Premium sound: Stax SR-404LE-update

De curand am facut o auditie comparativa intre STAX “Signature” (model SRS-4040-II) si un alt setup electrostatic. „Signature” este alcatuit din amplificator cu iesirea pe lampi, STAX SRM-006IIt si electrostatice STAX SR-404. Celalalt are ca si amplificare o componenta proiectata si realizata in regim DIY, eXStatA si castile STAX SR-404LE „Editia limitata”. In rig-ul meu de casti am folosit un transport Hi-Face, modat cu alimentare separata pentru oscilator si interfata usb, un convertor Havana MHDT LAB, care are schimbati condensatorii de iesire cu V-Cap OIMP, lampa Western Electric (JW) 396A, tube-damper de la EAT, Hi-Fi Tuning Fuse;

cabluri: Audioquest Colorado, Chord ProdacPro Digital, alimentare Clearer Audio, CopperLine Alpha cu (IEC) Furutech, adaptoare Neutrik si filtru Fisch Audiotechnik. STAX-ul avea up-gradate lampile cu Clear Top 6CG7 RCA (NOS) si tube dampers de la EAT.

Am folosit pentru teste muzica clasica, jazz, folk-pop, blues si instrumentala in format lossless. Totodata, am acordat o atentie mai mare configurarii playerului de Windows (Foobar2000) si a Sistemului de operare.

exemple de piese:

Dar Williams „Many Great Companions”, – The Beauty Of The Rain;

Stacey Kent – „Breakfast On The Morning Tram”, – The Ice Hotel;

Emilie-Claire Barlow – „Best Audiophile Voices” – The Very Thought Of You;
Junior Wells – „Missisipi Blues”  – Come On In This House;

Eric Bibb ” Booker’s Guitar” – Sunrise Blues;

Zac Brown Band „You Get What You Give” – Cold Hearted;

Jennifer Warnes „Famous Blue Raincoat” – Bird On A Wire;

Sarah McLachlan „Rarities” – Blackbird;

Dave Carter & Tracey Grammer „Drum Hat Buddha” – I Go Like The Raven;

Janine Jansen – Vivaldi – „The Four Seasons”, Concerto No. 4 L’iverno;

Brian Culbertson „Somethin’Bout Love” – Sittin’ Back

Ulterior am efectuat urmatoarele modificari in sistemul meu:

– cablurile de alimentare au fost inlocuite cu modelele NRG-5 si NRG-3 de la Audioquest,

– filtrul Fisch a fost inlocuit cu Isotek Orion,

– PC-ul clasic a fost inlocuit cu un Apple iMac (SO Macintosch),

– transportul de la M2Tech a fost schimbat cu A-rt Legato.

Pentru inceput am fost multumit de ambele setup-uri, dar editia limitata de la STAX m-a impresionat in mod evident! Comparativ, SR-404LE aduce un bass abundent, prezent aproape pe orice inregistrare atat cantitativ cat si calitativ (in masura in care inregistrarea o permite) cu un control si o definitie evidente. Daca bass-ul pe „Signature” este oarecum aerisit si fara prea mult corp, pe Editia limitata el are o prezenta tangibila. SR-404LE este superioara si pe partea de textura. Imbunatatiri apar si la nivel de rezolutie si detaliu. Per ansamblu SR-404LE este mai muzicala, mai completa, are o eleganta aparte si trezeste acel „feeling” al auditiei pe care nu am avut ocazia sa-l intalnesc pana in acest moment la o alta casca.

