Pret lista US : 1.399$.

Pret lista Romania : 4.270 RON.

Caracteristici tehnice:

– raspuns in frecventa (casti) : 6-51,000 Hz (- 10 dB).
– raspuns in frecventa (casti) : 14-44,100 Hz (- 3 dB).
– principiul traductorului : dinamic, deschis.
– impedanta nominala : 300 Ohmi.
– presiune acustica (SPL) : 102 dB (1kHz/1Vrms).
– THD, distorsiuni armonice totale : < 0.02 % (1kHz/1Vrms).
– presiunea de contact : aprox. 3.4 N (± 0.3 N).
– cuplare cu urechea : circum-aural.
– greutate (fara cablu) : 330 g.
– conector : Jack 6.3 mm stereo.
– lungime cablu : 3m.

Prezentare generala :

HD-800 reprezinta varful de gama al producatorului german Sennheiser si o pereche de casti demna de luat in seama de catre orice audiofil serios.

Fiecare exemplar vine stantat cu un numar de serie unic, pe baza caruia se poate obtine graficul de raspuns in frecventa al exemplarului respectiv de pe website-ul oficial Sennheiser.

Castile sunt de dimensiuni generoase, driverii folositi fiind cei mai mari utilizati pana acum (56mm diametru). Driverii sunt de asemenea inclinati fata de planul urechii si se afla la o distanta considerabila, acest lucru contribuind atat la un confort suprem al urechii, cat si la o spatialitate deosebita. Spre uimirea multora, Sennheiser a folosit un polimer special pentru realizarea castilor, in locul metalului. Desi majoritatea asociaza o casca din metal cu o calitate superioara a executiei si cu o durabilitate crescuta, metalul are mari probleme cu rezonantele si coloreaza sunetul.

Firul castilor este conductor din cupru de inalta puritate, cu invelis din teflon rezistent la torsiune. Firele nu sunt monolitizate cu castile, ci se conecteaza cu aceasta prin intermediul unei mufe mini-XLR, facand oricand posibila conectarea unui cablu aftermarket pentru cei ce doresc sa altereze putin sunetul fara efecte permanente.

Sunet :

Primul lucru pe care trebuie sa-l stie orice cascofil este ca o casca are nevoie de rodaj…luni de zile in unele cazuri.

Scoasa din cutie si conectata la Benchmark DAC-1 USB, avand un PC ca transport, HD800 suna absolut dezamagitor, cu un sunet foarte strident si congestionat. Dupa o luna de rodaj, in care a mers si noptile uneori, sunetul a inceput sa devina mult mai relaxat, iar separarea instrumentelor era mai buna. De-abia dupa 2 luni insa se poate spune ca rodajul s-a terminat, iar sunetul a devenit stabil.

In aceasta configuratie am introdus si amplificatorul Bada PH-12, un chinez ce m-a uimit prin performantele sale. Timp de aproximativ 6 luni de zile am avut ocazia sa ascult castile fie direct din Benchmark DAC-1, fie trecute prin Bada. Plusul adus de amplificator nu era unul gigantic, dar era. Vocea avea ceva mai mult corp, iar bass-ul suna putin mai plin, in timp ce inaltele erau putin domolite. In ambele situatii insa, ceea ce frapeaza la aceste casti fata de orice altceva ascultat pana atunci este rezolutia suprema si spatialitatea/ambianta.

In opinia mea, singurul lucru care lipseste acestor casti pentru a reda tonal un pasaj muzical asa cum il auzi live este impactul frecventelor joase, lucru cunoscut ca fiind un minus al castilor deschise. Rog a nu se confunda impactul cu prezenta, autoritatea sau extensia in frecventa, lucruri de care HD-800 beneficiaza din plin ! Per total insa, desi casca suna foarte corect tonal, exista o oarecare sterilitate si agresivitate in sunet.

De-abia cand a sosit cd-plyerul EMM Labs CDSA am realizat intregul potential al acestor casti. In momentul in care am conectat pentru prima oara casca la EMM Labs prin Bada PH-12 am avut un soc. Nu-mi venea sa cred ca de la un DAC nu tocmai ieftin sau slab mai exista loc pentru atat de mult progres. Noua sursa a adus in plus mai mult detaliu si spatialitate, dar si ce lipsea cel mai mult, si anume muzicalitatea. Trebuie sa recunosc ca timp de 2-3 saptamani am ascultat 3-4 ore zilnic la casti in aceasta configuratie fara nici cea mai mica urma de oboseala a urechii. Sunetul era pur si simplu divin. Am redescoperit intreaga colectie de muzica, de la inregistrari audiofile variate si pana la muzica comerciala din anii ’80. Ce mi s-a parut incredibil a fost ca EMM Labs reusea sa extraga mai multa informatie decat Benchmark chiar si de pe inregistrarile comerciale mai putin reusite.

