Burson Audio – un brand relativ nou care a reusit sa se impuna pe o piata a produselor audio deja saturata.

Provin din Oz, un oras destul de mic din Australia si la mijlocul anului 2008 au creat un amplificator de casti destul de inovator: HA-160. Are la baza Op-Amp-uri discrete, create in-house, sau asa numitele HD Op-Amps care la momentul actual sunt folosite de majoritatea DIY-erilor pasionati. Acestia au inceput sa le foloseasca in CD-playere, Amplificatoare integrate sau in DAC-uri, acest lucru reprezentand o apreciere clara a produselor celor de la Burson.

Din momentul in care am vazut specificatiile tehnice, am fost curios sa il incerc si sa vad ce poate un circuit discret si bazat pe o tehnologie noua, insa am zis ca mai astept putin. Dupa aproape 2 ani de asteptari pe piata apare noul HA-160D, practic este acelasi HA-160 doar ca i-au mai fost adaugate un DAC calitativ si un Preamplificator.

Constructia lui  HA-160D a fost facuta fara nici un fel de  compromis atat  pe partea digitala cat si pe cea analogica, lucru usor de observat  in pozele cu componentele folosite.

S-au folosit numai componente high-end: Condesatoare ELNA For Audio, Wima Red, HD Op-Amps, circuite discrete, rezistente de carbon, doua transformatoare dedicate ce garanteza o alimentare cat mai curata, atenuator de volum stepped  si USB-ul asincron, izolat galvanic. Carcasa este si ea una speciala, avand o grosime generoasa de 6mm si oferind o buna  izolare fata de orice semnal radio.  In total amplificatorul cantareste 7kg, fiind construit cu simt de raspundere.

La baza conversiei digitale sta un PCM1793 – un D/A chip mai vechi, special ales datorita sunetului mai “analog”.

Burson HA-160D  are trei  intrari analogice si doua  digitale: USB (suportand fisiere 24bit/96Khz)  si S/PDIF (24bit/192Khz).

Specificatiile tehnice:

Input impedance: 47 KOhms
Frequency response: 5Hz (-0.3dB) to 35 kHz (-1dB)
Signal to noise ratio: >98dB at 0dB gain
THD: <0.001% at 6mW/300 Ohms
Channel separation: >70dB/10kHz
Output power: 650mW/300 Ohms, 800mW/60 Ohms
Output impedance: line out 60 Ohms, phones out 5 Ohms
Power dissipation: <25W, internal, regulated power supply
Dimensions: 265 mm x 250 mm x 80 mm

Connectors

Inputs:

1 x USB Connection (Support up to 24bit @ 96Khz with 10ppm low jitter clock)
1 x Coaxial RCA (Support up to 24bit @ 192Khz)
3 x gold plated RCA (line level input)

Outputs

2 x headphone jacks 6.35mm
1 x  pre -out with 10Db gain
Weight: app. 7 kg
Colour: silver anodized aluminium

Testele  au fost facut pe castile mele preferate, Sennheiser HD800 si pe o gama larga de muzica, incepand cu Vivaldi si terminand cu chestii mai intunecate (dupa cum va spune si nick-ul meu).

In special am ascultat:

Vivaldi – The Four Seasons
Best Audiophile Voices Vol. III
Ultrasone Demo CD
B&W Very Audiophile New Recordings
The Beatles – Stereo Remasters
Rage Against the Machine si cate ceva din Therion, Haggard si Tool.

Tind sa va relatez ca in trecut, pe alte DAC-uri, chiar si la acelasi nivel de pret, cablurile de alimentare  si calitatea transportului contau mai mult ca aici. Daca atunci cand am folosit un DAC pe lampi, mi-am trezit sotia la ora 1 noaptea, ca sa-i arat cat de bine suna un cablu de alimentare calitativ si ce  beneficii majore mi-a adus in sistem , in cazul auditiei  pe Burson  diferentele au fost mult mai mici,fapt ce nu poate decat sa  ma bucure.

O mare atentia a fost acordata  conexiunii Coaxiale si USB. De obicei pe DAC-uri cu intrare Coaxial si USB se prefera Coaxialul daca ai un transport bun (CD player bun, sau in cazul meu un convertor USB-Coax de calitate pe nume Hi-Face). Insa pe Burson nu am simtit mai deloc diferenta intre intrarea Coaxiala (care deja era ajutata de Hi-Face direct din PC) si cea USB, fapt ce iarasi m-a bucurat. Utilizatorii de laptopuri ar trebui sa sa bucure mai ales daca folosesc  fisiere lossless, mai mult de atat nu mai au nevoie, doar de timp si voie buna.

