Probabil ca, in anii ’20,in momentul in care Eugen Beyer a inceput sa produca echipamente audio, nici prin cap nu-i trecea ca, peste mai bine de opt decenii, firma infintata de el va face parte din liderii mondiali din acest domeniu. In decursul anilor, nume legendare ca Beatles, Elton John, Steve Wonder sau Abba au folosit echipamente produse de aceasta firma, ceea ce in zilele noastre a devenit Beyerdynamic GmbH & Co. KG.
Timpul a trecut, tehnologia a progresat enorm , dar un singur lucru a ramas neschimbat la producatorul cu sediul in Berlin, proprietarii au ramas aceeasi. Asa incat, Beyerdynamic este si acum o afacere de familie si o pasiune mostenita de mai bine de patru generatii.
Dupa testarea mai multor articole, cum ar fi Grado Sr80i, Sennheiser HD558 si AudioTehnica AD700, a venit timpul si articolelor din gama celor de la BeyerDynamic si anume, a modelului DT440.
DESCRIEREA FIZICA:
Ca si in cazul celor trei concurente si forma cupelor modelului DT440 este de tip circumaural – deschis, exceptie facand cupele modelului Grado SR80i, care sunt supraaurale. Desingn-ul este unul reusit, cu toate ca, plasticul argintiu care inconjoara exteriorul cupelor arata cam ieftin,dar, bineinteles depinde de gusturile fiecaruia; eu nu am apreciat aceasta combinatie de culori, argintiu metalizat cu negru.
Castile se fixeaza foarte bine pe cap, au un sistem clasic cu headband din plastic gros, captusit pe mijloc cu material moale si piele naturala. Destul de comod as spune, dar mi-au placut mai mult solutiile de la Sennheiser sau Audiotehnica.
Cupele sunt perfect rotunde, de dimensiuni surprinzator de mici pentru o pereche de casti circumaurale. De altfel, am remarcat si ca earpad-urile sunt destul de subtiri, iar urechile stau foarte aproape de driverii castilor. In functie de forma si marimea urechilor, exista si posibilitatea de a atinge usor driverul. Ergonomia si comoditatea in utilizare sunt medii, mai bune decat la SR80i, dar mai slabe comparativ cu HD558 sau AD700.
Cu ce vine in plus DT440? Cu modularitate, caracteristica pe care nu o intalnim la concurenta, dar care aminteste de castile din domeniu pro. Cupele se rotesc pe 2 axe, astfel incat castile se pot plia in mai multe feluri. Este foarte util pentru cei care le depoziteaza in spatii mici sau calatoresc si doresc sa le transporte in bagaj.
La capitolul calitatea constructiei pot sa afirm ca, BeyerDynamic a reusit sa produca cea mai solida pereche de casti din segment. Plasticul acesteia este gros si rezistent, de parca a fost construita pentru razboi, nu degeaba a fost proiectata la Berlin :). In comparatie cu modelul DT440, Grado SR80i sau Audio Technica AD700 par mai fragile, nici chiar Sennheiser HD558 nu sunt un concurent serios la acest capitol. Firul intra intr-o singura cupa (stanga), este lung de 3 metri si suficient de gros pentru rezista in timp.
Specificatii tehnice conform producatorului:
– Transmission type: Wired
– Headphone impedance: 32 Ohms
– Headphone frequency response: 5 – 35.000 Hz
– Nominal sound pressure level: 95 dB
– Construction: Circumaural (around the ear)
– Cable & plug: Straight connecting cable with mini-jack plug (3.5 mm) & ¼“ adapter (6.35 mm)
– Net weight without packaging: 320 g
Metoda de testare este cea devenita deja traditionala pentru categoria din care face parte si DT440. Astfel, testul va fi compus din doua parti: muzica si jocuri/filme.
Toate aprecierile le-am facut luand in considerare clasa de pret din care face parte acest model de casti.
TEST 1: MUZICA
De obicei, fac testele de muzica pe parcursul unei zile. Cu DT440 am petrecut mai mult timp. Am analizat de mai multe ori, de la zero, prestatia ei pentru a avea convingerea ca am ajuns la o concluzie clara si impartiala. Evident, totul este filtrat si de gusturile personale.
Ca si in alte dati si acum, am testat castile cu ajutorul unui Iphone 4 , direct din iesirea stereo a placii de sunet Xonar D2 si cu Rd-25 DAC/Amp-ul produs de AD Labs. Am horatat sa nu mai apelez la rig-ul de referinta, compus din amplificator dedicat de casti hibrid Bada PH-12 si Cd-player EMM Labs CDSA . Pur si simplu consider ca, este irelevanta ( la acest nivel de pret) prestatia pe un rig de 10.000 de euro.
Am ascultat si de aceasta data, inregistrari de buna calitate: Vivaldi – The Four Seasons – Chesky Records, Cesaria Evora – Miss Perfumado (1992), Pink – Funhouse (2008), AC/DC – The Razor’s Edge (1990) si Ultimate Demostration Disk de la Chesky Records. Muzica este de tip lossless (FLAC, APE, Cd-uri originale), cu exceptia muzicii pentru Iphone 4, unde am folosit Mp3-uri, de 320kbps, convertite de mine din FLAC-uri de buna calitate.
Prin urmare, castile nu au pretentii deosebite din punct de vedere al amplificarii; au sunat constant bine: din Iphone, direct din placa de sunet sau din DAC/Amp-ul Ad Labs. Pentru a avea o imagine completa, am testat modelul si pe o placa de sunet medie, un Creative X-FI Xtreme Audio. Nu au fost diferente semnificative , ceea ce reprezinta o veste buna pentru cei ce detin surse mai slabe.
