Mereu am am avut ganduri pozitive legate de echipamentele Burson Audio. Probabil se datoreaza faptului ca acum sapte ani publicam prima recenzie pe acest website, adica pentru propriul Burson HA-160D. Mi-a placut mult acel aparat care de fapt mi-a dat startul carierei de recenzor.
Ceva mai tarziu am testat si am scris despre viitoarele modele precum HA-160DS, Soloist, Timekeeper, despre puternica statie de testat amplificatoare operationale Lycan si desigur despre Conductor. Ultimul aparat m-a impresionat din nou si am fost nevoit sa-l achizitionez folosindu-l in anii ce au urmat pana am descoperit lumea balansata, trecand pe o sursa si amplificator separat balansat.
Aveam o viata simpla atunci, mult mai simpla. Aveam 160D-ul si ulterior Conductor, doua perechi de casti si cam atat. Sunetul era bun, viata mergea inainte, nu ma ingrijorau cablurile RCA sau alte prostii.
Din fericire echipa Burson Audio nu a dormit in toti acesti ani si a lansat un trio de aparate noi si simple precum noul Burson Play care este un simplu DAC si amplificator de casti. In afara de Play, au fost lansate Fun si Bang; Fun este un amplificator dedicat de casti si Bang este un amplificator de putere pentru boxe pasive.
Pe moment primul pe lista este Play care m-a delectat in ultimile trei saptamani.
Nu numai ca mi-a trezit amintiri frumoase legate de inceputurile audiofile dar chiar am inceput sa imi amintesc de semnatura Burson, daca va intrebati daca exista asa ceva in familia Burson.
Dupa cum ne sugereaza numele Play are o semnatura sonica pozitiva care iti ridica dispozitia si care este destinat nu doar audiofililor dar si gamerilor.
Sincer vorbind ma joc si eu cand timpul imi permite, sunt un fan Blizzard asa ca joc in majoritatea cazurilor Heroes of the Storm sau Overwatch.
Voi testa Play si ca o statie audiofila amplificand flamandele casti planar-magnetice dar si ca o sursa pentru jocuri.
Sub capota
Ce avem noi aici este un DAC si un amplificator de casti de calitate ce poate fi si preamplificator, construit cu simt de raspundere si la standarde ridicate.
Atentie, sa nu va duca in eroare de dimensiunile mici pe care le are. Designul si formele sale au fost concepute in jurul PC drive bays de 5.25” (de ex. cum sunt unitatile optice DVD-RW.) asa ca Burson Play poate fi integrat in orice PC gaming sau chiar si in carcasele PC normale small, mid sau full tower care au cel putin un singur drive bay de 5.25”. In acest caz poate fi alimentat de un singur cablu molex de 4 pini care vine direct de la sursa de alimentare a PC-ul iar lucrul imbucurator este ca nu ar trebui sa va faceti griji cu privire la calitatea sursei de alimentare, deoarece Burson s-a gandit deja la acest aspect in avans si a integrat un regulator de tensiune astfel incat calitatea sursei de alimentare a PC-ului va avea un impact minim asupra calitatii sunetului.
Play poate fi folosit si ca un dispozitiv extern asa cum l-am utilizat, fiind alimentat de o sursa de alimentare in comutatie externa.
Sub capota DAC chip-ul folosit este deja veteranul ESS 9018 capabil sa decodeze material PCM pana la 32 bit/386 kHz dar si material DSD256 (DSD x4).
Receptorul semanului USB este un XMOS de calitate superioara, s-au dus zilele in care pierdeam conexiunea USB din cauza implementarii slabe a receptorului USB si a driverilor nefinalizati. XMOS este mult mai usor de implementat si suna destul de bine, asa mai merge Burson.