Ulterior, s-au efectuat cateva teste comparative cu DNA Sonett (pe care l-am detinut timp de 3 luni) sau WOO Audio 6. Desi amplificatoare considerabil mai scumpe, in aceasta configuratie, diferentele au fost minime. DNA Sonett si WOO Audio aveau de partea lor ceva mai multa delicatete in partea superioara a spectrului si surse interne mai bune cu raport semnal/zgomot superior, insa Bada castiga la dinamica pe frecvente joase si timbrul vocii.

Concluzii generale :

– Rezolutie de vis si spatialitate/ambianta greu de imaginat pentru o pereche de casti (ai tendinta sa intorci capul dupa instrumente prin camera !!!). Rezolutia scoate in evidenta toate defectele inregistrarilor, asa ca fiti pregatiti sa puneti la pastrare anumite discuri.

-Neutralitate si liniaritate in frecventa, fara cusur.

-Extensie foarte buna in frecventa la ambele capete ale spectrului.

-Usoara lipsa de impact pe frecvente joase.

-Dificultate mare de amplificare , casca are nevoie de un amplificator foarte potent pentru a scoate tot din ea, altfel va deveni lesinata si sterila. Acelasi lucru se poate spune si despre surse, Benchmark DAC-1 fiind mult sub nivelul castii.

Muzica :

Intrucat acesta este un review al unei perechi de casti pe care o posed, iar ascultarea s-a facut pe o lunga perioada de timp, mi-e greu sa definesc un anume album, ci mai degraba categorii de muzica.

Am ascultat CD/SACD/XRCD-uri de referinta (Chesky, Usher, Reference Recordings, Naim, Linn, Clarity Records, Stockfish…), muzica pop/dance din anii ’80, jazz, sud-americana…N-as recomanda aceasta casca pentru muzici agresive cum ar fi rock-ul, intrucat ar fi o experienta destul de obositoare.

Sunt in continuare in cautarea castii mid-hifi ideale. Azi va fi ceva deosebit, un produs dintr-o gama unica prin caracteristicile sale cu totul speciale, de la design la prestatia audio.

PREZENTARE:

Am stat foarte mult timp in cumpana cum sa incep prezentarea aceasta. Sentimentele amestecate ma tot pun pe ganduri si cred ca va fi unul dintre cele mai interesante teste despre care voi scrie vreodata. Imi fac singur putin curaj si incep: GRADO SR80i.
Grado! Probabil cel mai carismatic brand din lumea castilor, un fel de Porsche 911 din domeniu. Designerii firmei au fost concediati de cateva decenii pentru a face fata salariilor inginerilor de sunet, asa ca nimeni nu-si mai bate capul cu look-ul castilor. Toate arata la fel :).
Lasand gluma la o parte, look-ul este unic pe piata,nu trebuie sa fii mare specialist ca sa vezi in primele doua secunde ca e vorba de “o Grado” . “Antenutele”, cupele perfect rotunde si headband-ul simplu si subtire sunt detalii care sar in ochi de la prima privire. Pana si cutia simpla si ieftina in care vin toate modele produse de Grado Labs este un trademark in lumea pasionatilor de casti. In cutie mai gasim adaptorul de la jack de 3,5mm la 6,3mm, accesoriu foarte util de altfel.
Ca aspect, mie personal imi plac, arata retro si-ti provoaca un zambet, te simti ca intr-o statie radio din anii ’50 pregatind cu grija emisia. Firul este gros, foarte gros, si acum zambesc un pic rusinat cand am zis ca firul de la HD558 e “gros si solid”, pentru ca firul de la Sr80 este aproape dublu :).
Castile sunt de tip circum-aural deschis si standard vin cu earpad-uri plate. Se pot cumpara si alte tipuri, dar pretul este destul de piperat. Ca alternativa exista earpad-uri de la Sennheiser HD414 care se potrivesc la Grado Sr80 cu amendamentul ca sunt…galbene :).
Headband-ul este din imitatie de piele si acopera o banda arcuita de otel care uneste cele doua cupe. Nu este captusit cu nimic din ceea ce am intalnit la modelele Sennheiser (plus moale pe headband), iar firul se desparte in doua si intra in fiecare cupa in parte. Constructia pare fragila, dar cred ca este fiabila tocmai prin simplitatea ei.
Pentru ca sunt in cautarea castii mid-hifi “buna la toate”,voi face acelasi test ca si in cazul modelelor Sennheiser 5×8, si anume Muzica, Gaming, Filme.

