Inceputul anilor ’90 au fost speciali pentru mine, rock-ul alternativ si grunge-ul atingeau noi culmi. Formatii precum Nirvana, Pearl Jam si R.E.M. devenisera noul trend al muzicii moderne, The Prodigy tocmai inventasera un nou curent al muzicii electronice. In sfarsit punk rock-ul devenise cool, Britney Spears atarna pe usile liceenilor.
Au fost speciali acei ani si pentru ca Sennheiser si-a propus sa creeze o legenda, un mit, un unicorn. Astfel in 1991 se lanseaza castile Sennheiser HE-90 si amplificatorul pe lampi HEV-90 care impreuna compuneau sistemul Sennheiser Orpheus.
La acea vreme setul se vindea la exorbitanta suma de 15.000 USD, o valoare de neimaginat intr-o perioada in care cele mai scumpe modele de casti costau 200-300 USD.
Fiind un produs lansat doar pentru cei mai ravniti audiofili ce ascultau muzica in casti, era o editie limitata in care s-au produs doar 300 de seturi.
O amintire data uitarii este ca la inceputul anilor 2000 a fost scrisa o petitie si prin intermediul lui Jan Meier (creatorul brandului de amplificatoare casti Meier Audio) petitia a ajuns direct in mainile Sennheiser.
Sennheiser a fost de acord sa mai produca 30 de seturi pentru cei mai impatimiti doritori, astfel numarul total de productie a fost de 330 bucati.
Timp de 26 de ani au avut statutul de cele mai bune casti create vreodata.
De multe ori provocate de producatorii niponi precum Stax (SR-007, SR-009) si chiar de Sony (MDR-R10) castile au avut concurenta apriga si totusi mereu au ramas clasate pe locul intai in topul celor mai bune casti create vreodata.
In anul 2015, la aniversarea de 70 ani a brandului, CEO Daniel Sennheiser facea un anunt mult asteptat si confirma oficial lansarea legendarelor Orpheus si anume Orpheus HE-1.
10 ani echipa Sennheiser condusa de inginerul sef Axel Grell a cercetat si dezvoltat ceea ce urma sa se intruchipeze in modelul HE-1, noul Magnum Opus al producatorului german.
Scopul a fost unul simplu, dar aproape imposibil de realizat: autodepasirea propriei creatii si sculptarea celor mai bune casti fara a face vreun compromis, costul final fiind cea mai mica preocupare. Designerii au primit libertate totala fara a fi restrictionati de timp, de calitatea materialelor, inginerilor li s-a oferit oportunitatea de a-si demostra geniul si creativitatea. Numeroase patente au vazut lumina zilei in aceasta campanie, patente care sunt acum inglobate in HE-1.
Faceti cunostinta: Sennheiser HE-1
Tot ce avem in fata este de fapt un sistem 3 in 1: Castile electrostatice, amplificatorul pe lampi si DAC-ul Hi-Resolution.
Pentru a oferi decuplarea mecanica si eliminarea totala a vibratiilor s-a folosit marmura de Carrara, aceeasi marmura care a fost folosita pentru constructia multor capodopere din trecut precum scuplturile David, Pieta a lui Michelangelo, columna lui Traian, columna lui Marcus Aurelius si exemplele pot continua.
Amplificatorul este unul foarte interesant, cele 8 lampi sunt plasate fiecare intr-un cilindru din quartz vidat pentru a elimina vibratiile din mediul inconjurator si pentru a mentine o temperatura constanta a lampilor.
Cel mai important aspect este ca etajul final de amplificare se afla chiar in casti pentru eliminarea reactantei capacitive a cablului. Tranzistorii MOSFET din casti functioneaza mereu in clasa A iar aripioarele din aluminiu din jurul cupelor sunt de fapt niste radiatoare de racire, care previne supraincalzirea acestora.
Castile sunt electrostatice, nu folosesc deloc magneti precum fac castile planare sau cele dinamice.
Difuzorul electrostatic este compus dintr-un electrod fix si unul mobil. Tensiunea continua dintre cele doua creaza campul electric care pune in miscare electrodul mobil. Ca si in cazul planar-magneticelor absolut toata suprafata patrata a electrodului mobil radiaza tot spectrul de frecvente de parca un perete de sunet te-ar lovi neincetat.
Armatura mobila care creaza sunetul are grosimea de doar 2.4 micrometri fiind rigidizata prin suflare cu platina.
Raspunsul in frecventa masurat este impresionant, fiind redate frecvente de la 8Hz pana la mai mult de 100 Khz si toate acestea inregistrand cea mai joasa distorsiune armonica al oricarui difuzor audio creat vreodata de doar 0.01% la o presiunea acustica de 100 dB.
DAC-ul intern foloseste un chip de top 9018S de la ESS Sabre cu 8 canale interne, cel mai peformant din lume la momentul proiectarii aparatului.
DAC-ul intern este capabil sa redea fisiere DSD si PCM Hi-Resolution.
Sincer, cred ca DAC-ul integrat nu este la nivelul amplificatorului sau a castilor, asa ca noi am folosit un DAC extern mai performant si anume Chord QBD 76 HDSD.