Cateva cuvinte despre amplificare: eXStatA – este un amplificator „solid state” si a fost conceput special pentru electrostatice. Este realizat in regim DIY sub semnatura Alex Cavalli si este bazat pe circuite discrete. Modelul meu este contruit intr-un mod purist deoarece nu are potentiometru de volum incorporat, indicator leduri, iar transformatorul (care este un Hammound) este montat in exterior. Odata ce m-am asezat la auditii, am fost placut surprins sa constat ca la nivel de raspuns de frecventa pe bass, extensie pe inalte si detaliu cele doua amplificatoare – eXStatA si Stax SRM-006IIt au fost foarte apropiate unul de celalalt. Abia dupa auditii realizate intr-un mod critic mi-am dat seama de existenta unor diferente. Vorbind din punct de vedere strict estetic, ca si finisaj si constructie STAX-ul se prezinta mult mai atragator si parea sa promita mai mult. Totusi, eXStatA i-a dat intr-un mod evident clasa la nivel de separatie canale si pozitionarea scenica. Nu-mi pot da seama prea bine cum a facut acest lucru, insa mi-a fost limpede: separatia dintre instrumente, „sound-stage”-ul au fost de-adreptul superbe pe eXStatA! M-am simtit onorat sa-l audiez. Parca castiga un plus si la capitolul neutralitate, in sensul ca am avut impresia ca STAX-ul colora usor sunetul (probabil acest fapt se datora si influentei lampii). Dupa mai multe ore de auditie, cand eXStatA s-a incalzit mai bine (precizez ca de fiecare data de la pornire, are nevoie de cel putin o ora ca sa-si atinga intreg potentialul), sunetul sau a dobandit coerenta si fluiditate, instrumentele „respirau” mai bine pe amplificatorul SS. Cantitatea si claritatea detaliilor au fost redate mai bine pe eXStatA. Deasemenea, a castigat un plus si la capitolele transparenta sonora, viteza si rezolutie.

Sa ne oprim putin si la sectiunea de conversie digital-analogica si sa discutam mai detaliat decat am facut-o pana acum. Tehnic vorbind, el se prezinta dupa cum urmeaza: arhitectura „non oversampling”, fara filtre digitale, transformator de curent toroidal, procesor Burr Brown PCM56 (16 biti), condensatori electrolitici Nichicon MUSE Fine Gold, iesire cu buffer pe lampa. Inainte sa trec sa expun ceea ce urmeaza, ma simt nevoit sa intercalez aici o marturisire personala. Una dintre placerile hobby-ului meu a fost legata de ideea tuning-ului. Pornind de la acest considerent, dar si din dorinta de a imbunatati considerabil calitatile sursei (fara sa schimb intreaga sursa) m-am lansat pe drumul modificarilor extreme aduse acestui DAC si care s-au dovedit pana in prezent printre cele mai complete aplicate. Asa incat, pe langa up-grade-urile pe care le-am realizat in convertor si de care am amintit in prima parte a expunerii, am mai inlocuit chip-urile stock, PCM56P-L cu modelul superior PCM56P-K grade (Made in Japan!), lampa WE (JW)396A cu Bendix 6385 (din anul 1964) iar mai apoi am testat un AEG 5670 Telefunken, condensatori de intrare V-Cap CuTF (0,01uf/600V), condensatorii de iesire OIMP cu V-Cap CuTF 0,47uF (Copper Foil and Teflon Film), condensatorul Russian Silver Mica l-am inlocuit cu V-Cap CuTF de capacitate 0,01uF/600V; condensator V-CapCuTF de capacitate 0,22uF/600V;  condensatori film Auricap (de la Audience), toti condensatorii electrolitici Nichicon au fost schimbati cu ELNA (Silmic II, ROB Tonerex 3.300uF/25V) si Black Gate (din seria F, FK 2.200 uF/35V si Non-polari din seria N, 0,47uF/50V), pe spatele placii de baza au fost implementati 10 condensatori Sanyo Oscon (4,7uF, 10V), conector digital bnc, rezistente Shinkoh Tantalum, diode Schottky, transformator R-Core.

