Introducere:

In general sunt sceptic in ceea ce priveste sculele audio de buget redus, insa cateodata exista si exceptii, si cred ca Fiio E10 este una dintre ele.
Fiio este o companie relativ noua pe piata audio, avand sediul si fabrica in Hong Kong. Tot aici sunt gandite si fabricate toate produsele lor. Cu cativa ani in urma, ascultasem primele produse Fiio si anume amplificatoarele de casti portabile E3 si E5. Parerile insa nu au fost la nivelul asteptarilor, nu m-au impresionat deloc, ba chiar mi s-a parut ca mai mult strica si schimonosesc muzica, decat sa aduca un plus de calitate. Cel putin asa a sunat E3 – mai tare decat iesirea unui MP3 player, insa calitatea audio era compromisa, adaugand zgomot de fond.

E10 nu face parte din aceasta categorie; am ramas uimit, dupa cateva blind teste facute impreuna cu Savu. Ambii am fost de parerea ca jucaria suna mai bine decat ne-am fi putut astepta.
Aparatul are un aspect frumos, construit in totalitate din aluminiu anodizat, ceea ce ii ofera protectie impotriva semnalelor wireless. Foloseste componente de calitate, as enumera cateva dintre ele: potentiometru de volum ALPS, DAC chip Wolfson WM8740, amplificarea de casti AD8397 si convertorul USB TE2077, ce suporta fisiere lossless de pana la 24Bit /96Khz si functia de Bass Boost. Pe Off sunetul este liniar, nealterat, iar pe On adauga +3 decibeli pe frecventele joase, fara a modifica restul spectrului de frecvente.

Specificatiile producatorului sunt urmatoarele:
● Power supply: Standard MINI USB port
● Output Power: 150mW(32Ω)
● Sample rate USB decoder: 96KHz/24 Bit (Maximum support)
● Coaxial output: Stereo PCM
● Frequency response: 20Hz~20KHz
● Suitable Headphone Impedance: 16Ω~300Ω
● Size: 79mm×49.1mm×21mm
● Weight: 82g

Uimitor! Cat de multe componente au incaput intr-o cutie atat de mica! Trebuie sa adaug ca in afara de casti, poate fi folosit si pe boxe, in spate avand un jack de 3.5 mm ce functioneaza pe post de Line-Out; mai poate fi folosit si pe post de transport – convertor USB-SPDIF – in spate existand un conector coaxial, ce poate transporta semnalul catre un alt DAC, iarasi pana la maxim 24Bit / 96Khz.

Pe el am ascultat diferite genuri muzicale, in special m-am delectat cu:

-Mariane Thorsen – Violin Concerto no.4 in D major (Mozart)
-Fitzwilliam String Quartet – Il Terremoto
-Django Reinhardt – Belleville
-Taraful Haiducilor – Balada Conducatorului (politica e la moda acum J )
-Funkadelic – Maggot Brain
-Joan Osborne – One of Us
-The Cranberries – Ode to My Family
-Infected Mushroom – Becoming Insane
-Pink Floyd – The Wall

Caracterul Sonor:

Fiio E10 are o semnatura sonica destul de interesanta, se apropie usor de sunetul Naim Headline sau Burson HA-160D. Primul lucru care iese in evidenta este bass-ul. Este uimitor cat bass poate sa iasa din aceasta cutie micuta. Bass-ul este adanc, loveste tare si nu este murdar sau lent. Frecventele joase tin pasul bine cu ritmul melodiei si, in acelasi timp, nu pierd din control si nici nu acopera restul spectrului.

Personal prefer setarea “bass boost” pe Off. Odata pornit, devine prea mult pentru unele piese, cam greoi si pierde din control – este un efect destul de interesant pe castile Sennheiser HD800, insa pe altele poate deveni prea mult. Acest efect merita incercat pe casti sibilante si cu inalte fierbinti (hello K701, DT880) sau de ce nu, pe niste muzica electronica, cand avem chef de mai mult bass.

Dupa acele teste blind ne-am dat seama ca sunetul este mai cald si mai dulce decat sunetul cu care suntem obisnuiti. Este usor la ureche si neobositor. Se datoreaza frecventelor medii usor ridicate.

Vocile, cat si instrumentele muzicale bazate pe corzi, au sunat exceptional. DAC/Amp-ul cu siguranta are o mare inclinatie catre bass si medii, frecvente care de obicei fac sa ne excite urechea.

Aparatul are o amprenta sonora fun, iti ridica usor dispozitia pe muzica ritmata, avand un ritm si o viteza buna. Totusi, frecventele medii mi se par cele mai accentuate, le-as prefera un pic mai jos; se observa ca producatorul, folosind anumite DSP-uri, a ales acest sunet. Este un sunet natural, foarte placut urechii, insa nu este liniar. Datorita acestei amprente sonore extragerea anumitor detalii a avut de suferit.
Detaliile, pe alocuri, par mai mascate, iar microdetaliile cateodata lipsesc. Mentionez ca am comparat aceasta mica jucarie cu DAC-uri mari si scumpe si comparatia nu este chiar corecta.

Inaltele au fost si ele mai retinute, date usor mai in spate, insa nu au fost la fel de ascunse sau inexistente cum au fost de exemplu pe Creative X-Fi HD.  Scopul in sine a fost crearea unui sunet mai putin aspru, insa odata cu acesta au avut de suferit nivelul de detalii si frecventele inalte. Datorita acestui fapt, muzica este lichida, curge fluent si nu deranjeaza mai deloc. Auditiile prelungite nu obosesc urechea, am ascultat muzica folosind Fiio E10 ore intregi, fara probleme.