Burson  poate fi folosit:

–         Ca DAC, al 5-lea click la rotita de volum ar insemna o iesire de 2Vrms (adica iesirea standard al unui CD player calitativ).
–         Ca Preamplificator, avand 3 intrari analogice si iesiri Preamplificate
–         Ca DAC + Preamplificator , avand o putere de 10Vrms la maximum.
–         Ca DAC + Amplificator de casti, iarasi avand putere destula pentru 32 sau 600 de ohmi
–          Doar ca Amplificator de casti, avand in spate 3 intrari si 2 iesiri: H sau L.

Dupa ce am ascultat muzica mai bine de un an pe un sistem bazat cap coada pe lampi (MHDT Havana DAC si WooAudio WA6SE amplifcator de casti) trecerea la Burson a fost destul de usoara, lucru destul de straniu, va explic mai jos de ce. Primul lucru care mi-a sarit in fata este nivelul de detaliu oferit de catre acesta DAC/Amp.

Pe muzica inregistrata bine Burson HA-160D mi-a oferit senzatia geamului deschis catre muzica, neavand  impresia de  „perdea in fata”, pe care o simteam uneori cand foloseam amplificatorul pe lampi. Nivelul de detaliu a fost  pe drept cuvant minunat, cateodata chiar tresaream si-mi intorceam capul dupa umar, pana sa imi dau seama ca e un nou detaliu nemaiauzit pe sistemul precedent.

Vivaldi a sunat  aerisit, cu o multime de aer intre instrumente,  nu a devenit aglomerat iar la pasajele cu dinamica nu se “ineaca” ducand lejer castile la potentialul maxim. Amplasarea instrumentelor in spatiu si distanta dintre ascultator si muzica este usor calculata. Poti distinge clar ca solistul sta la 3 metri distanta, iar vioara la 7 metri. Pe inregistrari corale sau simfonice scena devine mai larga decat cum eram obisnuit.

Tind sa va mai informez ca DAC-ul nu suna 100% ca fiind o componenta bazata de circuite integrate. Are un aer, un fler, o melancolie ce numai lampile le pot avea. Posibil este si datorita conexiunii USB asincron si a DAC chip-ului mai vechi folosit des in anii ’90.

Suna mai mult ca fiind o componenta hibrida , un mariaj intre  sunetul de lampa si solid state (SS). Bass-ul este controlat si bine definit, media melancolica, liniara si destul de accentuata, iar inaltele sunt usor calme, nu atat de sibilante, subtiri si deranjante cum suna deobicei componentele SS.

Per total partea de DAC mi se pare foarte buna, ascultasem mai demult cateva DAC-uri bazate pe aceeasi gama de chip-uri delta/sigma de la TI BurrBrown dar nu am ramas atat de entuziasmat.

Amplificatorul de casti integrat este si el unul mai special.

Comparativ, cu, cateva amplificatoare Solid State, Bursonul suna ceva mai vioi, mai rapid, loveste mai tare, mai precis si in acelasi timp fiind putin mai rafinat. Poateva intrebati: “Cum e posibil ca un amplif sa aiba un sunet rafinat, rapid si nervos in acelasi timp?”

Se pare ca cei de la Burson au gasit solutia optima.

Amplificatorul are doua  iesiri de casca: high gain (H) si low gain (L).

HD800 le-am folosit pe H, rotita de volum fiind situata in jur de ora 10 pe rock si in jur de ora 12 pe clasica/ jazz. Amplif-ul nu are nici o problema sa “duca” 300 de Ohmi, in urmatoarele zile o sa il incerc si pe Beyerdynamic T1 (600 de ohmi) dar presupun ca si acolo nu vor fi probleme.

Amplificatorul de casti are in mare parte aceleasi caracteristici pe care le are si DAC-ul. Este precis, are un atac deosebit, foarte bine simtit si definit pe rock sau muzica electronica. Dinamica sus/jos este bine conturata si cateodata iti da fiori. Frecventele joase sunt rapide, au decay bun, bass-ul este bine simtit chiar daca nu cu tot corpul cum se intampla cand ascult la boxe dar oricum se simte bine lovitura. Bass-ul nu este murdar sau lent si nu este amestecat cu restul instrumentelor cum o fac unele amplificatoare asiatice. Este conturat, definit si separat de restul spectrului muzical. M-a surpins in mod placut versatilitatea lui,  a fost  bun atat  pe rock si muzica rapida, dar si pe clasica sau jazz.

