Sony MDR-1A review

Stim prea bine ca de-a lungul anilor Sony a produs unele dintre cele mai bune casti dinamice de pe planeta.

Sony MDR-R10 sunt venerate de peste 25 ani ca fiind printre putinele casti dinamice care au atins statutul de adevarat high-end, dupa  care au urmat si legendarele 010 Qualia, renumite pentru soundstage-ul larg si nivelul foarte ridicat al detaliilor reproduse.

Dupa ani buni de somnolenta Sony a starnit anul trecut o adevarata avalansa in randurile audiofililor pasionati de casti, anuntand noile MDR-Z7(casti de casa) si MDR-1A (casti portabile).

Desi as fi dorit mult in acest articol sa scriu despre noile Z7, care dupa spusele Sony merg pe urmele legendarelor R10, astazi voi scrie despre flagshipul portabilelor Sony si anume MDR-1A.

Personal detin MDR-1R predecesorul noilor 1A si voi putea face si o comparatie ceva mai tarziu.

La exterior MDR-1A seamana foarte mult cu 1R diferentele fiind destul de subtile:

In primul rand finisajul cupelor  1A este superior modelului anterior, acest finisaj avand si rol de protectie impotriva zgaraieturilor,.In al doilea rand pad-urile care sunt mult mai pufoase acum. Conectorul castilor nu mai zbarnaie si sta ferm fara a crea microfonie.

Cablul este cel putin teoretic de calitate mai slaba, s-a renuntat la cupru OCC (de puritate foarte ridicata) si s-a folosit curpu OFC pe noile casti, nu este un mare minus, dar trebuie mentionat.

In pachet vin doua cabluri, unul compatibil cu iOS/Android pentru a schimba volumul si pentru a primi apeluri si un cablu normal fara volum pe fir.

Din pacate pad-urile nu sunt din piele naturala, si toata constructia castilor este in mare parte din materii plastice, look-ul este premium insa materialele folosite nu sunt.

Personal imi place foarte mult design-ul castilor, cred ca sunt cele mai frumoase casti portabile testate.

Confortul este ridicat, pot folosi castile ore intregi fara pic de discomfort si fara a mari masa musculara a gatului (Audeze hello!!).

Performanta Audio:

Primul lucru care te loveste ascultand aceste casti este basul, si ce BASS!

Basul din pacate este prezent cam pe orice inregisrare, doriti Dvs sau nu asta e alta treaba.

Al doilea lucru care te loveste este marimea scenei si cat de interesanta este imaginea stereo, castile suna neasteptat de deschis, chiar daca design-ul lor este de tip inchis.

Trebuie sa precizez ca aceste casti nu sunt 100% inchise si ca imprumuta o tehnologie de la venerabilele R10 si anume folosirea unui port deschis  care elimina partial energia stocata din spatele driverului, astfel creand mai putine distorsiuni si vibratii.

Desi sunetul castilor este grandios si larg, este in acelasi timp difuz. Imaginea stereo suna 3D insa nefocusata pe alocuri. Acest effect de sunet difuz si ne inchegat se poate rezolva partial prin folosirea unui amplificator sau player portabil ce ofera un sunet ceva mai rapid (ca de exemplu un Fiio X5, X1, un E17K). Acum folosesc un X5, line-out catre un E12A care rezolva partial problemele castilor.

Prin X5 castile prind viata si sunetul difuz si lent aproape ca dispare, din pacate nu complet.
Folosind inregistrari vechi, precum Led Zeppelin, The Beatles, Django Reinhardt – sunetul devine foarte analog si placut urechii. O calitate excelenta a acestor casti este sunetul foarte lin si umed, notele parca curg una dupa alta, puteti asculta ore in sir fara pic de oboseala aurala. Castile ofera o naturalete deosebita, sunetul devenind mereu romantic si parca te cheama sa revii mereu la el.
>Scena larga si dulceata sunetului  principalele calitati sonore ale acestor casti.
Revenind un pic la spectrul de recventa, dupa cum spuneam mai sus, basul este spectaculos.
Basul nu este liniar, este foarte adanc, putin distrosionat pe sub bass, de parca dupa driver ar mai sta un subwoofer activ. Pe electronica si rock basul iti da fiori, este ceva mai mult decat mi-ar placea, as vrea sa il domolesc din cand in cand. Spre deosebire, MDR-1R au un bas mult mai calm si mai domol.
Trecerea de la bass catre medii nu este facuta brusc, basul chiar acoperind o mica parte din mediile de jos. Lichiditatea sunetului se datoreaza in mare parte frecventelor medii, foarte prezente si pline de substanta.
Pe noile remasterizari Led Zeppelin am auzit un sunet foarte carnos, greu, chitarile  si vocile au o vibratie placuta urechii. Frecventele medii sunt destul de accentuate si ies in evidenta pe genuri muzicale unde instrumentele pe corzi sunt folosite.

Trecerea de la medii la inalte nu este una atat de lina, am simtit o mica groapa intre medii si inalte, de parca acestea ar fi delimitate de restul notelor muzicale. Nu este deranjant, dar cateodata, mai ales pe muzica clasica se simte acest efect.

