Salutare prieteni,

Inainte de a incepe recenzia propriu zisa am decis sa va relatez cate ceva.

Putin peste 11 ani in urma cand am decis sa investesc in acest hobby minunant, producatorii de casti, dar mai ales producatorii de amplificatoare de casti puteam sa ii numar pe degete.

Iar in top 3 al producatorilor se afla o companie americana care a fost mentionata de mai multe ori in recenziile mele, este vorba despre HeadAmp Electronics.

Primul meu contact cu aceasta companie a fost in momentul in care mi-am dorit sa am cel mai performant DAC si amplificator portabil de casti, ambele intr-o cutiuta de marimea unui pachet de tigari, acel DAC/Amp avea sa fie Headamp Pico.

Datorita acelui aparat am renuntat la DAC-ul desktop pe care il foloseam si la amplificatorul desktop de casti tocmai pentru ca pe castile Grado RS-1i pe care le foloseam la acea vreme micutul Pico suna (mult) mai bine.

De multe ori il ridicam de pe masa si analizam jucaria minute in sir, atentia la detalii este uluitoare, design-ul este pur si simplu perfect, era mult peste ce vazusem pana atunci dar chiar si pana acum!

Cativa ani mai tarziu am decis ca am nevoie de cel mai bun amplificator portabil de pe piata, il doream nu doar puternic, capabil sa imi conduca casti mari si ineficiente dar voiam si un sunet transparent si cat mai rezolut. Astfel cateva luni mai tarziu am devenit fericitul posesor al faimosului Pico Power.

Il folosesc si in ziua de astazi, este de fapt referinta mea fata de care compar oricare alt amplificator portabil de casti care imi trece prin mana.

Nu este de mirare pentru ca pana la aceasta zi are cele mai bune masuratori inregistrate vreodata in categoria amplificatoare de casti portabile sau desktop.

Uitati-l aici intr-o poza de familie alaturi de fratele mai mic Pico si de fratele mai mare Gilmore Lite Mk2.

In decursul acestor ani am inceput sa am un respect enorm pentru acest brand dar si o mare incredere in tot ceea ce fac, din pacate rar intalnit pe aceste meleaguri.

Din cate stiu la momentul actual produc cel mai bun amplificator pentru casti dinamice: GS-X Mk2, inclusiv cel mai bun amplificator pentru casti electrostatice: Blue Hawaii Special Edition (prescurtat BHSE).

Din pacate nu imi pot permite amplificatorul balansat GS-X Mk2, poate intr-o buna zi il voi testa si pe acesta, cine stie?

Astazi voi testa un amplificator desktop recent lansat, mult mai accesibil decat varianta balansata si anume HeadAmp Gilmore Lite Mk2.

Design si specificatii

Ca si celelalte amplificatoare dezvoltate de HeadAmp, calitatea constuctiei este impecabila.

Amplificatorul este de dimensiuni mici si foloseste o sursa de alimentare externa, exista o mare posibilitate ca in viitorul apropiat sa se ofere si o sursa de alimentare dedicata avand aceleasi dimensiuni ca si amplificatorul.

Partea imbucuratoare este ca amplificatorul se bazeaza pe absolut acelasi circuit gasit in legendarul GS-X Mk2 (3000 USD). La intrare se folosesc JFET-uri ultra low noise, iar la iesire tranzistori bipolari care functioneaza mereu in clasa A!

Dupa cum observati este un circuit compus in totalitate din componente discrete, nu exista nici un op-amp in calea semnalului audio cat si nici un condensator (cele 4 condensatoare electrolitice din poza de mai jos se ocupa de filtrarea sursei de alimentare).

S-a folosit potentiometrul Alps Blue de o calitate superioara folosit de obicei in design-uri mai scumpe.

Amplificatorul nu ofera un comutator de gain, dar sincer nici nu prea este nevoie de unul. Puterea ampla de 1.5 W si nivelul de zgomot foarte scazut il fac perfect atat pentru cele mai sensibile IEM-uri cat si pentru flamandele casti planar-magnetice.