Dupa cum vedeti este o adevarata experienta pornirea sistemului si observarea cum motorasul intern misca rotitele analogice.
Totul este lucrat la superlativ, pentru constructia unui set se folosesc peste 6000 de piese care sunt asamblate manual, iar fabrica poate asambla in cele mai bune conditii un sistem pe zi.
Purtat de valurile muzicii
Sambata, 11 martie ora 22:00 primesc un telefon scurt si la obiect.
Savu: Mergem sa ascultam Orpheus 2?
Eu: Cand?
Savu: ACUM!
Nu trecusera nici 15 minute ca deja eram amandoi in fata sediului AVstore cu o ranga in mana… glumesc si eu, eram cu cheile in mana.
Precum guvernantii nostri la miez de noapte eram gata sa dam o lovitura la adapostul intunericului, dar noi aveam intentii bune, eram lansati sa ascultam cele mai scumpe casti din lume!
Intrand in camera ma simteam ca o virgina inainte de seara de amor.
Nu ma interesau cum arata castile, din ce sunt facute, cat de misto sunt lampile stantate cu sigla Sennheiser sau alte chestii care la acel moment erau inutile.
Pe mine ma interesa altceva, vroiam sa apas butonul ala mare si gri cat mai repede posibil.
Pe mine ma interesa doar…muzica.
Fiind un sceptic prin definitie nu critic nici un dispozitiv audio pana nu il ascult.
Asa ca m-am asezat frumos, avand un stick USB la indemana cu cate ceva din piesele mele preferate, mi-am calmat spiritele si am apasat Play cu un zambet pana la urechi.
Prima piesa ascultata a fost Radiohead – No Surprises de pe albumul OK Computer.
Piesa o stiu atat de bine incat cateodata ma visez cantand-o la chitara.
Ca sa spun ca experienta traita si auzita a fost magica ar fi fost o mare nedreptate facuta sistemului, a fost mai mult de atat.
Uitati tot ce stiti despre casti sau boxe, dinamice, planare sau electrostatice, nu conteaza, pentru ca ceea ce am auzit a fost altceva, alt film, alta experienta.
Consider ca am auzit cel mai bun sunet ascultat vreodata.
Simteam cum pur si simplu incep sa dispar, nu castile au disparut – asa cum fac de obicei castile foarte bune, Nu, eu am disparut.
Efectiv ma simteam de parca as fi microfonul si ca nu aud absolut nici o conversie digitala si ca urmeaza si o amplificare si ulterior o reproducere.
Muzica devenise pura, plutea viu si incet catre mine.
Juram ca eram la concertul Radiohead, insa experinta traita a fost una mult mai intensa decat cea de ai vedea live pe scena.
Ascultam cu ochii inchisi (ceea ce va recomand sa faceti si voi pe 18 Martie la sediul AVstore) si imaginatia a inceput sa joace feste, ma gandeam daca nu cumva am luat-o razna. Culorii vii, lumini, amintiri din copilarie, toate treceau prin fata mea, nu intelegeam ce se intampla.
La sfarsitul melodiei am inteles ca mai bine sau mai real de atat nu se poate.
Stimati cititori, astazi nu voi vorbi despre bas, despre medii sau inalte, pentru ca ele absolut nu mai conteaza dupa ce asculti Orpheus HE-1.
Muzica auzita a fost atat de pura si reala, atat de adevarata inca nu mai sunt valide notiunile generale despre sunet, ele pur si simplu dispar.
Deschid ochii, ma uit la ceas si imi dau seama ca trecusera o ora, intorc capul si verific daca Savu nu doarme. Mi-a confirmat ca totul e ok si ca putem continua.
Desigur ca am ascultat tot albumul OK Computer, nu m-am putut dezlipi de el.
Imi place mult o piesa interpretata de baietii de la Zdob si Zdub si anume Ciobanasul vrea sa se desparta de oi. De ce imi place nu inteleg, pentru ca nu este o piesa complicata, nu are zeci de instrumente aruncate pe planul doi, nu are nimic special si totusi ma baga mereu in priza.
Intrasem intr-o stare de transa, ma si vedeam pe campurile si dealurile mioritice.
Sunetele se nasteau (da, acesta este verbul corect) din nimic, apareau atat de clare si atat de rapid in fata mea. Nu am auzit niciodata un raspuns tranzitoriu atat de rapid, un declin instantaneu al notelor, pur si simplu fulgerator.
Daca in recenzia LCD-4 spuneam ca adancimea sunetului era de invidiat, nu stiu ce sa mai spun in cazul lui HE-1.
Sunetul era foarte adanc, am observat in special pe Pixies – Where is my Mind?
La un moment dat in piesa se aude o voce secundara care suspina Uooouuoo, ei acea voce pe LCD-4 o auzeam la vreo 10 metri distanta de mine, pe HE-1 era la vreo 50 de metri distanta de mine. Foarte, foarte adanca prestatia, si pe mine in general ma impresioneaza mai mult adancimea sunetului dacat largimea lui.
Nici nu stiu cum dar am mai deschis ochii o data si deja trecusera 4 ore.
Ma intorc si il vad pe Savu intr-o stare semi-adormita.
