Asus Xonar Essence STU review

For English version click here.

INTRODUCERE:

Majoritatea plăcilor de bază din acest moment vin dotate standard cu ieşiri audio, şi în ciuda calităţii precare pe care o demonstrează acestea, se pare că sunt suficiente pentru majoritatea utilizatorilor. Există însă şi oameni altfel, posesori ale unor sisteme audio de calitate, persoane pentru care muzica înseamnă mai mult decât nişte sunete seci şi lipsite de savoare. Cu dedicaţie pentru această categorie,  Asus a creat gama Xonar şi cu aceasta domină cu autoritate acest segment de piaţă.  Modelul Essence ST/STX este actualul vârf de gamă al plăcilor de sunet pentru PC, un produs cu care Asus a dat o lovitură grea concurenţei, pentru că vorbim de un produs fără rival în acest moment. Toată lauda pentru această realizare, dar cum nimic nu este perfect, şi această placă de sunet are limitările ei, fiind în primul rând exclusiv destinată segmentului desktop. Piaţa notebook-urilor a devenit majoritară în ultimii ani, iar posesorii acestora nu au altă variantă decât să se orienteze către modelul Essence One, mai performantă, dar de peste două ori mai scumpă.

Pentru a acoperi acest gol, Asus şi-a concentrat eforturile şi au lansat Xonar Essence STU, care la aproximativ 250€ se situează la jumătatea distanţei dintre Essence One şi Essence ST/STX.

 PREZENTARE:

După cum se vede, avem o placă de sunet cu USB asincron, o soră mai mică a binecunoscutei Xonar Essence One. La o analiză succintă a componentelor interne, se poate observa cu uşurinţă că discutăm de o versiune externă a excelentei Essence STX, la care se adaugă avantajele unei soluţii externe la nivel de alimentare dedicată şi evitarea câmpurilor electromagnetice generate de numeroasele componente aflate în PC. Să vedem cu exactitate ce avem sub carcasa metalica:

-DAC BurrBrown PCM1792, identic la STU şi STX, este un chip din zona performance a celor de la Texas Instruments şi poate fi întâlnit în aparate audio de top, cum ar fi CD-playerul Primare CD22 ce costă peste 1.200€.

-amplificator de căşti 6120A2, acelaşi pe care-l întâlnim în STX sau Xonar Xense.

– OPAMP: 2x JR06ABE3 LME  şi 1x JR12ACE3 LM 4562NA de la National Semiconductors, circuite operaţionale pe care le regăsim şi în vârful de gamă Essence One. Sunt opamp-uri pe socket şi se pot înlocui în funcţie de preferinţele utilizatorilor.

-USB asincron bazat pe chip-ul  CM6631A de la C-Media, aceeaşi soluţie utilizată şi în cazul surorii mai mari Essence One. Este capabil de rate de eşantionare de până la 24bit/192KHz.

-condensatori audiofil grade Nichicon Fine Gold şi Wima FKP2. Sunt condensatori pe care îi regăsim în multe dintre cele mai scumpe echipamente audio, fiind concepuţi special pentru acest tip de electronice.

Pe panoul frontal găsim intrarea de căşti pentru jack de 6.3mm, două potenţiometre de volum, unul pentru ieşirea de căşti şi cel de-al doilea pentru ieşirea RCA. Caracterul consumer al plăcii se vede în potenţiometrele folosite, A100k provenite de la compania taiwaneza Alpha, fiind vorba de un model entry. Tot la capitolul dotări mai observăm cele două butoane, pentru pornire / oprire şi pentru selectarea intrării digitale dorite. În partea din spate se regăsesc intrările digitale toslink, usb, coaxial şi ieşirile analogice RCA. Tot aici avem switch în două trepte pentru reglarea gain-ului pentru ieşirea de căşti.

Ieşirile RCA pot fi fixe sau variabile cu ajutorul unui jumper prezent pe placa de bază, poziţia default a acestuia fiind aceea cu funcţia de preamplificator activată. Există un trend general în ultima perioadă ca funcţia de preamplificator să fie integrată în convertoarele digital-analog. Am testat mai multe astfel de echipamente şi rezultatele nu au fost convingătoare, mai ales atunci când discutăm de echipamente entry level.