Soundstage-ul este prezent, scena exista si se desfasoara credibil in fata ochilor, cu mentiunea ca, vocile se aud mai in spate. Scena este mai ingusta si in plan mai indepartat fata de ceea ce surprindeam la Ad700, dar realismul prestatiei este superior concurentei de la Grado. Plasarea instrumetelor este bine definita, insa senzatia creata,dupa mai multe ore de ascultare, a fost ca sunt plasat putin cam departe de ceea ce se petrece in fata ochilor mei.
Nivelul de rezolutie si detaliu al sunetului se situeaza in media clasei, ca si la Audio Technica si Sennheiser, dar in spatele liderului Grado. Am ascultat alternativ Hd558, Dt440 si Ad700, iar ca si concluzie, intre aceste trei modele, diferentele sunt mici. Totusi, trebuie sa adaug ca, sunetul redat de AD700 devine mai detaliat odata cu imbunatatirea sursei.
Raspunsul in frecventa este unul mediu, sunetul fiind plat si neutru. Am constatat o lipsa de energie si dinamica, sunetul neavand viteza cu care te “izbeste” Sr80i, de exemplu. In plaja de frecvente acoperite (nu foarte larga, cum am mai spus) castile controleaza bine sunetul , bas-ul nu bubuie,iar inaltele nu deranjeaza timpanele.
Tot despre bas, pot spune ca este suficient cantitativ, dar nu are atacul necesar unei auditii de mare dinamica. In testul de tobe de la Usher, bas-ul este clar si suficient de jos, ca frecventa, dar suna “strans”, nu impresioneaza prin forta sau dinamica. Prin comparatie, AD700 coboara mai putin in frecventa, dar sunetul este mai “larg” si mai placut urechii, ceea ce inseamna ca are o muzicalitate mai buna.
Raspunsul in partea de sus a frecventelor este usor sub concurenta, de la un anumit nivel sunetul “se taie” si nu mai urca. Probabil ,specialistii de la Beyerdynamic au preferat un sunet mai bine controlat, in detrimentul unui spectru de frecvente foarte mare .
Frecventele medii reprezinta un punct forte, sunt reproduse aerisit si neutru, de asemenea sunt bine definite si au “textura”. Vocile suna natural, iar nivelul de detaliu este bine conturat.
TEST 2: JOCURI SI FILME
Cu ocazia acestui test, am facut o mica modificare. Pe langa vizionarea filmului Sherlock Holmes (2009) ,in format Bluray si coloana sonora DTS-HD Master Audio, am urmarit si doua episoade din indragitul program de televiziune BBC, Top Gear. In timpul filmului am activat functia Dolby Headphone, iar show-ul Top Gear l-am urmarit in format Stereo. Voi face o paranteza aici, spunandu-va ca, de data aceasta am fost mai inspirat in alegerea facuta, asa incat va recomand atat filmul, cat si noua serie de la BBC .
Castile au fost conectate la receiverul Harman Kardon 255.
Ca si jocuri am folosit clasicul ConterStrike, pentru pozitionare si imagine 3D, respectiv Starcraft 2, pentru timp indelungat petrecut in fata monitorului cu castile pe cap. Nu am mai folosit World of Warcraft la testul de gaming din motive obiective, nu m-as mai fi putut opri din “testat” :).
Cupele castii sunt rotunde, de dimensiuni medii, nu prea “adanci”, asa incat urechea sta foarte aproape de driver, ceea ce, in cazul unor urechi proeminente, e posibil sa deranjeze. De altfel, si eu am fost usor jenat, dupa un timp, de earpad-urile care-mi atingeau partea de sus a urechilor, insa , per ansamblu, castile sunt destul de comode.
Sunetul este neutru, fara pierderi de control si usor de suportat pe perioade indelungate; timpanele nu obosesc. DolbyHeadphone are un randament bun , virtualizarea fiind bine facuta si credibila.
Toata gama de frecvente este liniara, sunetul este moale, ceea ce te face sa nu tresari in aproape nici o scena de film. Bas-ul exista in cantitati suficiente, dar este “moale” – nu are atacul si viteza necesara pentru a te salta de pe scaun (cazul unei explozii sau rasturnari cu masina).
Soundstage-ul bun, de care beneficiaza BeyerDynamic DT, ajuta in ConterStrike, dar amplasarea anumitor sunete intr-o “zona indepartata”, cere o obisnuinta din parte utilizatorului.
CONCLUZIE:
Beyerdynamic a incercat sa faca din DT440 un model bun la toate si, in anumita masura si-au atins scopul. Castile nu au nici un defect major, se aud acceptabil cu orice sursa si au o prestatie decenta in majoritatea genurilor muzicale , in filme si in jocuri. Sunt construite solid, materialele sunt de calitate, iar spre deosebire de concurenta, au o modularitate de invidiat.
Dar, ca sa fiu putin dur, voi spune ca DT440 nu exceleaza la nimic, nu sunt nici cele mai comode, nici cele mai elegante si nici cele mai muzicale din segmentul lor de pret. Lipseste practic acel factor “wow!” pe care il intalnim cand ascultam pentru prima data modelele concurentei.
PRO:
-modularitate
-medii placute si detaliate
-calitatea constructiei
-usor de condus
CONTRA:
-sunet lipsit de atac si viteza
-pot deveni incomode
-prestatie mediocra