Desigur starurile show-ului sunt circuitele integrate dezvoltate de Burson care mereu functioneaza in magicul circuit in clasa A, care stau la baza amplificatorului de casti si a preamplificatorului alimentate de trei seturi revolutionare de alimentare Max Current Power Supplies (MCPS) dezvoltate de Burson. Play chiar pare a fi unul din cele mai puternice amplificatoare de casti dezvoltate vreodata si pot atesta acest lucru, daca poate amplifica o pereche de Audeze LCD-4 si a facut-o cu usurinta, atunci poate amplifica orice set de casti.
Cum o sugereaza si numele Play este un vis pentru jucausii care vor sa tuneze sunetul dupa propriul plac folosind o gama variata de amplificatoare operationale (op-amp-uri de acum inainte).
Play se vinde in 4 variante: cel basic care foloseste op-amp-uri NE5532, cel care foloseste op-amp-urile V5i dezvoltate de Burson, ultimele 2 variante folosesc cele mai performante op-amp-uri discrete V6 Classic sau V6 Vivid. Ultimele 2 variante au in pachet si o telecomanda metalica.
Noi am primit la test varianta cheala Basic, ideala pentru tarile Est Europene insa nu va faceti griji, chiar in aceasta varianta ne-a impresionat destul.
Joaca-te cu mine
Sa tercem la partea cea mai interesanta a recenziei.
In primul si in primul rand am fost putin inspaimantat ca poate conduce serios, autoritar si cu ceva rezerva de putere o pereche de Audeze LCD-4 si credeti-ma LCD-4 nu sunt o sarcina usoara.
Pe la 70-80 volum din 100 am redat cu succes jazz si clasica, mai mult de atat si devenea insuportabil. Cu siguranta are cojones si multa rezerva de putere pentru vasta majoritate de casti.
Avem ultima revizie (Rev 2.2) care merge binisor chiar si cu mini cascutele de tip IEM. Prima revizie avea cateva probleme legate de zgomotul de fond dar pot spune ca acele probleme au fost (partial) rezolvate si ca functioneaza la parametrii normali.
Numai pe ultrasensibilele si hibridele FiiO FH5 am auzit un his ce se aude in surdina si numai in liniste totala, dupa ce dau play hisul dispare si nu il mai detectez. In termeni absoluti exista un his minuscul dar nu este ceva care ar deranja un ascultator ordinar.
Folosind FH5 volumul e situat intre pozitia 7 si 12, mai mult de atat devine dureros, din nou rezerva de putere este incredibila.
Impedanta de iesire de 8 Ohmi este cam maricica astfel castile cu impedanta joasa de </= 16 ohmi vor suna putin mai lesinat avand un control mai slab asupra difuzoarelor.
Alte casti testate au fost Audeze LCD-4Z (cele de impedanta joasa) si Sennheiser HD660S, ambele s-au prezentat excelent in toate circumstantele.
In afara de puterea de iesire impresionanta, tot acest pachet ca un DAC/Amp merge surprinzator de bine, sunetul per total este curat, are o scena bine imprastiata, o adancime buna si un control bun asupra difuzoarelor. Aproape ca am uitat cat de bine poate suna un combo DAC/Amp.
Cu siguranta semnatura Burson Audio este prezenta pentru ca nu aud nici o urma de sibilanta sau uscaciune. Stiu ca are integrat un ESS Sabre si totusi suna natural, usor si relaxant, are un ton bogat si o fluiditate buna. Testam totusi varianta Basic, deja imi imaginez cat de bine ar suna varianta full-options V6 Vivid/V6 Classic.
Ce m-a bucurat din nou este natura revelatorie a aparatului, usurinta cu care fiecare piesa este redata, Play mi-a redat cu brio toate genurile muzicale.
Adam Agee & Jon Sousa – Paddy Fahey’s a sunat incredibil de natural si placut, fiecare nuanta si detaliu ascuns precum usoara lovitura a piciorului care misca atat de putin aerul s-a auzit cu usurinta, mixul dintre chitari si vioara nu a sunat niciodata aglomerat sau murdar. Mediile au stralucit cu adevarat pe aceasta piesa si cred ca punctul forte al acestui aparat se afla in aceasta zona a frecventelor care imi da senzatia de sunet carnos si plin de textura.
