M2Tech Vaughan review

Întrebare: Cum aţi caracteriza perfecţiunea sunetului?

Sunetul absolut, cel care dispare complet, sunetul muzicii şi nu al aparatului, sunetul uşor si neforţat, moale, uşor, dar şi greoi în acelaşi timp? Acestea ar fi primele cuvinte când mă gândesc la prestaţia M2Tech Vaughan.

Despre producătorul italian am mai vorbit şi am fost delectaţi de perfomanţa DAC-ului Young. În linii scurte, Vaughan este un Young la pătrat, totul ce mi-a plăcut la Young acum este amplificat de cel puţin 2 ori, totul sună şi mai real şi mai aerisit.

Sunt sigur, cu acest aparat veţi auzi limitele restului lanţului audio. Cu acest DAC, limita vor fi boxele / căştile dvs., cât şi amplificarea sau transportul. Vaughan este ca un microscop în ceea ce priveşte tot lanţul audio.

Deşi de multe ori pe diferite site-uri specializate audio văd sisteme unul mai frumos ca altul, am văzut un trend complet greşit la o mare parte dintre audiofili. Sistemele respective au boxe excelente, cât şi amplificări serioase, însă neglijează complet transportul şi sursa sau doar sursa. Din punctul meu de vedere, sursa este inima unui sistem audio, dacă inima sistemului merge greu sau este slabă, tot restul sistemului va suna slab. Sunt adeptul conceputului GIGO (garbage in > garbage out), de aceea mai bine aleg un DAC foarte bun şi ascult limitele boxelor, iar pe viitor se poate uşor upgrada amplificarea sau boxele / căştile din dotare.

Aparatul este un 3 in 1 de înaltă calitate. Vaughan este un DAC top class, un preamplificator şi un amplificator de căşti dedicat. Testele au fost făcute atât pe boxe, cât şi pe căşti.

Aparatul este echipat cu toate tipurile de ieşiri sau intrări care pot exista. Găsim intrări USB, I2S, două intrări toslink, două intrări coaxiale + două BNC, cât şi două intrări profesionale AES/EBU. Avem ieşiri single ended RCA cât şi XLR balansate în configuraţie DAC pur, Preamp pur sau DAC + Preamplificator.

Aparatul este de dimensiuni mari, cel mai mare DAC văzut vreodată.

Filosofia în spatele acestui DAC este: fără compromisuri. Se folosesc 8 DAC chip-uri în paralel pentru a stoarce maximum de performanţă din ele (4 pentru dreapta, 4 pentru stânga), ele funcţionează în time shift mode, de aceea nu există diferenţa de timing, de procesare între ele. În afară de cele 8 DAC chip-uri comerciale, tot restul circuitului este customizat şi făcut discret după dorinţa producătorului. Procesorul ce se ocupă de intrări şi ieşiri este unul dintre cele mai bune: XMOS Spartan 6. Rotiţa de volum are 180 de paşi, potenţiometrul este digital, eliminând problemele de diferenţă de dB dintre canale. Aparatul funcţionează 100% din bateria internă Li-Po. De aceea pot să vă bucur că nici un cablu de alimentare nu face nicio diferenţă pe el. Vaughan nu are nevoie de cabluri de alimentare scumpe, power conditioner sau alte regeneratoare de curent.

Chiar daca este ţinut în priză, un covertor AC către DC alimentează mereu bateria Li-Po şi astfel toate circuitele sunt alimentate doar din baterie, alimentarea este la cel mai înalt nivel posibil.

Intrările digitale, la fel, sunt făcute la cel mai înalt nivel. De exemplu să luăm intrarea USB. Pentru USB a fost folosit convertorul HiFace EVO alimentat din baterie – un convertor USB către SP/DIF de înaltă performanţă, conexiunea USB foloseşte drivere dedicate. Producătorul promite printre cele mai de jos nivele de zgomot şi de jitter de pe piaţă, de asemenea cea mai rapidă conexiune USB (în playerul audio se poate selecta cea mai mică latenţă fără nici o problemă).