Recunosc, ca un amplificator  bazat pe lampi ar suna mai melancolic, melodios si mai dulce dar s-ar pierde un miez de detaliu si coerenta. Acel sunet dulce este nitel prezent si aici, muzica instrumentala avand o “greutate”, un volum, o masa ce normal nu se simte pe muzica electronica sau pe soprano si voci. Mediile sunt calde, lichide si moi, vocile masculine au o dinamica si o greutate mai pronuntata pe Burson.Vocile feminine le-as prefera pe lampi, dar nici aici nu suna deloc rau.

Inaltele pe unele inregistrari postmoderniste mai comerciale, pot fi mai in fata, nu “date in spate” cum sunt obisnuit cu muzica anilor ’70. Insa este bine ca sunt usor linistite, nu sunt obositoare chiar si dupa cateva ore de ascultare.

Pe Vivaldi  de la Chesky Records se poate distinge usor fiecare atingere a mainii pe instrumente, miscarea picoarelor in sala sau chiar luarea aerului in piept, lucru ce este bine venit si apreciat.

In schimb pe iregistrari noi, Bursonul nu va ierta nimic, si daca vor fi imperfectiuni in muzica ni le va arata cu varf si indesat. Fiecare pornire a amplificatorului de chitara se distinge usor pe Rage Against The Machine ce poate fi deranjant pentru unii. Pe inregistrari vechi se distinge cu usurinta hissul inregistrarii sau pe cele noi loudness-ul un pic deranjant. Cu ce il hranesti aia vei primi inapoi.

Iar acum putin despre infatisare. DAC-urile testate ceva vreme in urma, amplificatoarele sau alte componente audio care le-am avut pana acum nu stateau niciodata pe biblioteca sau langa biroul principal, deoarece sotia nu le agrea imagina si “design-ul” lor :). Vreau sa va spun ca Burson-ul a stat atat pe birou cat si pe biblioteca langa fotoliul unde ascult pe inserate muzica de epoca, iar sotia trecand cu ochiul m-a anuntat ca ii place cum arata si ca este simplist si minimalist. Deci puteti sta linistiti, sotiile l-au aprobat si ii punem stampila pentru aceasta: „Aprobat de sotie!”

Lasand glumele la oparte, as vrea sa multumesc echipei Burson pentru crearea acestei minunate jucarii, ultimele seri petrecute alauri de el au fost pline de viori, trompete, pian, chitari, contrabas, voci si beri :).

Concluzii:

Este posibil ca pentru unii pretul lui Burson HA-160D sa fie putin piperat , dar insumand toate functiile sale si placerea auditiei, atunci primim inzecit inapoi.  Am ramas cu impresii pozitive si cu un zambet pe fata in urma acestui test, aparatul  s-a dovedit un amplificator de casti foarte bun si un DAC muzical si rafinat.

Daca ma gandesc bine nu prea exista concurenta la acest nivel de pret, posibil la dublul sumei cerute s-ar gasi ceva putin mai bun.Pretul de lista al aparatului pe site-ul oficial al producatorului este de 980 Euro.

Specificatiile, componentele utilizate cat si aspectul exterior sunt bine selectate.

Pro:

–         Sunet neutru si natural, putin de tot in partea calda.
–         Iesiri Low si High gain pentru toate tipurile de casti
–         DAC + Amplif de casti + Preamplif
–         Intrari si iesiri multiple
–         Design elegant si constructie robusta

Contra:

–         Detaliile cateodata pot ruina muzica inregistrata mai prost
–         Inaltele pe unele inregistrari noi sunt mai in fata.
–         La momentul actual indisponibil in Romania, putand fi achizitionat doar prin dealerii autorizati din Europa sau direct de la producator.

Cu multa pasiune si dedicatie,

Darku.

18 COMENTARII

  1. Sa-l stapanesti sanatos!

    Eu am fost impresionat placut de slamul f bine controlat, de viteza si detaliu si mai putin placut impresionat de inalte, care, pentru urechile mele, au inceput sa devina deranjante de le un punct incolo (vin si de pe un sistem pe lampi). Deranjante nu atat prin siblianta cat prin prezenta lor indiscreta in anumite momente.
    Am asociat prezenta inaltelor cu casca Grado RS-1i care, cu toate ca ofera un spectacol live si on-stage nemaipomenit, are niste peak-uri la inalte ce m-au facut sa o retrogradez in colectia mea de casti.

    Overall, isi merita banii jucaria, raportul pret/beneficii&calitate fiind corect, poate chiar mai bun decat te-ai fi asteptat..