Lara Ruggels – Snowflake mi-a demonstrat adancimea, marimea si uniformitatea scenei cat si tonul natural de care este capabil.
Cred ca Play are un echilibru tonal destul de bun, care imi arata nu doar o prestatie carnoasa si plina de substanta dar si mici subtilitati, microdetalii ascunse in mixul creat.
Si pe aceasta piesa vocea cat si chitara au sunat uimitor de bine si nu exista cu adevarat nimic de reprosat.
Trecand la ceva mult mai energic precum Infected Mushroom – Becoming Insane mi-a aratat adevaratul atu al dispozitivului care este puternicul impact in timpane, marea viteza si lovitura de care este capabil. Nu iese niciodata din tempo; tine pasul chiar si cu o piesa atat de rapida si aglomerata.
Combina-l cu o pereche de casti planar-magnetice si headbang-ul devine inevitabil pe electronica.
M-au lovit straturi si substraturi de bas, tocmai de aceea cred ca pasul, ritmul si timing-ul sunt la un nivel inalt pe Play.
Desi Burson a dezvoltat aparatul in special pentru gameri, se descurca la fel de bine si pe muzica, mai bine decat anticipam.
Ascultand W.A. Mozart – Serenade No.13 in G Major (Allegro) am auzit o scena bine imprastiata prin care ma pot plimba imaginar destul de usor, adancimea ei a fost din nou impresionanta. Apreciam cu usurinta distanta dintre mine si orchestra. Inaltele au fost clare si stralucite fara sa ma deranjeze prea mult, astfel incat nu am auzit deloc asprime pe toate piesele de test
Lansand jocurile Heroes of the Storm si Overwatch si activand „Headphone mode” m-a facut sa apreciez jocurile si mai mult datorita localizarii mai precise a coechipierilor si cel mai important a inamicilor mei. De fapt am diminuat volumul in aceste jocuri deoarece Play loveste prea tare in timpane si fiecare efect special sau impuscatura imi distragea atentia prea mult de la actiune.
Comparatie cu Gilmore Lite Mk2
Burson Play Basic costa 300 USD si HeadAmp Gilmore Lite Mk2 se vinde cu 500 USD, de asemenea Gilmore Lite este doar un amplificator de casti fara DAC integrat, deci nu este o comparatie corecta insa cu toate acestea ne va arata adevarata natura si capacitatile pe care Play le poseda.
Ambele au aproximativ aceleasi dimensiuni si ambele functioneaza in clasa A pentru cea mai buna calitate a sunetului.
Burson Play are (mult) mai multa putere, la 70% din volum conduce lejer LCD-4 ceea ce este uluitor, Gilmore Lite nu este capabil sa amplifice LCD-4 intrand in clipping si distorsionand prea mult. Pe de alta parte amplificand sensibilele FH5 hibride Gilmore Lite este mult mai bun neavand nici un dram de his si prezentand un control absolut asupra difuzoarelor castilor.
Pentru casti dinamice Burson va avea o lovitura mai puternica si un sunet ceva mai natural facand ascultarea oricarei piese o adevarat placere fara oboseala aurala. Gilmore Lite insa este ca o lupa semnaland orice microdetaliu sau imperfectiune ascunsa, suna de asemenea mai liniar si cateodata plictisitor sau obositor datorita naturii sale foarte revelatorie.
Asa ca intr-un final este o remiza, in functie de gustul sau starea Dvs de spirit, unul este mai bun decat altul. Imi plac ambele pentru ceea ce sunt, vorbind strict de calitatea audio Gilmore Lite este mai tehnic dar cu mai putina putere, Play este mai muzical si mult mai puternic. Decizia va apartine.
Concluzii
Daca as spune ca am fost impresionat de Burson Play ar fi o mare subevaluare pentru ca mi-a demonstrat ca echipamentele care suna foarte bine nu ar trebui sa coste o avere si chiar mi-a schimbat perceptia privind echipamentele audio in general, din cauza preturilor exagerate pe care le poarta majoritatea echipamentelor.
