Introducere:
Dupa succesul pe care l-a avut ATH-W5000 in Asia si in SUA, inginerii Audio-Technica s-au gandit sa ne ofere o versiune mai accesibila ca si pret. Asa ca in 2009 au lansat noul model W1000X, care se aseamana la exterior extrem de mult cu W5000, insa la un pret mult mai competitiv si mai atractiv fata de flagship-ul Audio Technica. Seria W este considerata un upgrade al seriei A – tot cu design inchis- avand un look mai atragator si sa speram ca si un sunet mai frumos.

Descrierea fizica:

Castile sunt de tip inchis, izoland destul de mult fata de mediul inconjurator.

Dupa impresia foarte pozitiva care mi-au lasat-o Audio-Technica AD2000, m-am intrebat: Ce ne poate oferi ATH in materie de casti inchise?

Seria W este varianta high-end a seriei A, venind cu un design asemanator insa totusi superior si cu un upgrade sonic pe masura.

W1000x folosesc un driver mare de 53mm, ceea ce ar trebui sa redea mai bine tot spectrul de frecvente, in acelasi timp mentinand  imaginea stereo si scena cat mai mare.

Designul este acelasi ca si la seria A si seria AD,  3D Wing destul de unic, care sporeste confortul foarte mult. Castile sunt construite din magneziu si plastic. Cupele sunt extrem de frumoase, din lemn de cires negru lacuit, iar pad-urile sunt din imitatie de piele.

Desi ATH nu a produs niciodata casti cu cablu detasabil, la acest nivel de pret se doreste un asemenea moft.
Castile au un look elegant si rafinat, iar cupele de marime mai mica fata de Audeze LCD-2 si Sennheiser HD800 le fac super comode. Pot spune ca aproape ating confortul castilor HD800, un mare plus dupa parerea mea. Comoditatea sporita se datoreaza 3D Wing-ului si pad-urilor moi, am ascultat la ele ore in sir si nu am obosit deloc.

Specificatiile tehnice:

  • Type: Closed back dynamic
  • Housing: American cherry wood
  • Output Sound Pressure Level: 100 dB
  • Frequency response: 5 -42,000 Hz
  • Maximum Input Power: 2000mW
  • Impedance: 42 ohms
  • Weight: 350g
  • Connector: 6.3mm gold plated stereo plug with wooden casing
  • Cable: TPE/PC-OCC/ 3.0m (dual-sided)

Datorita sunetului dulce, si axat destul de mult pe frecventele medii, am preferat sa ascult mai mult muzica jazz pe ele, de aceea in tot acest review am sa ma bazez pe acest gen de muzica. In special m-am delectat cu:
Arvo Part – My Heart Is In The Highlands (e mai mult minimalism clasic, decat jazz)
Mathias Eick – Oslo
Anouar Brahem – The Astounding Eyes of Rita
Stanley, Marcus and Victor (S.M.V.) – Thunder
Bobo Stenson Trio – Polska of Despair
Nils Petter Molvaer – Song of Sand
Miles Davis – Summertime
John Coltrane – Blue Train
Django Reinhardt – Minor Swing
Avishai Cohen Trio – Remembering


Caracterul sonor:

In afara de acest confort fizic de lunga durata de care ziceam mai sus, castile mai au si un alt atu: confortul aural, adica se poate asculta ore in sir fara sa apara oboseala aurala si disconfortul acustic.

Castile ATH W1000X nu fac parte din categoria castilor neutre si liniare, daca va doriti liniaritate si neutralitate, acest model nu vi se potriveste.

In opinia mea, spectrul de frecventa are forma literei U intoarse – lucru pe care l-am observat imediat. Indiferent de ce as asculta, frecventele medii sunt predominante. Tocmai din acest motiv am ales sa ma axez mai mult pe muzica Jazz in acest review.

Jazz-ul a fost un deliciu si a sunat foarte bine. Instrumentele acustice cat si vocea au sunat exceptional, cu o buna definitie si emotie. Pot spune ca mediile sunt usor comparabile cu cele ale castilor Grado si Audez’e la acest capitol.

De remarcat este marimea scenei. Este surprinzator de mare pentru niste casti inchise, ma asteptam la un soundstage mult mai mic. Prin comparatie, Denon D5000 si D7000 au un soundstage mai mic, insa per total sunt mai rapide, avand o lovitura mai buna.

W1000x exceleaza la frecventele medii, tot ce inseamna instrument muzical, acustic sau voce a sunat exceptional. S-au descurcat destul de bine si pe muzica electronica, insa nu exceptional.

Basul nu este destul de adanc si nici nu loveste suficient, el este prezent, se poate auzi usor, insa nu are autoritate, parca este mai lent decat cum ar trebui sa fie. Este dat si mai jos decat frecventele medii, ceea ce automat il face mai putin prezent si dat mai in spate.
Ciudat, sunt casti inchise, insa nu au basul predominant!

Sunt primele casti inchise de top care au sunat asa, probabil ca aceasta a fost si dorinta inginerilor japonezi. Prin comparatie, W1000x oricum are o cantitate mai mare de bas fata de Sennheiser HD800 sau Grado RS-1i, insa nu este la fel de rapid si autoritar, de aceea se aude un reverb mai lung decat ar trebui sa fie. Pe muzica chill-out, eletronica, lenta, este un efect placut. Desigur ca si un mare rol il joaca si amplificatorul de casti, insa despre acesta voi scrie un pic mai jos.