TESTUL 1: Muzica

Metodologie: voi asculta casca pe mai multe surse si de aceasta data am avut la dispozitie Lavry DA10 (va fi folosit ca DAC/Amp cu casca direct din iesirea de casti), Asus Xonar D2 (win7) si iPhone 4 .

Am ascultat numai muzica de tip lossless (FLAC, APE, Cd-uri originale), cu exceptia iPhone 4, unde am folosit Mp3-uri la 320kbps, convertite de mine din FLAC-uri de buna calitate.
Ca si muzica am ascultat urmatoarele: Ultimate Demonstration Disk de la Chesky Records, Usher Demo Disk 2, Amy Winehouse – Back To Black, Guns N’Roses – Greatest Hits si Diana Krall – Quiet Nights.
La fel ca si in cazul testului Sennheiser, ca benchmark am folosit CD-player-ul EMM Labs CDSA si amplificatorul de casti Bada PH-12. Aici e probabil ca sinergia sa fie mai mare, pentru ca am auzit foarte multi recomandand amplificator pe lampi pentru Grado.

Concluziile testului:
-nu este o casca cu pretentii deosebite de amplificare si sursa. Beneficiaza de aceasta, dar se poate si fara. Dupa mai mult de o saptamana in care am schimbat periodic sursa de la Xonar D2 la Lavry DA10 si iPhone 4 pot sa afirm cu convingere ca diferenta de sunet nu justifica diferenta de bani (Lavry e in jur de 1000$ in US, la noi nu se vinde, din cunostintele mele).
-nivelul de detaliu al muzicii este la cele mai inalte cote pentru aceasta clasa de pret, mediile si inaltele sunt clare si pline de viata. Dinamica si atacul castii pe muzica sunt o adevarata revelatie, iar acuratetea cu care este redata de exemplu chitara va fi o bucurie.
– bass-ul nu este foarte adanc, dar este clar si dinamic, foarte placut pe melodii care necesita un atac bun in zona frecventelor joase. Nu va fi apreciat de fanii “boom-boom” pentru ca nu este in exces si nici nu coboara foarte mult in frecventa, dar pentru cineva care asculta cu proponderenta rock si metale va fi o adevarata incantare.
-Sr80i nu ofera o imagine a scenei in fata ochilor, te proiecteaza practic in mijlocul ei printre voci si instrumente. Feeling-ul este interesant, mai ales ca sunetul de cristal al castii te entuziasmeaza. Aici e o chestiune absolut de gust daca iti place mai mult sau nu, puristii vor contesta lipsa “soundstage-ului”, dar sa nu uitam ca discutam de o casca de 100€. Oricum nu recomand in mod deosebit casca celor care asculta jazz sau muzica clasica, sunetul ei agresiv si inaltele ascutite nu se potrivesc cu genurile respective. Contrabasul si pianul nu sunt punctele ei forte, iar lipsa anumitor frecvente joase de bass o penalizeaza in aceste situatii.
-la fel ca aproape toata gama Grado, si Sr80i “coloreaza” sunetul intr-un fel placut urechii, mai ales pe genurile muzicale recomandate mai sus. Este sunetul specific casei, adulat si contestat deopotriva de foarte multi. Pe de alta parte trebuie retinut ca din punct de vedere al randamentului sonor este mai slaba decat concurenta, ca sa fiu mai clar va pot spune ca se aude mai incet decat modelele echivalente. Acesta e un aspect important pentru cei care asculta muzica la un nivel sonor ridicat din playere portabile.

TESTUL  2: Filme si jocuri

Dupa experienta cu Sennheiser HD555 si 558 am simplificat putin metodologia de la acest capitol. Am scos din lista de jocuri Starcraft 2, pentru ca nu ma pot concentra pe sunet intr-un joc atat de solicitant pentru mine. Practic nu am atentia distributiva suficient de buna sa fac o evaluare a sunetului in acel joc.
La capitolul jocuri au ramas Couterstrike pentru pozitionare si imagine 3D, respectiv World of Warcraft pentru timp indelungat petrecut in fata monitorului.
La filme voi testa ca si pana acum cu Blu-ray rip-uri 1/1 cu coloane sonore in format DTS-HD MA si DolbyTrueHD. Desi acestea sunt formate multicanal, inclusiv algoritmul DolbyHeadphone beneficiaza de bitrate-ul si calitatea mai buna a coloanei sonore. Castile vor fi ascultate din iesirea de casti a receiverului meu HK 255, ce este de o calitate acceptabila. Am facut un test cu iesirea de casti de la un Denon 1911 si un Onkyo 807, iar “batranul” meu Harman Kardon a castigat in mod clar. Aici e o chestiune de noroc, nu am testat absolut deloc iesirea de casti in momentul achizitiei.