Pentru un simplu DAC si amplificator de casti desktop pentru gaming, redare muzica si inregistrari Burson Play castiga cea mai mare recomandare pana in acest moment. Este atat de bun si ceva in plus.
PRO:
- Lovitura, impactul si viteza incredibila
- Sunet natural ce are si o buna fluiditate
- Destul de liniar, fara gropi sau urcusuri
- Amplificator de casti potent si foarte puternic
- Scena bine imprastiata si destul de adanca
- Calitatea ridicata a constructiei, un aparat 3 in 1, versatil si usor de utilizat
- Cel mai bun raport calitate/pret testat vreodata in categoria DAC/Amp
CONTRA:
- Impedanta ridicata de iesire nu se impaca bine cu castile de tip IEM
- His auzit in surdina pe casti ultrasensibile
Echipamente folosite pentru recenzie:
- Casti: Audeze LCD-4, LCD-4Z, Sennheiser HD660S, Momentum 2, FiiO FH5
- DAC: Matrix X-Sabre Pro + X-SPDIF 2, Burson Play
- Amplificator de casti: HeadAmp Gilmore Lite Mk2, Burson Play
- Boxe: Audio Physic Tempo Plus
- Amplificator integrat: Hegel H190, Cambridge Audio Azur 851A
Chiar ma intrebam cum de nu apare un review ptr el. Am un Play deja de luni bune – folosesc o combinatie de V6 – cu Classic in I/V si restul Vivid. Am testat mai multe combinatii de V6 si chiar si alte OP-AMP-uri, dar in final asta pare mai potrivita ptr mine. Ar mai fi si versiunea cu Muses 01 in I/V si restul Vivid, dr atunci n-ar fi clasa A tot 🙂 Nu am intalnit acel his de care pomeneai pe versiunea 2.2. Pe cea veche – 1.6 era foarte mult si his si brum. Dar n-am reusit sa ajung la acel volum de 7-12 pe nicio casca de joasa impedanta fara sa pun un IE Buddy. Probabil asa va dispare his-ul si pe FH5, Altfe; pe direct, doar intre 1 si 4 la cast de 16-32 ohmi si sensibilitate 101-108dB.
Legat de versiunile de OP-AMP-uri – V6 Vivid are un soundstage de „stadion” si suna incredibil de detaliat. Insa mult prea in V. Bas-ul e extrem de puternic, mai ales dupa burn-in, iar mediile puternic atenuate -vocile suna foarte distant. OOB suna chiar un pic aiurea – parca intre 300-900 Hz nu se aude nimic – se rezolva dupa 100-150 de ore. V6 Classic are un bas destul de slab, detalii foarte putine iar vocile suna foarte apropiat, dar si foarte bine conturate. Imi aduc aminte de muzica din anii 80 ascultata pe magnetofon. Mult mai neutre decat Vivid. Asa ca am preferat combinatia mentionata la inceput.
Daca ai timp si chef merita incercate si V6-urile. Totusi versiunea basic suna cel mai echilibrat. Nu si cel mai detaliat.
Salut Cristi,
Cred ca voi testa si eu curand V6 Classic si Vidid, abia astept.
Ma bucur ca ai incercat toate combinatiile posibile, prefer un echilibru tonal si se pare ca e ceea ce ai facut, voi incerca si combiantia mentionata de tine.
Salut. Acum depinde si pe ce vei asculta. Pe niste Sennheiser din seria 6 probabil Vivid ar suna cel mai bine. Pe niste DT1990Pro – probabil cel mai bine merge combinatia mea. Pe niste casti mult mai in V in mod cert Clasic va fi mai ok.
Daca ai chef de un experiment legat de un DAC foarte ieftin vezi pe net dupa Sabaj Da2. Am luat jucaria cu 45 de lire de pe Amazon UK si pot sa zic ca suna mult mai bine decat costa. Si desi e minuscul duce si casti mai serioase.