Sunt prezente doua intrari analogice RCA, o iesire de preamplificator activ pe RCA si o iesire 6.5 mm de casti.

Arata foarte simplist si modest, dar deja stim ca de multe ori aparentele inseala.

Sa trecem la partea cea mai interesanta.

Dezlantuirea Bestiei

Desi este compact si usor, sunetul produs de acest amplificator este grandios, bine aerisit si adanc, contrar dimensiunilor sale.

Cum ai putea descrie o componenta audio care nu are caracter, care nu intervine aproape deloc asupra sunetului, care practic dispare in fata ascultatorului?

Doamnelor si Domnilor cred ca asist la cel mai pur sunet iesit vreodata din difuzoarele castilor Sennheiser HD660S, si nu ma refer doar la amplificatoarele single ended, ma refer la toare amplificatoarele trecute prin aceste maini.

Este foarte greu sa descrii o componenta audio care practic dispare si nu intervine absolut deloc in calea semnalului audio. Puritatea si transparenta sunt numele mici ale acestui aparat.

Ascultand din ce in e mai mult imi dau seama ca de fapt imi ascult sursa audio, adica X-Sabre Pro alimentat cu fisiere lossless si nimic altceva.

Sa o luam de la inceput pas cu pas.

Transparenta si rezolutie

Ascultand Elvis Presley – Fever imi pune mereu un zambet pe fata iar pe Gilmore Lite Mk2 am intepenit trei minute fiind atent la aerul care se misca cu atata usurinta si la acele microdetalii care au sunat atat de clar si viu.

Transparenta este pur si simplu uluitoare, rezolutia capabila este si ea la un nivel superior.

Performanta foarte curata, lipsita de interventii acustice sare prea mult in evidenta insa rog sa nu va ganditi la un sunet clinic, pentru ca nu este deloc cazul.

Fluiditate si tonalitate acustica

De multe ori, intr-o melodie nu caut rezolutia suprema, mai degraba urmaresc legarea usoara a notelor cu fir de matase, acea fluiditate care da senzatia de sunet lin si neobositor ce pluteste usor spre timpane.

Cvartetul Dave Brubeck – Take Five a sunat nu numai super rezolut dar si super fluid.

Prestatia tehnica si plina de subtilitati a fost ajutata enorm de o cursivitate buna care leaga notele intr-un mod natural si neobositor.

Consider ca se datoreaza vrajitoriei sunetului clasei A pe care multi il ridica in slavi, altfel nu imi explic fenomenul.

Continuand cu Pink Martini – Simpatique si cu Radiohead – OKNOTOK mi-a gadilat urechea aceeasi senzatie: sunetul care respira usor si cursivitatea care aduce o tenta de naturalete si realiatate de nedescris.

Microdetaliile erau atat de aparente incat auzeam cum li se deschid gurile artistilor inainte de a rosti ceva, puritatea vocilor fiind nealterata in nici un fel.

Impact, viteza, executarea si retragerea notelor

Datorita transparentei ridicate si a sunetului care respira usor fiecare nota nu mai este impiedicata de nimic in calea sa spre ascultator, astfel impactul notelor devine zguduiotor.

Castile Sennheiser din seria HD6XX, cum sunt si HD660S ale mele nu sunt cunoscute ca avand un atac sau impact de referinta, insa acest amplificator mi-a schimbat complet parerea despre aceste casti.

In sfarsit aud un impact serios care rivalizeaza cu usurinta prestatia planar-magneticelor.

Viteza fulgeratoare a notelor influenteaza direct si retragerea notelor la fel de rapida.

Ascultand Infected Mushroom – Spitfire am ramas inmarmurit, imediat dupa primul minut al piesei au inceput sa imi fluture urechile datorita basului uluitor de adanc, impactului si vitezei de care este capabil.