Ceea ce-mi place cel mai mult la Havana e muzicalitatea, rafinamentul sunetului. Departe de a fi dac-ul perfect sub aspect de transparenta sonora, rezolutie si dinamica, Havana surprinde inca de la inceput printr-un timbru sonor rafinat. Ai sentimentul de a fi transpus in mod intim in sfera auditiei, ca esti inconjurat de instrumentele care se apropie de tine. Pe de alta parte, Havana este capabil de o buna imagine spatiala. La capatul opus este scena „abstracta”, „goala” – acea caracteristica de „raceala” a sunetului de studio. La un moment dat am fost nevoit sa compar Havana cu Lavry DA10, ca sa-mi clarific pentru totdeauna nelinistea pe care o aveam. Da, Lavry (inainte de modificarile complete realizate in Havana) suna excelent pe muzica clasica, si asta se datoreaza transparentei de care da dovada acest dac. A fost parca si putin mai rapid, mai rezolut, cum ar fi fost de asteptat de la un dac „SS”. Pe masura ce ma adancim in auditie, cand trecem la detaliile fine, observam cu surprindere ca Lavry palea usor fata de Havana la capitolul timbru sonor, textura, rafinament si eleganta. Oricum, Havana si-a schimbat radical sunetul fata de versiunea nemodificata si a sunat din ce in ce mai bine progresiv cu rodajul condensatorilor V-Cap CuTF. Ei si-au exercitat amprenta sonora intr-un mod consistent abia dupa aproximativ 600-700 de ore de rodaj, odata ce au intrat in parametrii optimi de redare (necesita chiar si 1.200 ore!).

V-Cap CuTF aduc un aer de High-End in auditie, transmitand ceva ce nu am reusit sa simt pana in acest moment. Comparativ cu modelul V-Cap OIMP (condensatori pe baza de polipropilena metalizata), CuTF au un echilibru tonal care tinde spre perfectiune. Este incredibil cata informatie exista stocata intr-un fisier audio la nivelul frecventelor joase, joase-superioare si medii si pe care o scoate in evidenta acum, informatie pe care nu am perceput-o deloc inainte! Bass-ul a devenit curat si adanc, viteza si frecventa de raspuns sunt evidente. Elemente precum decay-ul, attack-ul si articularea instrumentelor si vocii, profunzimea campului sonor, plasarea instrumentelor in spectrul audibil, background-ul, s.a. toate acestea sunt prezente in mod natural si complet. Textura sonora redata de acesti condensatori este bogata si suficient de rafinata. Instrumente precum pianul, chitara, flautul, vioara, contrabas-ul, s.a. se aud clar, puternic articulat si deasemenea, natural. Detaliile sonore sunt redate cu precizie iar dinamica sunetului este superioara fata de celelalte solutii testate. Pe muzica clasica, spre exemplu, instrumentele se interpatrund si se complecteaza reciproc intr-un mod armonios. Vocile sunt redate intr-un mod in care scot in evidenta intreaga umanitate din ele iar la nivelul frecventelor medii totul este coerent si aerisit. Dincolo de aceste aspecte, am sesizat o dinamica superioara la nivelul tuturor frecventelor (audibile), muzica are ritm, tempo si degaja o emotie aparte.

Detaliul este si el o componenta importanta a auditiei. Intre SR-404LE si eXStatA exista o sinergie deosebita! Acest setup iti reveleaza cele mai fine detalii ale materialului sonor, dar fara sa sacrifice muzicalitatea printr-un sunet analitic, s.a. Comparativ cu AKG K701 si Sennheiser HD650 va pot spune ca se situeaza intr-o alta liga din punctul de vedere al detaliului. Electrostaticele sunt practic renumite tocmai pentru usurinta de redare a micro-detaliilor fine. Frecventele inalte sunt bine evidentiate, sunt redate extins in tot spectrul de frecventa si cu un decay larg. Nu exista nici cea mai mica impresie de factor de „stridenta”, comparativ cu castile dinamice ieftine. La aceasta se adauga o caracteristica importanta, care a fost amintita mai sus: transparenta. Electrostaticele sunt superioare pe nivel de transparenta fata de castile dinamice situate in aceeasi gama de pret. Unul dintre modelele „de referinta” de la acea vreme al cunoscutului producator austriac, AKG, a reusit sa ma impresioneze decisiv din acest punct de vedere. Pe iesirea „high-gain” dedicata casti a Prehead-ului si avand ca sursa Lavry DA10, K701 a prestat foarte aproape de intregul ei potential. A fost capabila sa-si puna in valoare calitatile incontestabile la acest capitol. Pornind de la acele auditii cu AKG s-a nascut in mine dorinta de a impinge experienta audio in casti la standarde superioare de transparenta sonora. Aceasta senzatie de prezenta „vie” a fost foarte importanta pentru mine. Spre deosebire de K701 si Stax SR-404LE, HD650 am gasit-o deficitara la nivel de transparenta. Ii lipsea acel „feeling” special al auditiei pe care-l asteptam.