Preampul cât şi amplificatorul de căşti dedicat sunt şi ele făcute la un înalt nivel, ambele folosind circuite discrete. Preampul dă 2.7 VRMS pe ieşirea RCA şi 5.4 VRMS pe ieşirea balansată XLR, amplificatorul de căşti oferă aproximativ 1.3W putere per canal în 32 Ohmi, ieşirea de căşti având impedanţă de 10 Ohmi pentru a folosi o gamă cât mai largă de căşti, dupa spusele producătorului.

Destul cu laudele si specificaţiile tehnice, să trecem la treabă.

Prestaţia sonoră

Sunetul oferit de acest DAC este extrem de curat, aerisit, detaliat şi neforţat. De apreciat este şi naturaleţea, uşurimea care se simte imediat.

Aş zice că este unul dintre cele mai aerisite DAC-uri ascultate de mine vreodată, scena este redată imens, este largă, extinsă în toate direcţiile şi este plină de informaţii şi microdetalii. Imaginea stereo este foarte bună, dacă nu cea mai bună.

Amplasarea instrumentelor în tot spectrul acustic este pur şi simplu o joacă, orice voal sau ceaţă este ridicată şi muzica este redată într-o manieră foarte reală şi naturală.

Nu pot atribui acestui aparat o coloratură aparte, este extrem de liniar şi de precis, dar în acelaşi timp sună foarte lin şi natural, este lipsit de orice sibilanţă sau de o accentuare a unei frecvenţe anume.

Dacă pe Burson Conductor am simţit o accentuare pe mid-bass şi pe mediile joase, acelaşi lucru l-am simţit şi pe Abrahamsen A-DAC sau Electrocompaniet PD-1, pe Vaugnan nu iese nimic in evidenţă. Interesant este că el nici nu rotunjeşte înaltele şi totusi ele rămân nezgârâiecioase sau digitale. Conexiunea USB ultra rapida, cât şi cele 8 DAC chip-uri îţi arată de ce sunt capabile.

Pe înregistrările excelente ale 2L Records (puteti descărca câteva melodii gratis în 24bit / 96KHz de pe site-ul oficial) în special pe Marianne Thorsen / TrondheimSolistene – Mozart se aude orice nuanţă ascunsă, orice subtilitate, orice microdetaliu. Respiraţia artiştilor, atingerea degetelor pe clape, mişcarea din sală, se simte cum se mişcă aerul din sală, de asemenea se distinge uşor că este înregistrat într-o sală de concert, căci sunetele parcă zboară spre infinit şi nu se aude sau se atinge limita scenei. Nu există rezonanţă sau o limită a scenei propriu-zise. Nici urmă de aglomeraţie sau de fundal înghesuit, aşa ceva nu poate exista pe Vaughan. Muzica simfonică şi clasică este un deliciu total pe acest aparat.

Pe Oja Gjeilo – Stone Rose se simte atingerea piciorului de pedala pianului, inhalarea aerului în piept a trompetistului, cât şi vibraţia lungă a vioarei pe fundal. Fundalul e absolut negru, de parcă ar fi toate ferestrele deschise către muzică. Piesa este redată cu naturaleţe, având un ton greu şi deosebit. Relaxarea totală este garantată şi pe această piesă nivelul de detaliu este sublim.

Pe folk-ul norvegian Trondheimsolistene este de apreciat dinamica piesei, viteza cât şi nivelul de informaţie prezentă în melodie. Contrabasul de pe fundal, chiar dacă e mai în spate, sună bine delimitat şi se simte uşor cum sunetul coboară până la cele mai joase octave. Viorile sunt prezentate real de parcă ar cânta chiar în faţa noastră, de apreciat este şi vibraţia viorilor, dinamica şi abilitatea DAC-ului de a prezenta viteza sunetului foarte precis.