Concluziile testului:
-sunetul in jocuri a fost bun, nimic de reprosat, sunt convins ca la capitolul calitatea sunetului e la ani-lumina distanta de orice casca asa zisa de “gaming”, in fond niste plastice colorate frumos si vandute la preturi exorbitante. In WOW auzi sunete care pe alte casti sunt aproape absente, iar la CS claritatea castii te ajuta sa auzi si cel mai mic detaliu al actiunii coechipierilor sau adversarilor.
-in filme sunetul e spectaculos, atat Piratii din Caraibe partea I cat si Omen 666 fiind savurate cu placere. Tin sa mentionez ca Piratii din Caraibe e o serie pe care am urmarit-o de multe ori pe diverse sisteme multicanal sau casti, si sesizez repede avantajele si dezavantajele sonore. In anumite momente ale actiunii se simte nevoia de mai mult bass in film, acolo unde este necesara cantitate in loc de calitate.
-un alt aspect important este acela ca atat la filme, cat si la jocuri, dupa aproximativ 2 ore am simtit nevoia unei pauze. Am dat castile jos de pe urechi pentru ca incepusera sa ma jeneze. Dupa alte 2 ore am hotarat sa nu le mai folosesc. Ergonomia castilor nu este cea mai fericita, si utilizarea indelungata nu este punctul lor forte, fiind obositoare atat din punct de vedere fizic, cat si al sunetului. E adevarat ca agresivitatea specifica place pana la un moment dat, totusi urechile mele nu fac fata acestui tip de sunet pe o perioada mai lunga de timp.
-am folosit o extensie de fir, lungimea initiala a acestuia fiind de 2m, insuficienta in cazul de fata.

Concluzii:
Grado SR80i este o pereche de casti ale caror calitati nu pot fi puse la indoiala. Prestatia in auditiile muzicale este spectaculoasa, in timpul testarii am repetat de mai mult ori anumite melodii, pentru ca aproape nu-mi venea sa cred cat de bine se poate auzi o casca direct din placa de sunet a pc-ului propriu.  Daca iubiti muzica in general si rock-ul in special, trebuie sa ascultati macar o data Grado Sr80i, o veti iubi sau detesta, dar cu siguranta nu va va lasa indiferenti.
Nu in ultimul rand, pretul ei pe piata din Romania este unul destul de competitiv comparabil cu cel de pe celelalte piete europene.

PRO:
-sunet spectaculos si detaliat.
-fara pretentii deosebite de sursa si amplificare.
-design retro deosebit.
-dinamica si muzicalitate impresionante.

CONTRA:
-ergonomie slaba, devin obositoare dupa utilizare intensa.
-bass-ul nu coboara foarte mult in frecventa.
-la volum mare sunetul poate deranja persoanele din apropiere.

Mi-am propus sa fac o sinteza a castilor in jurul valorii de 100€ disponibile la noi pe piata. Review-ul de mai jos este primul dintr-o serie care va analiza cele mai grele nume de pe piata castilor, firme cu renume ca Sennheiser, Audio Technica, Beyerdynamic, Grado. Sper sa fie de interes general si sa ofere un punct de plecare celor care vor sa faca o investitie in placerea de a asculta sunet de calitate.

Primul review va fi o comparatie directa intre Sennheiser HD555 si noua serie mid-fi lansata de producatorul german,  HD518 si HD558.

Despre vechea serie HD5x5 nu mai sunt foarte multe lucruri de spus,  sunt binecunoscute iubitorilor de muzica, fiind una dintre cele mai populare serii de casti vanduta vreodata. Anul acesta Sennheiser a facut un refresh al modelelor, schimband totodata ultima cifra din denumire. Cu toate ca layout-ul general s-a pastrat, vom observa ca uneori modificari subtile genereaza diferente interesante.

Mai jos vom enumera calitatile vechii serii si vom face o comparatie cu noile 518 si 558 pentru a observa ce aduc nou acestea:

-constructie robusta, plasticul este rezistent, firul este gros si bine prins in casca intr-o singura parte (stanga) – un lucru pozitiv , fiind mai usor de utilizat zi de zi.

-calitatea sunetului este mult peste orice casca consumer, si mai important de atat, este o casca ce nu cere amplificare dedicata. Am testat-o in decursul timpului pe mai multe placi de sunet, dac-uri dedicate si amplificatoare scumpe. Diferentele sonore sunt mici, acestea nejustificand o investitie in amplificare dedicata.