Din punctul meu de vedere, inaltele sunt cel mai mare minus din tot spectrul de frecvente.

O parte din inalte lipsesc, indiferent de ce sursa/DAC as folosi. Cu siguranta au fost gandite sa nu fie obositoare  pentru ureche, cu un caracter mai lin, de aceea au mai taiat din inalte. Daca e sa ma gandesc la majoritatea castilor de top, cred ca W1000x au cele mai calme inalte. Cu mult mai joase decat la HD800, T1 si RS-1 si mai joase decat la LCD-2.

Acest lucru face ca rock-ul axat pe tobe sa nu fie chiar preferat. Instrumentul il auzi, insa nu pana la capat, iar inaltele cele mai de sus abia daca se mai aud, chiar si vocile feminine mai ascutite se aud usor gatuite.

Au o semnatura sonica unica, nu cred ca am mai ascultat ceva atat de diferit.

Acum inteleg ce au vrut sa spuna japonezii, cand au precizat ca Sennheiser si Beyerdynamic au un sunet European, iar Audio-Technica (ATH) are un sunet Asiatic – ceea ce le face unice.

As vrea sa mai adaug ceva despre izolatia fonica.
Este una foarte buna, mai buna decat in cazul Denon, cu siguranta. Cred ca izolatia se datoreaza constructiei in sine, chiar si la un volum destul de ridicat izoleaza extrem de bine. Prin comparatie, HD800 sunt boxe pe langa ele, iar LCD-2 niste boxe mai mici 🙂 . Pentru ascultatul seara tarziu, si fara mare deranj, W1000x  sunt perfecte.

Amplificarea:

Hmm, chiar si la amplificare sunt foarte diferite de castile europene sau americane de top.

Castile W1000x au sunat bine aproape din orice! Surprinzator, pentru marimea enorma a driverului si impedanta de 42 Ohmi ma pregateam de un High Gain la amplificator, insa nu a fost cazul.
Mai mult de 40% din volum pe Low Gain nu mai puteam sa dau. Prin comparatie, Audez’e LCD-2 sau AKG K701, care au aproximativ aceeasi impedanta, stau pe high-gain (amplificare aproape tripla) si cu rotita de volum pe la ora 13 (cam 60% din volum).

De curiozitate, le-am testat si pe un mp3 player plin cu fisiere lossless si au sunat mai mult decat decent, presupun ca dintr-un telefon/smartphone va suna la fel de bine. Cu siguranta ca un amplificator dedicat aduce multe plusuri, insa nu a sunat deloc rau fara unul. Spre deosebire de celelalte casti de top unde HD800 sau LCD-2 sunt niste lenese totale fara un amplificator dedicat, W1000x a facut fata cu succes acestei provocari.
Burson HA-160D si 160DS au adus cele mai multe plusuri. In special au facut basul mai rapid, au adaugat si atac la el, in acelasi timp facand si imaginea stereo mai adanca, iar instrumentele mai delimitate.

W1000x nu au mai sunat lenese, iar inaltele au mai capatat un pic de scanteie – un plus binevenit la aceste casti.
Presupun ca vor suna mai mult decat decent si pe sisteme mai modeste, pe placi audio interne sau pe DAC/Amp-uri entry level.

Concluzii:

De mentionat este faptul ca aceste casti nu au fost create pentru a fi folosite in studiouri sau pentru redarea cat mai fidela sau corecta a sunetului. Aceste casti au fost create mai mult ca sa te adancesti in muzica, in instrumente, si toate aceastea sa iti aduca  placere si extaz.

Exact aceasta fac castile W1000x, nu te forteaza, nu te incordeaza, sunetul este lin si pluteste usor.

Pentru segmentul de casti inchise sunt bune, daca sarim peste minusurile mentionate mai sus.

Raportul pret/performanta de data aceasta nu mai este un punct forte. Chiar daca ele suna destul de bine, la acesti bani (~3000 Ron) se poate obtine un sunet mai bun si o performanta mai buna.

Pro:
– Design si constructie aparte
– Frecventele medii exceptionale
– Foarte bune pe muzica lenta (jazz, acustic, folk, voce)
– Soundstage mare, comparativ cu alte casti inchise
– Imagine stereo buna
– Confortabile fizic cat si sonor

Contra:
– Basul un pic lent si anemic, adancimea basului este mediocra
– Inalte sterse, cateodata lipsesc
– Lipsa cablului detasabil
– Dinamica slaba, atac cat si lovitura usoara

Echipamente folosite pentru review:

DAC/Amp: Burson HA160D, HA-160DS, Fiio E10
Casti: Audio-Technica W1000X, Audez’e LCD-2, Sennheiser HD800

3 COMENTARII

  1. Casca arata foarte bine, dar ceea ce ai spus aici ca si constatare – sunt sigur, obiectiva, contrasteaza prea puternic cu designe-ul exterior: „adancimea bass-ului mediocra” si „inalte sterse”. Cred ca este afectat si nivelul detaliului sonor, fiind casti pe principiu inchis… Nu-mi place deloc cum suna asta.

  2. @Horatiu
    Cu siguranta a afectat si detaliile, mai ales microetaliile ascunse, insa asa casti „unice” inca nu am ascultat. Majoritatea castilor mid class au spectrul de frecvente sub forma literei U (vezi Beyer, Senn, Denon), astea au U intors.
    Curand o sa fac un review si la ATH-W5000 – flagship-ul japonezilor, speram ca astea vor fi mai bune.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.