Audio-Technica AD2000 review

Incep acest review sub influenta entuziasmului provocat de…Rigoletto!   Cu cateva ore in urma am fost cu sotia la opera si  am fost  coplesit de  superba  lucrare  a lui Giuseppe Verdi.  In aceasta stare usor euforica  pornesc sa scriu despre o pereche de casti din gama premium si, cu voia dumneavoastra va prezint Audio Technica ATH AD2000.

DESCRIEREA FIZICA:

Primul lucru remarcat cand am privit de aproape castile  a fost o inscriptie mica, “Made in Japan”.  Ok..bun, imi plac lucrurile cu inscriptia asta :). In poze castile  arata un pic ciudat, dar in realitate lucrurile stau mai bine.  Din orice unghi  le privest,i  degaja un aer de bun gust si calitate. Sunt complet negre,  iar layout-ul este  identic cu cel de la sora mai mica, AD700.

Ad2000 sunt supra-aurale, de tip deschis si beneficiaza de sistemul 3D Wing la fel ca intreaga gama hi-fi/hi-end  de la Audio Technica. Nu exista nici un fel de reglaje, practic, castile se adapteaza singure  dupa forma si marimea  capului. Exista un arc dublu, de mari dimensiuni, care uneste cele doua cupe  si doua headband-uri de dimensiuni medii ,care sunt captusite cu burete si material foarte moale.  Arcul se deschide cat este nevoie si, datorita flexibilitatii celor doua headband-uri ,castile se autoregleaza. Spre deosebire de sora mai mica, la AD2000 firul intra separat in fiecare cupa  si din acest motiv  arcul care uneste cele doua cupe este mai subtire (la Ad700 prin arc trece  firul de la o cupa la cealalta si este mai gros ,fiind invelit in plastic cauciucat). Materialele folosite sunt de mai buna calitate, ceea ce confera castilor un aspect de lux discret.

Cupele sunt de dimensiuni mari, dar ceva mai putin voluminoase comparativ cu AD700, sunt la fel de usoare si comode , cu mentiunea ca, earpad-urile varfului de gama sunt manufacturate din piele foarte moale si placuta la atingere. Exteriorul cupelor este din aluminiu anodizat si prin perforatile hexagonale se pot admira destul de bine driverii de mari dimensiuni (53mm).

Cablul este lung si solid, dar ,spre surprinderea mea nu este detasabil. Ma asteptam ca la acest nivel de pret utilizatorul sa aiba o mai mare libertate in alegerea unui cablu “custom”, daca tinem cont ca la Sennheiser toata gama, de la HD518 pana la HD800, are aceasta optiune.

Specificatii tehnice conform producatorului:

• Open air dynamic element headphone
• Aluminum matte housing with soft leather earpads
• 53mm drivers
• Copper clad aluminum wire (CCAW) voice coils
• Neodymium magnets
• Weight: 1/2 lb. (250g)
• 9-3/4′ (3.0m) elastomer/Oxygen Free Cable (OFC) Hi-OFC hybrid cable
• Connector: gold-plated mini-stereo, 1/4″ adapter provided
• 5-40,000Hz frequency response
• 102dB/mW output SPL
• 40 ohms impedance
• 1,000mW max. input power

Fiind vorba de un model din gama premium, metoda de testare a fost putin diferita. Am pus accent in special pe muzica si am folosit in majoritatea timpului Dac/Amp-ul extern de la Ad Labs.

Pentru a avea o imagine completa despre acest model, am facut teste  si cu alte surse mai slabe calitativ , dar nu am considerat  acest aspect foarte important in evaluarea finala; cine cheltuieste 600 de Euro pe o pereche de casti, cu siguranta nu se va multumi cu un player protabil sau o placa de sunet ieftina.

Am dorit sa-mi usurez munca de evaluare si am hotarat sa ascult exact aceleasi albume ascultate in testul cu Ad700 si anume: Pink Martini – Sympathique (1999), Cesaria Evora – Miss Perfumado (1992), Chesky – Audiophile Test Disc Vol.3 , Ultimate Demonstration – Disk Chesky Records si AC/DC – The Razor’s Edge (1990).

La inceputul articolului va spuneam ca sunt foarte incantat de vizita la opera,  asa ca am suplimentat  testul cu trei capodopere: W. A. Mozart – Don Giovanni (1787) (o prestatie de exceptie a filarmonicii din Viena) ,  Verdi  – La Traviata si Verdi – Rigoletto.

Cateva zile mai tarziu am ascultatca si  bonus si  “Carreras Domingo Pavarotti – 2002 – The Best of The 3 Tenors”.

Dupa doua zile de auditii muzicale, exclusiv pe AD LABS RD-25,  am experimentat si alte surse de sunet mai modeste si fara amplificare. Am folosit Iphone 4, Xonar D2/PM si Creative X-FI Xtreme Audio, toate in cadrul unui scurt test de muzica.

Muzica ascultata a fost numai in format lossless, fara pierderi de calitate, cu exceptia celor 10 minute in care am ascultat in format Mp3,cu castile conectate la Iphone 4 .