-sunt niste casti foarte comode, poate cele mai comode in categoria asta de pret. Fiind supra-aurale nu ating urechile deloc, si din acest motiv se poti tine pe cap timp indelungat.

-raport pret-calitate foarte bun.

Sennheiser a pastrat la noua generatie aceeasi forma a castii. Aceasta este o veste buna, fiind placuta atat la vedere, cat si la atingere. Regasim aceeasi constructie solida cu fir intr-o singura parte.

Ca o imbunatatire, pot sa va spun ca acest fir este DETASABIL, aspect foarte interesant pentru cei care vor sa-l schimbe cu unul mai scurt de exemplu (standard are 3 metri). Ca parte negativa pot sa zic ca nu apreciez in mod deosebit panza de pe lateralele exterioare ale modelului 558 – in poze arata bine, in realitate nu prea. Pare fragila si usor deteriorabila.

Am utilizat intens timp de o saptamana atat 518 cat si 558, si pot spune ca sunt la fel de comode ca 555, aici nu am nici un fel de dubiu. Nu sunt grele, headband-ul este captusit cu velur moale, cupele de urechi circum-aurale abia le simti pe cap – in concluzie, la capitolul asta numai laude.

Si acum sa trecem la ceea ce conteaza cel mai mult, si anume calitatea sunetului. Fiind o casca de zi cu zi, testul va fi compus din 2 parti, si anume utilizare in scopuri multimedia/gaming si utilizare pentru auditii muzicale.

TESTUL 1 – Muzica:

Metodologie:

Castile vor fi ascultate in mod alternativ pe mai multe sisteme, cu mai multe surse si amplificari. Am avut la dispozitie Benchmark Dac 1, AD Labs RD-25, Asus Xonar D2 si iPhone 4. Am ales surse mai variate, pentru a fi un test relevant atat in cazul celor care au surse/amplificari mai de calitate, cat si al celor care au un banal iPod sau o placa de sunet in pc.

Am ascultat numai muzica de tip lossless (FLAC, APE, Cd-uri originale), cu exceptia iPhone 4, unde am folosit Mp3-uri la 320kbps convertite de mine din FLAC-uri de buna calitate.

Ca si muzica am ascultat urmatoarele: Ultimate Demonstration Disk de la Chesky Records, Usher Demo Disk 2, Amy Winehouse – Back To Black, Guns N’Roses – Greastest Hits si Diana Krall – Quiet Nights.

Pentru a intelege potentialul maxim al castilor, am decis sa folosesc un rig scump. Am folosit initial un sistem format din CD-player EMM Labs CDSA si amplificator de casti Bada PH-12. De altfel, acesta va fi in decursul timpului sistemul de referinta pentru testele noastre. Cd-player-ul este unul de top, care extrage tot ce se poate dintr-un CD de calitate; de altfel, la astronomicul pret de lista la care se gaseste pe site-ul dealerilor (9995 $), nici nu putea fi altfel. Bada PH-12 este un amplificator hibrid cu tuburi, dedicat pentru casti, care in viata lui de zi cu zi amplifica glorios o pereche de Sennheiser HD800.

Mai  jos sintetizez concluziile:

-pe partea de rezolutie, HD558 si HD555 sunt sensibil egale, cu un avantaj sensibil de partea noii generatii. HD518 este asa cum ma asteptam – mai putin detaliata. Si randamentul lui HD518 este ceva mai slab, la fiecare schimbare de casti a trebuit sa ajustez usor volumul pentru ca pur si simplu se auzeau mai incet. Cu cat a fost mai buna sursa pe care am testat, cu atat au fost mai evidente diferentele intre casti. Direct din placa de sunet sau din iPhone diferentele sunt mai mici. Acest ultim aspect e foarte important, e o ineptie in viata reala sa pui o casca de 100€ pe un rig de 30 de ori mai scump. Cine are bani de surse ultrarezolutive sigur isi cumpara si o casca echivalenta.

-pe partea de bass, HD558 coboara mai bine in frecventa si are un bass mai clar, dar melodiile mai pretentioase cu pasaje lungi si aglomerate o fac pe alocuri sa piarda controlul. HD555 are un bass mai putin profund si clar, dar probabil din acest motiv este mai bine controlat, spre deosebire de urmasa sa nu livreaza cantitati prea mari de bass in anumite momente. Bass-ul de la 518 e mai putin prezent , casca suna mai “infundat”, ca si cum frecventele joase vin din alta parte, nu de pe scena.