Pe masura ce analizam mai atent detaliile simteam existenta unui factor limitativ pe nivelul de conversie digital-analogica. Atunci m-am hotarat sa testez transportul AR-T Legato, un produs „Analog Research Technology”.
Introducere: Legato este un convertor Usb>>SPDIF, care foloseste cip-ul AD1865 (Analog Devices). Acest transport purist are propria sursa de alimentare si un cablu usb „custom”, conectori bnc de calitate pe impedanta reala de 75 Ohm si este incorporat intr-o carcasa din aluminiu izolatata foarte bine. Totul este lucrat profesionist si prezinta o linie simpla si eleganta. Aspectele enumerate precum si politica firmei producatoare in ceea ce priveste lungimea cablului digital (tehnologie Streamlenght* asincron), fac din Legato o referinta in categoria lui de pret (500$), o piesa fara prea multe compromisuri. Spre deosebire de hiFace, Legato se bazeaza pe doua aspecte: unul dintre ele face referire la tehnologia „asincron-USB”, licentiata de compania „Rankin’s Wavelength” si pe care o are implementata si solutia M2Tech. In al doilea rand, Legato are incorporat un ceas intern performant, cu un rol deosebit de important in reducerea la cote cat mai reduse a zgomotului digital.

Sunet: comparativ cu versiunea modata de la hiFace (care este superioara calitativ versiunii stock) Legato a sunat mai relaxat, mai rafinat, coboara sensibil mai jos pe frecventele joase si reda un bass bine definit/controlat. Legato reda cu deosebita acuratete detaliile fine si sta cert mai bine la viteza si dinamica. Este un transport clasic intrucat este capabil sa lucreze doar cu fisiere pe rate de frecvente de esantionare de 44,1 KHz/16 biti, nu decodeaza fisiere high-resolution. Insa la ceea ce decodeaza suna exceptional, fara sa sacrifice calitatea si poarta experienta audio redata prin intermediul PC-ului la standarde inalte.

Ca si concluzie as spune ca STAX SR-404LE este o casca cu adevarat deosebita atat ca si contructie cat si ca mod de redare a materialului sonor, net superioara fata de celelalte solutii – e drept mai ieftine, pe care le-am audiat si detinut personal pana in acest moment: Sony MDR-CD280, MDR-CD480, Sennheiser HD595, HD650, AKG K701, Stax SR-404. Continui sa cred ca sub raport calitate/pret, editia limitata de la STAX se situeaza foarte bine. Pe masura ce descopeream placerea auditiei in casti a crescut si exigenta mea asupra sunetului. La inceput, Sony MDR-CD480 m-a multumit prin cantitatea de bass, dar ii lipseau acuratetea inaltelor, finetea si transparenta frecventelor medii iar in definitiv era o casca „inchisa”. Solutia oferita de Sennheiser, HD595 a rezolvat cateva probleme in privinta acestora, fiind insa limitata la nivel de transparenta sonora, dinamica, ca sa nu mai vorbim de eleganta, rafinament. K701 si HD650 au prestat la un alt nivel calitativ, dar nu au egalat solutiile electrostatice.

Va multumesc pentru atentia acordata si va urez cat mai multe auditii placute!