  2. Frumoase pozele … review-ul insa n-aduce nimic nou, spune cam ce spun toate parerile despre Burson pe care le-am citit. D-abia astept sa-l ascult.

    Era bine daca-l testai pe boxe, ca dac/pre, comparat cu o sursa neutra gen Lavry DA11. Acolo s-ar putea sa aiba mici probleme la soundstage insa pe total slam-ul si energia sa fie placute. 🙂

    Pe de alta parte, e _imposibil_ ca un amplificator solid state sa sune ca unul pe tuburi (daca prin tuburi intelegi distorsiunea si siropul specific amplificatoarelor pe tuburi ieftine). Nu suna a hibrid hibrid tub-lampa pt. ca n-are tub, orice coloratie placuta pe care o are este SS.

    Eu imi imaginez un amplificator pe tuburi ultra-high-end ca fiind pur si simplu un amplificator bun, cu parametri masurabili f. buni, care pastreaza insa caracterul tubului, densitatea aia placuta urechii data de distorsiunea pe medii si sunetul 3D. Fara insa sa simti lipsa de control pe bass si mai ales lipsa de microdetaliu. Inca n-am auzit asa ceva. WA6SE maxxed nu e asa ceva, dar se apropie destul de mult, in sensul ca la bass e bun insa pune un pic de perdea intre tine si muzica. 🙂

    N-ai spus nimic de nivelul de rezolutie, de separatia intre instrumente la piesele complexe. N-ai spus daca reuseste sa separe bine instrumentele insa fara a pierde din vedere unitatea melodiei.

    N-ai spus daca reuseste sa cante bine si andante si allegro, adica isi impune viteza si controlul pe piesele lente, care ar necesita un sunet mai molcom?

    Era bine sa-l testezi si cu HD650 nu doar cu HD800, si sa spui impresiile tale. Oare reuseste sa controleze perfect bass-ul de la HD650? 🙂

    Valoarea unui amplificator de casti solid state care are o sinergie buna cu majoritatea castilor de pe piata, chiar si cele mai bright este inestimabila IMO. Sunt de acord ca probabil n-are concurenta la pretul lui momentan. Insa as amenda ca probabil e valabil doar pt casti.

  3. Salut Eugenius 🙂

    O sa-l folosesc eu, ca sursa, pentru amplificatorul Anthem 225i pe niste boxe mai detaliate. Din pacate in acest moment nu am boxele necesare unui review la o sursa de calitate, dar in viitor am programat un review la Elac BS244 , Wharfedale Evo sau ceva din serie Dancer de la Usher.

    La restul observatiilor tale nu ma bag :), articolul nu-mi apartine.

  4. Salutare baieti !
    @leeview
    @eugenius

    Va multumesc pentru aprecieri si critici.

    Intradevar daca compar sunetul lui HA-160D cu cel al lui Woo WA6SE vor fi diferente, in schimb am gasit si afinitati intre ele. De exemplue pe Beatles, media o gasesc la fel de buna si neobositoare, Burson ca si Woo are o voce mai cu „substanta” si deloc uscata cum suna pe unele amplifuri solid state. In schimb pe inalte se simte o diferenta, Burson fiind mai agresiv si mai in fata, Woo fiind mai domol si mai in spate. Am dorit sa specific ca HA-160D imprumuta ceva din partea opusa a lampilor, posibil datorita bass-ului si mediei bogate.
    Pe boxe o sa testam in review-urile urmatoare.
    Pe HD650 in schimb nu am simtit nevoia de a il testa, atata timp cat socot HD800 ca fiind un upgrade semnificativ fata de HD650.
    HD800 oferindu-mi o „sinceritate” pe care HD650 nu o poate avea.

  5. Styleaudio carat ruby2 sau asus Xonar STX Essence? Castile sunt Sennheiser HD 265 linear. Sau exista alta optiune mai buna in maxim 1000 ron? 2. De unde pot cumpara ruby2 in romania?

    Merci

  6. Buna. As dori sa aflu care e cel mai bun dac care l-ati testat/ascultat in limita a 1500-2000E. Eu ma gandeam la Burson 160D dar as dori sa aflu daca merita investit aproximativ dublul sumei la care se gaseste Burson si cam ce/cat as avea de castigat.

  7. @Marius ca sa nu poluam site-ul da-mi te rog un email la darku „arond” soundnews „punct” ro si discutam acolo.

    @Alexx scuze de raspunsul extrem de intarziat, nu am avut ocazia sa il testez ca preamplificator.

Dă-i un răspuns lui Upgrade time: Burson, Chord, M2TECH - Sound News Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.