-pe partea de inalte si de medii, 555 este casca mai placuta. Perceptia mea personala este ca suna ceva mai “colorat” si placut urechii. Per total, oricum 555 suna ceva mai agresiv decat 558 si 518 la acest capitol.

-HD558 are soundstage mai bun, scena pare mai aproape si mai reala, probabil si din cauza faptului ca cea mai mare diferenta intre 555 si 558 este acustica diferita a grilajului “cupelor”, in sensul ca HD555 suna ceva mai agresiv si inchis, iar 558 suna foarte aerisit; de aici probabil si realismul mai pronuntat la 558. La acest capitol, HD518 se apropie mai mult de HD555 decat de HD558, sunand mai putin „deschis” decat sora mai mare.

-HD558 este modelul cel mai placut de ascultat pe perioade lungi, fiind neutra si cu un sunet mai putin agresiv, auditiile lungi devin o placere.

TESTUL 2 – Jocuri/Filme:

A: Gaming

Aici metodologia e simpla. La jocuri voi folosi Asus Xonar D2 si voi juca WOW, Stracraft 2 si  “batranul” Counter-Strike. Desi nu sunt casti de gaming (nu au microfon), se pot folosi cu un microfon extern (eu am un Logitech de 40 de roni absolut decent), iar rezultatul final este peste orice “headset”  (casca cu microfon) care mi-a trecut vreodata prin mana.

-World of Warcraft

Toate cele 3 casti presteaza mai mult decat multumitor in acest joc, cu un plus pentru HD555 care este avantajata de sunetul mai agresiv si colorat. HD518 si HD558 suna putin mai sters decat HD555, dar per total sunt foarte apropiate ca si perfomante si foarte recomandabile. Nu am sesizat diferente deosebite intre ele.

-Starcraft

Am trecut acest titlu pentru alte considerente. Am jucat SC2 timp de 4 ore cu HD558 si HD518 pe cap fara sa ma misc de la PC si nu am simtit nici un fel de oboseala sau transpiratie a urechilor. HD555 sunt la fel de comode, si ca un fapt amuzant – in decursul ultimilor 2 ani am plecat de mai multe ori cu ele pe cap uitand sa le dau jos si mi-au zburat in momentul cand firul s-a intins la maxim.

La calitatea sunetului toate sunt recomandabile, diferentele sunt mici, iar SC2 e un joc care ma solicita prea mult ca sa fiu atent la detalii… 🙂

-Counter-Strike

Sunt sensibil egale si in CS, cu mentiunea ca HD558 au un foarte usor avantaj datorat soundstage-ului mai bun. Acesta ajuta sa pozitionezi mai bine directia din care vine sunetul. Repet, diferentele au fost nesemnificative si acest aspect mentionat de mine intra in zona “pareri/gusturi/perceptii personale”.

B: Filme

Aici metodologia e si mai simpla. Castile vor fi conectate la receiverul meu Harman Kardon 255 si voi urmari 1-2-3 filme in format Blu-ray si cu efecte speciale cat mai complexe. Probabil benchmarkul va fi o suita de Blu-ray-uri originale (Avatar, LOTR, Piratii din Caraibe si Terminator). Aceste filme au toate coloana sonora de tip DTS-HD Master Audio sau Dolby Digital TrueHD cu bitrate foarte mare, iar nivelul de detaliu este pe masura. Practic sunt cele mai rezolutive formate ce se gasesc pe piata consumer.

Am folosit setarea DolbyHeadphone, unul dintre cei mai avansati algoritmi pentru casti.

-firul lung de 3 metri a fost in sfarsit util la ceva – a fost suficient de lung sa ajunga de la receiver la locul de vizionare.

-toate cele 3 casti au dat satisfactie in filmele vazute, calitatea peste medie a sunetului fiind mai mult decat suficienta pentru a crea o senzatie placuta.

-toate cele 3 casti au o compatibilitate buna cu sistemul DolbyHeaphone, senzatia de 3D si de spatialitate fiind mai mult decat multumitoare.

-dintre cele 3 casti, daca ar fi un test orb as alege probabil HD555, sunetul mai agresiv si colorat fiind mai placut in filme.

CONCLUZII:

Noua generatie de la Sennheiser poate fi privita din 2 puncte de vedere.

Primul dintre ele este acela ca si de data asta seria 5xx este dedicata utilizarii de zi cu zi, care pastreaza calitatile precedentei generatii si aduce imbunatatiri in zona  in care conteaza cel mai mult, si anume la muzicalitate. Sa faci dintr-o casca buna una si mai buna nu e lucru putin. HD558 a facut un pas inainte in intampinarea iubitorilor de jazz si voci. Fata de predecesoarea HD555, sunetul a capatat soundstage si claritate, ceea ce este un lucru laudabil. Din aceasta perspectiva, noua generatie este una reusita.