Fara sa exagerez, impactul micului Gilmore Lite Mk2 mi-a intrecut orice asteptare, a intrecut chair si prestatia propriului amplificator balansat, voi face si o comparatie intre cele doua spre sfarsitul articolului.

Timing-ul bun si transientii rapizi mereu au facut parte din ADN-ul companiei si acest mic amplificator demonstreaza din nou acest lucru.

Distorsiunea armonica si nivelul zgomotului de fond

Pe langa castile ineficiente am folosit si o pereche de casti in-ear FiiO F9 PRO, casti hibride extrem de eficiente dar si foarte exigente cand vine vorba de calitatea iesirii unui amplificator.

Ma bucur sa raportez ca nu exista nici un zgomot de fond, fundalul este negru ca noaptea si pot asculta lejer chiar si IEM-uri bazate pe armaturi balansate. Dar, mare grija la rotita de volum, acesta creste exponential de la pozitia orei 10:00 in sus.

Cand abia il despachetam aveam emotii ca nu se va impaca bine cu chipsetul ESS 9038 prezent in DAC-ul Matrix X-Sabre Pro, insa odata ce am dat play toate temerile au disparut. Lipsa granulatiei pe inalte tine un control strict asupra prestatiei inaltelor, avand sclipiciul necesar si lipsa totala a sibilantei deranjante.

Raspunsul in frecventa liniar

De la cel mai jos sub-bas pana la inaltele cele mai de sus nu aud arcusuri, coborari, gropi sau neregularitati. Raspunsul in frecventa este liniar, nealterat si neatins.

Datorita acestui fapt nu exista o concurenta apriga intre note, toate urmeaza sa aiba momentul sau de glorie, nici una nu trece neobservata.

Adancime si latime scena, holografie

Lipsa granulatiei in special pe registrele de sus cat si transparenta ridicata de care este capabil amplificatorul duc la o prestatie adanca in care ma pot plimba imaginar mai usor ca niciodata.

Scena este de latime medie spre mare, insa nu este uriasa ca in cazul amplificatoarelor balansate sau a celor bazate pe lampi. In continuare HD660S cat si LCD-4 au sunat putin mai extins pe latime insa mult mai adanc decat sunau de obicei.

Mi-am inceput ziua ascultand Therion – Deggial, album in care mi-au captat atentia notele ce imi inconjurau imaginar tot corpul. Vibratia vocilor pe mai multe tonalitati mi-a facut pielea de gaina si am fredonat tot restul zilei piesele preferate.

Amplificarea

Daca acest amplificator a reusit sa conduca autoritar o pereche de LCD-4 atunci pot spune ca poate conduce oricare alta pereche de casti.

Sennheiser HD660S cu siguranta mai mult de atat nu au nevoie, aici pot adauga si restul castilor dinamice de pe planeta, pur si simplu se joaca cu ele.

Nivelul de control absolut asupra difuzoarelor este foarte aparent, mai ales cand analizez sub lupa o melodie ceva mai sprintena.

Am auzit un control absolul si pe LCD-4, insa cam de la 90% volum in sus amplificatorul intra usor in clipping si isi pierdea vocea.

Pentru casti de asa calibru precum LCD-4 sau HE-6 sugerez totusi un amplificator balansat cu o rezerva mai mare de putere, un GS-X Mk2 ar fi alegerea perfecta pentru acesta misiune.

Nu am auzit his pe castile de tip IEM, este foarte universal. In ceea ce priveste castile care se pot asculta la el, raspunsul este simplu: orice casti.

David VS Goliat

Am facut o singura comparatie insa una importanta si in cazul meu putin dureroasa.

Vedeti voi amplificatorul de referinta care il folosesc deja al doilea an consecutiv este Audio-GD Master 9: un monstru de aparat la propriu si la figurat.