Trebuie remarcata performanta dac-ampului pe muzica rock si electronica, parca a fost construit cu gandul la aceste genuri muzicale. Nivelul de energie pe care il scoate este indirect proportional cu marimea pe care o are.
Nivelul sonor este usor comparabil cu placi audio/DAC-uri din zona 150-250 USD. Pentru urechea mea este mai muzical si mai vioi decat o placa Asus Xonar Essence ST/STX, insa pierde la nivelul detaliilor si la marimea scenei. De fapt, daca ma gandesc, nu vad nicio concurenta directa pentru pretul de 80-90 USD. Daca sunteti la inceput de drum si vreti sa stiti ce este un DAC sau daca sunteti un impatimit al muzicii bune, dar nu ati ascultat nimic altceva decat niste placi audio interne, recomand Fiio E10.

Amplificarea pe casti:

Jucaria foloseste un comutator de gain pe spate (Low si High gain). Pe low a functionat excelent pe Grado RS-2i si Audio-Technica W1000X si W5000, pe high gain am folosit Audez’e LCD-2 si Sennheiser HD800.

Amplificatorul este destul de potent, op-amp-ul folosit (AD8397) este renumit pentru puterea ridicata si nivelul de zgomot foarte redus. Din acest motiv este des intalnit in amplificatoarele audio head-fi, ca de exemplu in Headamp Pico sau in AMB Labs Mini3. A putut conduce destul de usor ortodinamicele LCD-2 si dinamicele HD800 fara a intra in clipping – o mare realizare, parerea mea.

Desigur, nu a avut controlul asupra membranelor audio cum o fac amplificatoarele mari si grele, insa a fost destul de aproape. Partea de amplificare a gatuit marimea scenei si pozitionarea instrumentelor in spatiu. E10 a avut scena mai mica decat eram obisnuit, iar instrumentele nu aveau acel spatiu personal cum au pe sculele mari. Muzica a fost mai congestionata, iar instrumentele mai putin aerisite – lucru de asteptat pentru marimea sa.
Pe muzica clasica, daca inchid ochii nu ma simt in randul 20, ci mai mult in randul 8, iar muzicantii nu mai au 3m distanta unul fata de altul, dar au 1m. Nu deranjeaza prea tare, dar se simte.

Teste aditionale:

Am incercat sa folosesc si restul functiilor pe care le are.

A functionat excelent si pe post de transport; l-am conectat la PC prin USB si am folosit un cablu coaxial pentru a-l conecta la AD Labs RD-26 si la HA-160D. A functionat bine, am incercat si fisiere high resolution, care au functionat la fel de bine. E10 nu a indus nici zgomot electromagnetic din PC, iar odata setat ca proces prioritar in Windows 7, nu am auzit niciun zgomot deranjant.

Functioneaza perfect si pe Wasapi (sau ASIO pe WinXP) si pe Kernel Streaming. Prefer mereu Kernel Streaming, datorita evitarii sistemului de operare in timpul redarii muzicii si ma bucur mereu cand un aparat il poate folosi (multe placi audio de renume nu stiu “cu ce se papa” Kernel si nu functioneaza pe el).
L-am folosit si pe post de DAC, alimentand un Creek Destiny care amplifica o pereche de boxe Dynaudio Focus 160. Sunetul a capatat un plus de detaliu, insa s-a simtit ca nu mai este la fel de autoritar si “basos”. A sunat ceva mai plat si fara viata pe boxe. Mediile, cat si bass-ul, nu mai loveau atat de bine, iar inaltele au devenit usor mai detaliate – toate acestea denota coloratura chip-ului folosit la amplificarea castilor.

Concluzii finale

Ce poti sa iti doresti mai mult la acest nivel de pret?

Este un DAC dedicat, un amplificator de casti si un transport ce stie Kernel si Wasapi, toate intr-o cutie putin mai mare decat una de chibrituri.

De la acest produs ar trebui sa ia notite si marii producatori de aparatura audio. Sa initiezi un om in arta ascultarii muzicii este destul de greu, mai ales datorita preturilor astronomice folosite de unii, insa acest produs face trecerea mai usoara, este accesibil si nu suna deloc rau. Am sa ma repet aici, produsul nu m-a impresionat doar prin performanta sa, ci si prin multitudinea de functii pe care le ofera.

Recomand fara ezitare Fiio E10. In acest moment poate fi procurat si din Romania.
Se preteaza foarte bine pe casti sibilante sau pe cele lipsite de viata, anemice; E10 le va trezi potentialul fara a lasa o gaura mare in buzunar.

Pro:
-          Constructie solida si eleganta
-          Multitudinea de functii, toate doar din portul USB
-          Frecvente medii si joase foarte bune, bass autoritar
-          Sunetul cald, dulce si placut urechii, neobositor
-          Raportul pret/performanta – excelent

Contra:
-          Marimea scenei si imaginea stereo mediocre
-          Extensia slaba pe frecventele inalte, mascarea microdetaliilor
-          Mai putin impresionant pe boxe

Echipamente folosite pentru review:
DAC: AD Labs RD-26, Burson HA-160D, 160DS, Fiio E10
Amplificator casti: Naim Headline 2, Burson HA-160D, 160DS, Fiio E10
Amplificator integrat: Creek Destiny
Casti: Grado RS-2i, Audio-Technica W1000X, W5000, Audez’e LCD-2, Sennheiser HD800, Sennheiser IE80
Boxe: Dynaudio Focus 160