Al doilea punct de vedere este usoara dezamagire, asteptam o revolutie, nu o evolutie. Ceea ce a facut Sennheiser este inteligent, dar nu foarte entuziasmant, si anume a luat practic generatia veche si a “tunnat” subtil sunetul. Sunt posesor de Hd555 si in urma unei auditii prelungite cu HD518 si 558 nu am gasit nici un motiv suficient de puternic pentru a face un upgrade. Nu au venit cu nimic incitant, o schimbare de timbru, de tonalitate, de dinamica, totul este asa cum stiam ca trebuie sa fie, dar nimic in plus.

Daca mai punem in discutie si politica de preturi  din Romania, unde HD518 sunt putin mai scumpe decat erau HD555 la momentul incetarii productiei si HD558 au fost impinse foarte aproape de HD598 (HD555 erau putin peste 50% din HD595), concluzia e clara. Recomand noua serie celor care-si doresc o casca “pentru de toate”, dar in nici un caz nu recomand un upgrade posesorilor vechii generatii. Sper ca o data trecuta “euforia lansarii”, preturile sa se ajusteze corect si noua generatie HD5x8 sa devina ceea ce a fost predecesoarea ei, si anume o serie “all-rounder best-buy”.

PRO:
-constructie si ergonomie buna, cablu detasabil.
-calitate buna a sunetului, muzicalitate imbunatatita.
-fara pretentii deosebite de sursa si amplificare, suna decent si direct din iPod.
-usor de utilizat in viata de zi cu zi.

CONTRA:
-semnificativ mai scumpa decat precedenta generatie.
-nu este un upgrade semnificativ, “hardware-ul” fiind in linii mari acelasi.
-detalii de design discutabile.

Toti cautam un mic ragaz pentru pasiunile noastre si foarte multi ascultam muzica preferata din playere portabile sau direct din telefoanele mobile. Este suficient sa mergi o zi cu metroul ca sa descoperi cat de numerosi sunt cei care in drum spre scoala sau servici asculta muzica. Anii au trecut si tehnica a progresat enorm, azi nu ma folosim walkman-uri cu “autoreverse”, acum discutam de cati zeci de giga avem nevoie sa inghesuim toate mp3-urile si flacurile pe care le vrem aproape de urechile noastre in permanenta.

Azi in test este o pereche de casti portabile de tip “in-ear” sau in limbaj mai popular, asa numitele “doape”. Modelul adus azi in discutie se numeste CX400-II si provine de la cunoscutul brand german Sennheiser.

Pachetul este unul generos si contine urmatoarele:

-castile propriu-zis, de culoare neagra, cu un design placut, firul este simetric si beneficiaza de un buton de volum. Acesta este util in anumite situatii, nu e foarte placut sa scoti playerul din buzunar in timpul alergarii, mersului cu bicicleta, etc. Exista si o parte negativa a acestui aspect – am sesizat o usoara degradare a calitatii sunetului in momentul in care nivelul volumului nu era setat la maxim.

-8 seturi de adaptoare de silicon de diferite forme si marimi. Toate sunt de buna calitate si usor de montat. Este foarte important sa folositi exact adaptorul potrivit urechii pentru a izola perfect sunetele, altfel calitatea auditiei are mult de suferit. Cu adaptorul potrivit, sunetul a fost bine izolat de zgomotul exterior si am ascultat muzica inclusiv in medii mai zgomotoase.

-o clema pentru fixarea firului, foarte utila si ea in anumite situatii.

-un suport de cauciuc pentru transportul castilor in siguranta, este un accesoriu interesant pe care eu personal l-am vazut prima data la acest model de casti.

-un “portofel” foarte elegant pentru pastrarea si transportul accesoriilor mai sus mentionate.

Specificatiile tehnice oferite de producator sunt urmatoarele:

– impedanta: 16 Ohmi
– raspuns in frecventa: 17 – 22.000 Hz
– presiune acustica (SPL): 114 dB (1 KHZ, 1 Vrms)
– lungime cablu: 1.2 m
– conector: jack 3.5 mm (angled)

Calitatea produsului este buna pentru aceasta gama de pret, plasticul folosit fiind de calitate si placut la atingere. Design-ul este si el unul placut ochiului, culoarea negru lucios combinata cu logo-ul Sennheiser  argintiu dau un aspect premium. Un detaliu care mi-a placut este protectia de cauciuc a firelor la imbinarea cu fiecare casca.