Cantareste 16 kg si imi ocupa cam 1/3 din spatiul de lucru de pe birou, ofera putere ampla pentru orice pereche de casti, oferindu-mi atat iesiri single ended cat si balansate – o adevarata uneala care m-a ajutat la testarea castilor dar si la ascultatul in tihna a muzicii.

Eu il consideram transparent, rapid, foarte sincer in ceea ce priveste raspunsul in frecventa si foarte puternic, avand o mica coloratura pe medii.

Am conectat frumos micul Gilmore Lite Mk2 la X-Sabre Pro si am inceput sa compar ambele amplificatoare folosind aceleasi casti LCD-4 si desigur acelasi DAC.

Acela a si fost momentul in care am ramas cu gura cascata.

Diferente nu au fost uriase insa Gilmore Lite Mk2 a sunat mai rapid, executand un atac si mai impresionant, lovind si mai serios in timpane. Basul a prins un nou contur pentru ca il simteam cum pulseaza, cum straturi si substraturi de bas plutesc catre mine, lucru care nu era atat de aparent pe Master 9. M-am dus la culcare crezand ca visez si ca sunt prea obosit.

A doua zi inarmat cu mai multa dispozitie si timp liber am reluat testul comparativ.

De data acesta am simtit cum sunetul devine usor mai adanc si respira lejer pe micul Gilmore Lite Mk2, chestie mai putin aparenta pe Master 9.

Mai mult ca niciodata m-a dezamagit transparenta si extragerea detaliilor mai retrasa a amplificatorului personal, micul David oferind un sunet sincer si nealterat.

In schimb Gilmore Lite Mk2 a pierdut fara drept de apel cand am avut nevoie de mai mult volum, Master-9 oferind putere aproape infinita pentru orice set de casti, are un control mai bun asupra difuzoarelor la volum ridicat.

Cand am reconectat LCD-4 pe iesirea balansata al Master-9, performanta audio a plonjat in sus detronand ambele prestatii la aproape orice capitol inafara de transparenta si extragerea microdetaliior care in continuare a fost superioara pe Gilmore Lite Mk2.

Concluzii

Chiar eu credeam cu tarie ca nu se poate realiza un amplificator high-end cu pretentii audiofile sub suma de 1000 USD.

Insa HeadAmp cu al sau Gilmore Lite Mk2 mi-a demonstrat contrariul.

Asa da realizare si asa da sunet echilibrat si foarte sincer.

Vorbim despre un sunet cu adevarat high-end care nu iti violeaza portofelul si care poate dansa cu orice model de casti dinamice. Va dansa si cu majoritatea planar-magneticelor insa nu atat de bine cu modelele ineficiente.

Amplificatorul primeste votul meu de incredere in cazul in care va intereseaza un amplificator single ended (RCA) care nu sta sa iti coloreze in nici un fel prestatia audio si care dispare ca o componenta audio din lantul acustic.

Nu are rost sa mentionez designul si calitatea constructiei duse la extrema.

Impresionant ce a putut realiza o echipa de doi oameni, bravo frate american!

Pro:

  • Transparenta acustica de invidiat, extragerea lejera a microdetaliilor

  • Raspunsul in frecventa liniar si nealterat

  • Puritarea si sinceritatea prestatiei audio

  • Viteza si impactul uluitor

  • Putere destula de la mic (IEM-uri) la mare (planar-magentice)

  • Lipsa distrosiunii armonice, fundal negru ca noaptea

  • Fluiditate buna a sunetului

  • Pret extraordinar raportat la performanta impecabila

  • O bijuterie de amplificator, construit la standarde ridicate

Contra:

  • Face de ras majoritatea amplificatoarelor de casti single ended

Echipamente folosite pentru review:

HeadAmp Gilmore Lite Mk2, Pico, Pico Power, iFi iPurifier2, Matrix X-Sabre Pro, Audio-GD Master 9, Audeze LCD-4, Sennheiser HD660S, FiiO  F9 PRO

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here