Muzica clasica suna decent pe MDR-1A, nu are aerisirea necesara, nici sclipiciul inaltelor pentru a impresiona ascultatorul. Ascultand Vivaldi de Chesky Records nu simt acea piscatura care normal ar trebui sa o aud, in schimb aud un sunet super relaxat si ferit de orice agresivitate.
Vorbind de agresivitate, aceste casti nu poseda aceasta calitate sau neajuns (depinde de ascultator), pe rock rapid de exemplu MDR-1A nu poseda viteza si lovitura necesara pentru a tine pas cu muzica.
Metalul, cat electronica rapida nu au avut impactul si agresivitatea pe care o asteptam.

Castile sunt politicoase la acest aspect si pot opri o parte din fanii acestor genuri muzicale.

Frecventele inalte sunt ok, nici prea bune dar nici prea slabe, se aud, urca destul de mult, dar nu pisca atunci cand trebuie. Marele plus este ca nu sunt obositoare deloc, puteti asculta tobe toata ziua si tot nu va vor tiui urechile.

Sa recapitulam un pic:

M-a impresionat basul adanc, mediile umede, scena pur si simplu imensa si imaginea destul de holografica. Mi-a placut caracterul carnos, greu, al sunetului, lichiditatea si lipsa totala de agresivitate pe inalte.

Nu m-a impresionat distorsiunea pe sub bas, viteza basului, mediile care inunda restul spectrului, piscatura inaltelor care lipseste, aerisirea pe muzica clasica, controlul si agresivitatea care lipsesc cu desavarsire.

Castile nu au nevoie de super amplificare, merg foarte ok si din telefoane mobile, playere portabile normale, desi recomand un player dedicat mai rasarit care ofera un sunet mai rapid, avand atac si lovitura. Ca si sisteme care ar merge bine cu aceste casti, iarasi recomand echipament care suna ceva mai agresiv, visceral si rapid, poate chiar ascutit si taiecios pe inalte, nu va faceti griji MDR-1A vor suna bine cu asa ceva.
Relatia mea cu aceste casti dupa cum vedeti este una mixta, fiind un semi-fanboy Sony intr-un final afirm ca imi plac aceste casti si le-am pus pe lista urmatoarelor achizitii.
Comparatie cu MDR-1R:
1R lansate pe la sfarsitul lui 2012 au fost o revelatie pentru pretul cerut din Romania, cred ca am avut cel mai ieftin pret de pe glob! Toti le aveau la 300 USD/250 EUR iar noi le aveam la 600-700 Ron, a fost instant-buy pentru mine. MDR-1R nu sunt asa basoase, ba sunt putin de tot deficitare pe sub bass (atentie nu si pe bass). Semnatura super lichida si placuta urechilor nu a disparut, nici inaltele nederanjante. Din pacate MDR-1R sunt chiar si mai lente si necontrolate decat noile MDR-1A, pe unele forumuri straine au inceput sa le modeze pentru a contracara aceste minusuri.

1R sunt mai lenese si pierd controlul mai rapid, efectul de terci pe muzica aglomerata este simtit mai des pe 1R decat pe 1A. Marimea scenei nu a suferit modificari, ambele casti suna incredibil de larg si spatios. Per total 1A a rezolvat partial problemele vechilor 1R, basul a devenit mai adanc (prea adanc?) si au devenit ceva mai rapide, dar nu destul de agresive.

Concluzii:

Chiar daca au si puncte slabe, per total mi-au placut.

Pe unele genuri muzicale sunt geniale, mai ales pe jazz sau rock vechi, mi-au placut enorm, chiar si pe folk am avut piele de gaina de cateva ori.

Desing-ul este unul reusit, materialele folosite nu sunt premium, insa cred ca in timp vor rezista destul de mult daca avem grija de ele.

Sony pretinde ca acesti casti pot reda informatie audio pana la 100Khz, in viata viitoare cand voi fi bufnita voi reveni si voi edita articolul pentru a va spune cum suna de la 20Khz in sus 🙂

Pana atunci ascultati muzica buna si bucurati-va de ea!

Pro:

• Sunet lichid, carnos, densitate ridicata, coloratura placuta
• Bass adanc si omniprezent, medii lichide si inalte usoare
• Lipsa de agresivitate, puteti asculta ore in sir la ele
• Scena imensa pentru niste casti inchise, imagine stereo 3D
• Nu au nevoie de amplificator dedicat pentru a suna bine
• Desing reusit

Contra:

• Lipsa liniaritatii, sunet prea colorat
• Lente, necontrolate, lipsite de agresivitate atunci cand este nevoie
• Sunet difuz cateodata, se intalneste efectul de ecou (destul de rar)
• Materiale folosite nu sunt premium cum ar sugera pretul

Echipamente folosite pentru review:

Sony MDR-1A, MDR-1R, Philips Fidelio L2, Fiio X5, E12A, Meridian Prime, Burson Conductor Virtuoso