Un fenomen interesant pentru mine a fost volumul. Ca şi în cazul Young-ului, acum şi mai evident, am observat că folosesc un volum mai ridicat decât obişnuiam. De exemplu, după o ascultare de o zi întreagă, îl pornesc a două zi şi îmi dau seama că volumul e prea ridicat, cum de am ascultat la acest volum ziua precedentă ? Fenomenul îmi explică cât de jos este etajul de zgomot şi cât de lipsit de orice distorsiune este aparatul şi automat nivelul de rezoluţie. Este o chestie psihologică, ridic volumul până aud un nivel scăzut de distorsiune; în acest caz nu aud acel nivel şi vrând nevrând ridic volumul.

Cu telecomanda din dotare, de exemplu când l-am folosit pe post de DAC şi de amplificator de căşti, am ajuns să ascult şi la volumul maxim pe Sennheiser HD800!

Cum spuneam mai sus, este un DAC purist şi cu el atingeţi uşor limitele sistemului dvs., fiţi siguri că un asemenea DAC nu va sta în calea muzicii cu niciun artifact sau perdea.

Ascultând niste rock progresiv / instrumental, fusion şi jazz mi-a venit în cap un singur cuvânt: melancolic.  Maeştrii de la Bozio Levin Stevens cât şi Nik Bartsch’s Ronin m-au facut sa închid ochii şi să zâmbesc o perioadă lungă de timp. Acel zâmbet de pe faţă, uşoara clătinare a capului, cât şi mişcarea degetelor picioarelor explică în ce stare de nirvana mă aflam. Ambii artişti au sunat muzical, viu şi foarte palpabil.

Tot aceste piese mi-au aratat cât de bine redă aparatul frecvenţele joase şi medii. Mi-a placut aşa mult redarea bass-ului, încât am simţit că nu este nevoie să fac şi nişte teste de bass suplimentare pe muzică electronică. Bass-ul a sunat autoritar, plin, rapid, având o viteză, cât şi o lovitură impresionantă. Bass-ul este neforţat şi coerent, nu este deloc abrupt, slăbit sau lent. O dată cu adâncimea scenei s-a simţit şi adâncimea bass-ului şi cât de mult poate să vibreze pe unele piese.

Vreau să vorbesc un pic si despre potrivirea aparatului cu restul electronicelor din sistem. Matching-ul sau aşa zisa “potrivire” a aparatului cu restul sistemului este un aspect care nu trebuie să vă preocupe creieraşele. Lipsa totală a unei amprente sonore şi sunetul extra-natural şi rezolut îl face să se pupe şi să se împace cu orice amplificator sau boxă din dotare.

Ca amplificator de căşti aparatul s-a comportat peste aşteptări. Cei 1.3W per canal au fost simţiţi şi apreciaţi. O împerechere superbă a fost împreună cu căştile Sennheiser HD800 – căşti având un sunet mai uscat şi cu prea multă informaţie în regiunea înaltelor. Conectate la Vaughan am avut supriza unui sunet corect şi mai relaxat decât cum sunau aceste căşti. Volumul a fost situat undeva în zona 160 – 170 din maxim 180, unde cred că am obţinut o dinamică bună şi un control excelent asupra căştilor dinamice. Noul strat de informaţii a fost auzit mai uşor pe HD800 decât pe Audeze LCD-2 comparativ cu Burson Conductor din dotare. Deşi diferenţa nu a fost una uriaşă sau foarte mare, a fost destul de evident pe HD800 că aparatul italian este cu o clasa sau două peste australieni.

Pe căştile Audeze LCD-2 în schimb, am simţit limita amplificatorului de căşti. Am obţinut o dinamică excelentă şi un control bun, însă pe Conductor sunetul este mai închegat şi simţul de control este absolut asupra membranei căştilor.

Pe Burson sunetul a fost mai autoritar, puţin mai greoi şi mai cărnos, pe când M2Tech a fost mai aerisit, mai lin şi totodată mai liniar, nu aşa dinamic. Presupun că diferenţa se datorează puterii superioare a  produsului australian. Deşi am preferat mai mult prestaţia Burson, cred că Vaughan are un amplificator de căşti foarte potent şi nu mai e necesar achiziţionarea unui alt amp de căşti separat.