Metoda de testare la acest model a fost ceva mai simpla. Am folosit Iphone 4 pentru muzica si un laptop pentru filme. Nu am considerat edificator testarea cu ajutorul unui DAC extern sau a unui amplificator dedicat in cazul acestor casti, ele fiind prin definitie dedicate dispozitivelor portabile.

Testul 1 – MUZICA

Pentru testul de muzica am ales albumele “Chesky – Audiophile Test Disc Vol.3” , “Pink Martini – Sympathique (1999)” si “Madonna – Ray of Light”.  Am toate aceste albume in variante lossless si au fost transformate in Mp3-uri (320mhz) de catre mine pentru a pastra o calitate cat mai buna. Pentru comparatie am  folosit si castile standard din pachetul Iphone 4.

Dupa cateva ore de auditii muzicale am reusit sa-mi conturez destul de bine o parere. Nivelul de rezolutie si detalii este unul bun, la un alt nivel fata de castile primite in pachetul Apple.

Inaltele sunt placute urechii, au fost momente in care au sunat mai ascutit, dar fara sa deranjeze urechea. Dupa ce am ascultat albumul Madonnei , am supus castile unui test greu, vioara din “Cele patru anotimpuri – Iarna” de Vivaldi. Aici am observat o lipsa de naturalete, suna destul de electronic, dar mai mult decat decent pentru publicul tinta al acestor casti.

Partea mai putin buna a prestatiei castilor au fost frecventele medii. Aici se simte o lipsa de prezenta, ceea ce penalizeaza si amplasarea instrumentelor in spatiu. De altfel, pe toata perioada testului am simtit ca frecventele inalte si mai ales bass-ul acopera gama mediilor. Acest aspect mai poate fi imbunatatit din egalizator in cazul in care player-ul portabil pe care-l detineti are aceasta optiune.

Punctul forte al castilor este bass-ul. Acesta este si cantitativ si calitativ, usor de sesizat, coboara destul de jos in frecventa, are atat dinamica cat si atac foarte bun. Am fost destul de surprins de prestatia lor in spectrul frecventelor joase si am facut  suplimentar  2 teste de referinta  pentru bass, “Chesky-Contrabass Test” si “ Usher Drums Test”.  Si dupa aceste teste mi-am mentinut parerea referitoare la prestatia superioara a castilor la capitolul “frecvente joase”.

Testul 2 – FILME

Nu sunt multe de spus la acest capitol. Am urmarit pe laptop “Clash of the titans” si personal am fost mai mult decat multumit. Din pacate, filmul a fost destul de slab si cu greu am rezistat pana la sfarsit, mai mult de dragul testului :).

Redarea de calitate a sunetului  in zona inaltelor si a bass-ului a facut ca scenele de actiune sa fie dinamice si realiste, in filme fiind practic insesizabila lipsa mediilor. Pe parcursul celor 2 ore cat a durat filmul nu am simtit niciun fel de disconfort, iar clema din dotare si-a dovedit si ea utilitatea.

Concluzii:

Clientii vizati de Sennheiser sunt cei care vor un sunet de calitate la un pret acceptabil. Cx400 sunt fara discutie la un nivel calitativ superior castilor cu care vin dotate in pachet majoritatea telefoanelor si  playere-lor mobile, lucru demonstrat si in testul meu. Sennheiser a castigat categoric toate comparatiile cu castile stoc de la Apple si reprezinta un upgrade semnificativ fata de acestea . In opinia mea merita cei aproximativ 40 de euro ceruti de producator.

Le recomand in special celor care asculta muzica moderna, house, hip-hop etc.  Aici calitatea si cantitatea bass-ului si a inaltelor vor iesi in evidenta, iar deficienta pe frecventele medii va fi atenuata.

PRO:

-calitatea constructiei

-design si ergonomie

-pachet bogat

-bass de calitate.

CONTRA:

-deficitare pe frecvente medii

-controlul volumului pe fir e discutabil

-aspect fragil

Punctul forte al castilor este bass-ul. Acesta este si cantitativ si calitativ, usor de sesizat, coboara destul de jos in frecventa, are atat dinamica cat si atac foarte bun. Am fost destul de surprins de prestatia lor in spectrul frecventelor joase si am facut  suplimentar  2 teste de referinta  pentru bass, “Chesky-Contrabass Test” si “ Usher Drums Test”.  Si dupa aceste teste mi-am mentinut parerea referitoare la prestatia superioara a castilor la capitolul “frecvente joase”.