Dupa multe ore de auditii muzicale am urmarit  un film, in format BluRay,  ce beneficia de  coloana sonora Dolby TrueHD . Aici fac o paranteza care deja o am in reflex, am urmarit “Solomon Kane” si , din punctul de vedere al testului a fost benefic.Filmul este plin de scene de lupta si momente dinamice, dar este foarte slab asa ca, nu primeste recomandarea mea :). Castile au fost cuplate la receiverul  Harman Kardon 255 si am folosit algoritmul de virtualizare DolbyHeadphone.

Prestatia castilor a fost dupa cum urmeaza:

-Soundstage-ul este foarte larg si prezent. Din acest punct de vedere sunt AD2000, sunt aproape de referinta  Sennheiser HD800. Castile suna foarte deschis si aerisit, amplasarea vocilor si a instrumentelor in spatiu este foarte bine delimitata. In piesa “Singin’ In The Rain” cantata de cei trei tenori celebri , se distinge clar amplasarea  –  backing-ul vocal feminin in stanga, cel  masculin in dreapta si orchestra  in fata lor.

-bas-ul  nu impresioneaza cantitativ, coboara bine  si rapid in frecventa ,dar  nu are acel impact necesar anumitor genuri muzicale.  Pe melodia “Parti de mal” a italienilor de la Ataraxia, reproducerea tobelor este foarte rapida , sunetul este natural si credibil. Am ascultat de mai multe ori “Usher Drums Test” si in nici un moment bas-ul reprodus de AD2000 nu a sunat  “bubuit” sau lipsit de control. Frecventele joase sunt reproduse placut , dar nu   lovesc  cu acea forta care face deliciul pieselor  mai ritmate de rock, rap sau r&b.

-plaja de mijloc a frecventelor este punctul stralucitor al acestor casti. Vocile se aud absolut emotionant, Cesaria Evora cu “Soledad”, Pink Martini cu “Mi Amor” si Carreras, Domingo ,Pavarotti cu “La Donna E Mobile” fiind experiente memorabile. Nici  macar Grado Rs1i sau Sennheiser HD800 nu sunt mai bune la acest capitol. Prestatia modelului AD2000, pe “medii”, a fost principalul motiv pentru care am suplimentat de mai multe ori  albumele  ascultate in acest test.

-frecventele inalte sunt bine conturate,iar  castile sunt capabile sa urce suficient de mult  pentru a obine un sunet clar si melodios. Grado RS1i sunt superioare la acest capitol, vioara din “Cele patru anotimpuri – Iarna” de Vivaldi se aude mai placut  decat cu  Ad2000. Totusi,  Audio Technica nu au coloratura si agresivitatea specifica Grado, iar inaltele nu sunt asa de ascultite si obositoare.

-la capitolul rezolutie si detalii, AD2000 sunt puse in umbra de Rs1i, si mai ales deHD800. Sa nu se inteleaga ca este  lipsita de detalii, daca vreti sa facem o comparatie, va pot spune ca este net superioara modelelor Sennheiser HD558,  Grado Sr80i, Audio Technica AD700 sau Beyerdynamic DT440.

-castile Audio Technica Ad2000 pot fi conduse destul de usor;la cei 40 de ohmi acestea au sunat decent, indiferent de sursa la care au fost cuplate. Acum aproximativ o luna am facut, impreuna cu un prieten ,un experiment inedit, am cuplat Sennheiser HD800 la iesirea de casti de la Iphone 4. Am avut un mic soc, castile aproape nu cantau, se auzeau foarte incet si foarte prost. AD2000 nu au aceasta problma , au cantat fara probleme din Iphone, din Xonar D2 sau din RD-25 cu mentiunea importanta ca fiecare imbunatatire a sursei s-a simtit imediat.

CONCLUZII:

Din primul moment in care am pus mana pe ele mi-au placut.  Design-ul este discret si de bun gust, calitate fabricatiei este ireprosabila (de exemplu Grado Rs1i arata frabricata artizanal prin comparatie), sunt comode,  iar sunetul excelent. Atentie, nu sunt pentru oricine! Bas-ul nu este  impresionant , nu este campioana rezolutiei sau detaliilor  (HD800 si RS1i sunt mai bune),dar daca va place opera in general si vocile feminine in special , Audio Technica AD2000 nu au egal la acest nivel de pret. Spre deosebire de concurenta de la Grado si Sennheiser nu au  nevoie de surse ultra-rezolutive sau amplificari dedicate foarte scumpe, pentru a suna la potentialul maxim.

Din punctul meu de vedere sunt castile ideale  de zi cu zi si ma gandesc, foarte serios,  sa achizitionez si eu o pereche.*

PRO:

-comode, calitatea contructiei foarte buna

-frecvente medii foarte melodioase, exceleaza pe voci feminine

-design elegant si discret

-pretentii moderate de sursa si amplificare

CONTRA:

-rezolutie si detaliu mai slabe decat concurenta

-fir nedetasabil

-bas-ul doar mediu

*A citit nevasta ultima fraza, am fost chestionat in aceasta privinta, daca nu mai postez o perioada inseamna ca ….e frig afara pe pres. 😀