METODOLOGIE DE TESTARE:

Pentru ieşirea de căşti am folosit două perechi de căşti Sennheiser, una mai accesibilă – HD558 şi una mai exclusivistă – HD700. Cu cea din urmă am avut ca scop testarea amplificatorului de căşti integrat.
Pentru muzica stereo am folosit noul meu amplificator Simaudio Moon 340i DPX împreună cu pretenţioasele bookshelf-uri Dynaudio Focus 160. Deşi sistemul poate părea destul de scump în relaţie cu placa de sunet Xonar Essence STU, am preferat aceast sistem pentru că-l cunosc foarte bine. În această configuraţie sesizez cel mai bine orice schimbare şi-mi este mult mai usor să remarc diferenţele.

Am folosit ultima versiune Foobar2000 împreună cu Asio, plugin-ul fiind inclus în driverul lui Xonar EssenceSTU.  Acesta este şi motivul pentru care se aprinde led-ul “bit-perfect” pe panoul frontal în momentul în care este utilizat.

SUNETUL:

Aşa cum mă aşteptam, prestaţia sonoră a lui Xonar Essence STU este apropiată de cea a mai vechii noastre cunoştinţe Xonar STX. Cu mici variaţii într-o direcţie sau în alta, modelele Xonar STX, D2, Xense, Phoebus sau STU oferă aproximativ aceeaşi calitate a sunetului şi consider că nu merită să înlocuiţi o variantă cu alta decât în situaţii particulare.

Comparată cu plăcile menţionate mai sus, Essence  STU vine cu un uşor plus la prezentarea scenei, aceasta fiind învăluitoare şi mai extinsă. Pentru că aveam poftă să ascult nişte piese mai mult pentru plăcerea personală decât pentru analiza sunetului, am rulat cap-coadă albumul Erdelezi a lui Goran Bregovic. M-a captivat mai mult prestaţia lui STU faţă de STX, de exemplu în piesa Death am fost mai bine integrat in atmosferă, poziţionarea sunetelor fiind mai naturală şi având ca efect final o senzaţie mai mare de satisfacţie.  Diferenţele nu sunt uriaşe, dar în sistemul personal căruia îi cunosc aproape la extrem atât calităţile, cât şi defectele, nu mi-a fost greu să le identific.

În afara celor menţionate mai sus, am regasit în Xonar Essence STU toate calităţile care au făcut din placa de sunet Essence STX un succes comercial formidabil. Un nivel al detaliilor şi al microdetaliilor fără rival în lumea plăcilor de sunet PC, un bass clar şi bine stratificat, lipsit de exagerările tipice soluţiilor ieftine de PC şi o prezentare plăcută, relaxată, a frecvenţelor medii. Vocea Dianei Navarro din Imaginando mi-a mângâiat auzul cu delicateţe, reproducerea fiind extrem de feminină şi cu o claritate de cristal.

După ce am terminat cu Goran Bregovic, am simţit nevoia de ceva romantic, aşa că am apelat la unul dintre albumele preferate ale soţiei mele, Dean Martin – Italian Love Songs. Ei bine, acest album vechi din 1962 mi-a adus aminte de cea mai mare calitate a plăcilor din seria Essence, regasită din plin şi la modelul STU. Sunetul este fluid, curge lin şi gâdilă timpanele cu delicateţe. Aceasta este o caracteristică imposibil de regasit în produsele ieftine, indiferent dacă discutăm de soluţii on-board sau plăci de sunet entry-level. Pur şi simplu acestea sună sărac timbral şi sec, de parcă informaţia sonoră nu este un tot unitar şi este prezentată cu zgârcenie. Într-o comparaţie faţă în faţă între Xonar Ds şi STU, cea din urmă câştigă clar, instrumentele sunt mai precis plasate în spaţiu, scena se desfăşoară mai credibil în faţa ascultătorului, acesta fiind integrat mult mai bine în atmosferă.