Ca preamplificator, Vaughan este surprinzător. Este o armă cu două taişuri, o personalitate dublă. Să detaliem puţin. Folosit într-un sistem extrem de bine pus la punct, un sistem cu electronice Chord de înaltă clasă şi boxe Raidho C1, Vaughan a înlocuit excelentul preamplificator Prima şi convertorul QBD76 HDSD ce nu mai are nevoie de nicio prezentare. Iniţial nu-i acordam prea multe şanse italianului, ştiam bine sistemul, ştiam că era foarte bine optimizat, mai ales că amplificatorul de putere era tot un Chord, pe numele sau SPM 1050. Aici am descoperit partea luminată a lunii, faţa bună a lui Vaughan. Prestaţia a fost una foarte bună, mult peste aşteptări. Sunetul a curs pur şi simplu către mine, m-a învăluit, l-am savurat, aproape că nu-mi venea să cred că preamplificatorul-covertor M2Tech poate înlocui cu succes componente duble ca preţ. Fără îndoială că sistemul sună mai bine cu Prima şi cu QBD76, dar vă pot spune cu mâna pe inimă că aparatul din peninsulă nu s-a făcut de râs.

A existat şi partea întunecată a poveştii, în care Mr. Hyde îşi face apariţia. În cel de-al doilea sistem în care am utilizat Vaughan ca preamplificator, lucrurile au stat ceva mai puţin fericit. Pus să lucreze împreună cu amplificatorul de putere Bladelius Balder şi boxele Dynaudio Confidence C2, am avut parte de o prestaţie modestă, un sunet mai reţinut, mai sărac din punct de vedere timbral. Schimbarea a fost totală când Vaughan a redevenit dac-only şi preamplificatorul Idun a reintrat în scenă. Boxele au vibrat din nou, sunetul a umplut camera şi a recăpătat savoarea de care avea nevoie. Concluziile sunt destul de clare, dacă doriţi să folosiţi şi funcţia de preamplificator din Vaughan la adevarata ei valoare trebuie atenţie mare la sinergia dintre acesta si finalul cu care doriţi să-l împerecheaţi.

Concluzii

Un dispozitiv 3 in 1 excelent din aproape toate punctele de vedere. Prestaţia sonoră, multitudinea de funcţii, abordarea puristă şi fără compromis a producătorului a fost simţită, auzită şi apreciată.

Aparatul este uşor de utilizat cu ajutorul telecomenzii şi a display-ului de dimensiuni mari ce aduc un confort superior faţă de concurenţă. Am fost puţin reticent în ceea ce priveşte construcţia din aluminiu, în special unghiurile drepte şi destul de ascuţite ale aparatului, dar dacă trecem cu vederea peste acest neajuns, aparatul ne oferă numai ore de plăcere si nirvana audiofilă.

În rest, şi prestaţia sonoră este la cel mai înalt nivel şi este şi de aşteptat la acest nivel de preţ. Vreau să mulţumesc pe această cale lui Marco Manunta, cât şi magazinului Avstore, pentru că m-au delectat cu acest aparat minunat timp de aproape 3 saptămâni. Ştiu sigur că îmi va fi dor de el.

Pro:

– Calitatea construcţiei solidă şi impresionantă.
– Printre cele mai bune conexiuni USB de pe piaţă, până la 32 bit/ 384KHz!
– Lipsa totală a unei coloraturi sau a unei amprente sonore.
– Nivelul de detaliu şi de rezoluţie de neegalat.
– Scena audio de dimensiune foarte mare, imaginea stereo foarte bună.
– Sunet dinamic, rapid, punchy, dar când este nevoie, poate fi şi lin, uşor, melancolic.
– Matching-ul excelent cu orice boxe sau căşti.
– Amplificatorul de căşti foarte bun

Contra:

– Unghiurile ascuţite în construcţia sa.
– Dimensiuni prea mari comparativ cu alte DAC-uri.
– Preţul.
– Preamplificator mofturos

Echipamente folosite pentru review:

M2tech Vaughan, Burson Conductor, Sennheiser HD800, Audeze LCD-2, LCD-3, Raidho C1, Chord SPM1050, Chord QBD76, Chord Prima, Bladelius Balder/Idun, Dynaudio Confidence C2.