Pe la 02:30 ne intorceam spre casa si tin minte clar cum nu am spus nici un cuvant pentru ca vroiam sa am mintea cat mai limpede. Abia asteptam sa ajung acasa si sa pun Audeze LCD-4 pe cap ca sa-mi confirm ca sunt destul de aproape de prestatia HE-1.
Mare mi-a fost dezamagirea cand am pornit Pink Martini – Simpatique – exact ultima piesa care o ascultasem 15 minute in urma pe HE-1.
Am auzit un sunet infundat, greoi, plin de substanta insa fara contur si textura, vocile eram nefocalizate, auzeam o diferenta Uriasa…
Ma intristasem pe moment pentru ca speram sa am acasa macar ±75% din ce pot Orpheus, insa nu a fost sa fie.
Nu imi puteam lua gandurile de la experienta traiata, asa ca astazi 14 Martie le-am spus colegilor de la munca ca ma doare grav stomacul si ca ma duc la un control medical, adica…mi-am luat o zi.
Eu insa, la ora 10:00 dimineata eram din nou cu HE-1 pe urechi :).
De data aceasta inarmat cu mai multa muzica. Stiu, nu e chiar cinstit, dar sa ai o zi HE-1 numai pentru tine nu este o ocazie pe care poti sa-ti permiti sa o ratezi.
Am apasat din nou butonul mare si gri si am dat play unui album care iarasi imi place foarte mult, Gothart – Cabaret.
Mai presus de toate ma interesa prestatia melodiei Pana cand nu te iubeam.
Aceasta muzica balcanica nu doar ca este inregistrata exceptional ea si suna foarte duios si placut urechilor mele.
Inchizand ochii am simtit cum au aparut muzicienii in camera de auditie, atat de real sunau toate instrumentele, vocea calda imi ungea sufletul, nu-mi vinea sa cred ca in realitate ascultam o redare digitala a unei inregistrari facuta in trecut.
Mie mi se parea ca oamenii cantau acum in fata mea, doar pentru mine. La sfarsitul melodiei imi venea sa le torn cate un paharel de vin la fiecare si sa le multumesc.
De fapt, fara absolut nici o gluma, la un moment dat am inceput sa aplaud la o melodie, aveam noroc ca eram singur in camera.
Extraordinara prestatia, magnifica, ireal de adevarata.
Am continuat cu niste rock si muzica electronica.
Am testat in special pe Infected Mushroom si cate ceva de la Vița de Vie si Gândul Mâței.
Infected Mushroom pentru ca au cea mai bine inregistrata si masterizata muzica electronica ascultata de mine vreodata.
Am auzit din nou tranzientii fulgeratori, sunetele care se nasc din vid erau si ele prezente, fiecare nota ma lovea atat de tare in timpane incat la sfarsitul piesei ziceai ca am luat bataie. Impactul si lovitura in timpane este uluitoare.
Dupa ce am lasat castile jos imi tiuiau urechile de la volumul la care am ascultat, insa nu intelegeam de ce, pentru ca in viziunea mea nu ascultasem la volum ridicat. Greu de realizat in momentul auditiei, lipsa practic completa a distorsiunilor ii creaza mereu dorinta de a duce volumul din ce in ce mai sus.
Exceptionale casti, atat de curat a sunat absolut orice piesa pusa sub lupa, atat de real si atat de viu, cristalin, lin si placut urechilor.
Am observat un efect nou: in absolut toate piesele ascultate pe HE-1 am auzit detalii noi si subtilitati care nu le auzisem pana acum (glumesti, a cata oara deja?), cu toate acestea sunetul parea nestresant, parea usor, lin si calmant.
Astazi desi ascultasem vreo 5 ore pe HE-1 am venit atat de senin la fata acasa si
atat de implinit, de parca se intamplase ceva extraordinar.
HE-1 m-au calmat imediat dupa ce am apasat play, sunt foarte putine casti de pe fata pamantului care au putut face acest lucru.
Pur si simplu te teleporteaza in lumea ta si stai acolo cat de mult vrei, pana ti se termina playlist-ul, extraordinara senzatia!
Cum am spus si mai sus, desi le-am intors pe toate fetele, nu am reusit sa le gasesc absolut nici un minus, nimic.
Pentru mine sunt perfectiunea intruchipata.
Jur ca daca maine castig 50.000 Euro la loterie nu ma duc sa imi sting creditul imobiliar, ma voi duce sa-mi calmez spiritele zilnic la mine acasa alaturi de un set Orpheus HE-1. In felul acesta voi avea la dispozitie 30 de ani sa ascult muzica si sa-mi platesc ratele 🙂
Bravo Sennheiser, ma ridic in picioare, imi scot palaria si va aplaud respectuos!
Bravo Sennheiser!
Bravo!
Echipamente folosite pentru review:
Chord QBD 76 HDSD, Sennheiser Orpheus HE-1, una bucata ciobanas.
Foarte bun revew-ul! Chiar sunt foarte curios sa le aud si eu acum!
Doamne, ce review-uri faci! 🙂
Incerc sa fiu original, adica eu insumi.
Asta-i tot