După relaxarea adusă de Dean Martin am simţit nevoia de ceva mai ritmat, aşa că am revenit în forţă cu AC/DC – Thunderstruck şi Back to Black, Guns n’ Roses – Welcome to the Jungle şi Metallica – Enter Sandman.  Deşi audiţia în sine a fost o plăcere, mai ales că am folosit niste înregistrări foarte bune (Metallica a fost 24bit / 96KHz), mi-ar fi plăcut un plus de agresivitate din partea lui STU. Tonalitatea a fost prea blândă pentru acest gen de muzică, înaltele fiind parcă prea cuminţi, intro-ul de la Enter Sandman pierzându-şi din farmec.

Piesele rock au adus în prim-plan un minus al plăcii: cu cât se aglomerează mai mult scena, cu cât sunt mai multe instrumente simultan în prim-plan, lucrurile au tendinţa să se amestece. Am forţat un pic situaţia şi am apelat la un album mai special: Oue: Stravinsky – The Song Of The Nightingale, The Firebird, Rite of Spring (88kHz / 24bit). O înregistrare de referinţă ce pune în dificultate convertoare scumpe şi sisteme cu pretenţii, acest album a scos în evidenţă o oarecare slăbiciune în distribuirea corectă în timp şi spaţiu a sunetelor pe STU. Prin comparaţie, pe combo-ul M2Tech Young/Palmer (2.000€) se aud în mod evident mai multe detalii, sunetul urcă mai rapid şi mai sus, iar nivelul de satisfacţie este mai mare. În schimb, bass-ul pe Asus este la un nivel foarte bun, cu impact mare, cărnos şi bine definit.

Am continuat cu Maria Maria special pentru sunetul de “lampă încinsă” atât de specific lui Carlos Santana. Pe STU mâinile artistului nu mângâie corzile atât de fin, lipsind acea senzaţie de lucru real, acea tonalitate analogică pe care am regăsit-o în Muses Edition sau în alte convertoare mai scumpe, în schimb ritmul a fost bun, nu am mai avut parte de congestionarea sunetelor cum a fost cazul la rock. Chitara acustică pe Xonar STU nu-ţi face pielea de găină aşa cum se întâmplă pe Chord QuteHD (1.200€), fără să omitem faptul că sistemul utilizat este de câteva zeci de ori mai scump decât placa. Pe un sistem mai puţin rezolut aceste detalii de fineţe vor fi estompate, de exemplu diferenţele dintre Burson Conductor şi Xonar STU pe căştile Sennheiser HD555 sunt destul de mici şi nu justifică uriaşa diferenţă de preţ dintre cele două.

Am profitat de prezenţa surorii mai mari Essence One Muses Edition  şi am făcut câteva experimente şi cu opamp-urile Muses 01. Modificarea a adus un uşor plus de rezoluţie şi o delimitare mai bună a instrumentelor în scenă. Dacă pe modelul de top diferenţa a fost mare, între opamp-urile stoc şi cele din variantă Muses, pe Essence STU, diferenţa a fost ceva mai mică. Probabil topologia variantei STU limitează potentialul exoticelor opamp-uri Muses 01 (50€ /buc).

Amplificatorul de căşti face faţă decent modelului HD700, fără să aducă această cască scumpă la nivelul ei maxim. Nu are rafinamentul sau puterea brută oferită de produse exclusiviste, cum sunt cele de la Burson Audio sau de la Sennheiser HDVD 800, dar reprezintă un plus important pentru cei care vor utiliza Essence STU cu o pereche de căşti.

CONCLUZII:

Asus Xonar Essence STU este un produs ce merge pe un drum bătătorit acum câţiva ani de modelul STX, probabil cea mai bună placă de sunet internă din segmentul desktop. Nu este un upgrade important faţă de această, dar vine cu avantajele oferite de o soluţie externă, păstrând calităţile modelului original. Merită achiziţionată de către cei care doresc o sursă de sunet cu reale valenţe audiofile şi dotări de top şi nu sunt dispuşi să plătească mai mult pentru vârful de gamă Essence One sau foarte mult pe un convertor audiofil de top.

PRO:

• prestatie sonora buna, usor peste seria Essence ST/STX
• constructie cu piese de calitate
• versatilitate,conectica variata
• amplificator de casti inclus

CONTRA:

• pret destul de piperat pentru segmentul consumer
• nu indica rata de exantionare a semnalului primit
• lipsita de rafinament in anumite situatii