar putea reprezenta o variantă viabilă de downgrade în cazul în care acest lucru ar fi necesar, diferențele dintre cele două fiind destul de mici și de nuanță ( Heco ar oferi un sunet mai mare și un bas excepțional în condițiile unei amplasări departe de pereți, în timp ce Mission oferă ceva mai mult rafinament pe medii și înalte și sunt mai flexibile în poziționare ). Toate boxele au prezentat o sensibilitate relativ mare și un caracter prietenos cu amplificatoarele. Eu nu am sesizat transformări importante de caracter atunci când am trecut de la amplificatorul cel mai ieftin la varianta cea mai scumpă. Magnaturile au ceva din caracterul celor de la Heco ( nu ar trebui să ne mire acest lucru deoarece firmele au ceva rădăcini comune ), Monitor Audio au fost cam prea nișate în sunet pentru gusturile mele ( excelente pe jazz, dar insuficient pentru operă ).