Audeze LCD3! În sfârşit! Nu vă imaginaţi cât de mult am aşteptat momentul acesta.

Încercările mele de a obţine  şi de a asculta LCD-3 au eşuat pentru o lungă perioadă de timp.  Dar într-un final a venit fericirea şi pe strada mea. În cele două săptămâni de audiţie pot spune că mi-am făcut o impresie solidă şi îmi plac nespus de mult aceste căşti.

Calitatea construcţiei a rămas la fel de impresionantă, însă de data aceasta s-a pus un mare accent pe confort. Padurile sunt acum incredibil de moi, de parca ar fi nişte pernuţe pentru urechi, pielea folosită este şi ea mai fină, de culoare maro închis. De asemenea, au schimbat şi banda de piele de deasupra capului, acum şi ea este mai pufoasă, mai moale şi mai comodă. De data aceasta, în realizarea căştilor au folosit lemn zebrano, nu palisandru roşu sau bambus ca în cazul LCD-2. Încă o schimbare faţă de LCD-2 sunt conectorii mini XLR, care acum sunt din metal, amănunt ce oferă o tuşă de lux întregului ansamblu.

La exterior, modelul LCD-3 arată asemănător cu LCD-2, un ochi mai puţin familiarizat cu produsele mărcii se va înşela uşor, însă la o inspecţie mai minuţioasă se observă diferenţele discrete. Încă un aspect deloc de ignorat şi care le diferenţiază este preţul. Căştile se vând la preţul de 2000€, dublu faţă de LCD-2. Şi probabil că vă întrebaţi cărui fapt i se datorează această diferenţă de preţ?

În primul rând, a fost introdus un nou driver, denumit “Lotus”, care promite să fie de doua ori mai uşor şi mai subţire, în acelaşi timp oferind o viteză mai bună decât în cazul LCD-2, precum şi redarea unui spectru mai larg de frecvenţă. În secvenţele de mai jos puteţi urmări noul driver Lotus “la lucru”, în slow-motion, filmat la 2500 de cadre pe secundă.

LCD-3 au un confort foarte ridicat, care se simte imediat ce le-ai pus pe urechi, presiunea pe care o avea LCD-2 aproape că dispare complet.

Ca şi în cazul LCD-2, aceste căşti tot au suferit mici modificari de la data lansării, schimbările au fost de natura membranei audio. Primele căşti (denumite şi revizia 1) aveau probleme cu fiabilitatea membranei şi a frecvenţelor înalte, căştile despre care vorbesc mai jos sunt revizia 2 cu toate îmbunătăţirile facute.

Caracterul sonor:

Impresia imediată este că aceste căşti au aceleaşi caracteristici ca ale LCD-2, însă parcă le îmbină puţin cu sunetul modelului Sennheiser HD800 – un cuţit cu două tăişuri.

Dacă LCD-2 se află în partea extremă a sunetului analog şi relaxat, iar HD800 în cealaltă parte a sunetului extrem de detaliat şi de liniar, LCD-3 se situează exact la mijloc.

O mică parte din magia LCD-2 a dispărut, sunetul acum nu este la fel de siropos, mid-basul şi mediile de jos nu mai sunt aşa accentuate, acum s-a obţinut un sunet mai aerisit, mai larg şi nu atât de intim.

Diferentele faţă de căştile LCD-2 nu sunt enorme, sunt destul de subtile, dar perceptibile pe un sistem potent. Pe un sistem mai puţin performant diferenţele sonore ar putea fi aproape de zero.

Căştile au un sunet fluid, moale şi foarte dinamic, de asemenea au o prezentare sonoră fără efort, sunetul curge lichid şi rotunjit, senzaţia este că audiţia este într-o sală de concert, nu în căşti.

Când am pornit muzica celor de la Bozio Levin Stevens, imediat am simţit o scenă neobişnuit de mare, probabil aproape dublă ca dimensiune comparativ cu LCD-2 şi puţin mai mică decât în cazul HD800, însă sunetul a fost prezentat dulce, cu o savoare plăcută. Tobele extrem de precise nu au fost niciodată stridente, prea lente sau având un reverb lung. Naturaleţea şi grandoarea acestor melodii sunt redate excelent, nimic de reproşat, ba chiar este admirabilă prezentarea muzicii.

De exemplu, în piesa “Duende”, pe la mijlocul ei ritmul creşte ponderat şi în acelaşi timp parcă îţi creşte dispoziţia şi vrei să asculţi mai mult, eşti curios cum va evolua până la urma melodia.  Ritmul, tempoul este redat precis. Vibraţia chitărilor dureaza mai mult pe LCD-3 decât în cazul surorii mai mici. De asemenea, pe LCD-3 parcă se aude un substrat nou de informaţie, prezent şi pe LCD-2, însă nu atât de accentuat. Da, este adevarat, LCD-3 sunt ceva mai detaliate decât LCD-2 şi oferă un procent mai mare de informaţie şi subtilităţi ascunse în melodiile preferate.

Testele de bass pe care le-am făcut aproape în totalitate pe Infected Mushroom şi Chemical Brothers au ieşit excelent. Dacă vă aduceţi aminte, în recenzia LCD-2 am fost îndrăgostit de redarea bass-ului pe LCD-2, de rapiditatea, de adâncimea şi de precizia căştilor, fiind pe locul întâi până la acest moment.

În cazul LCD-3 sunt la fel de impresionat, însă basul este prezentat puţin diferit. Testele de sub-bass mi-au arătat că LCD-3 coboară puţin de tot mai jos decât în cazul LCD-2, ceea ce în lumea reala ar însemna un bass şi mai adânc şi puţin mai predominant, însă în testele acustice aud un bass mai puţin dominant pe LCD-3. Care ar fi motivul ? După ore de ascultare, teste oarbe şi schimburi de păreri, am ajuns la concluzia că este de vină scena mai largă pe LCD-3. Chiar dacă pe LCD-2 bass-ul nu coboară atât de jos, scena de dimensiune medie a facut bass-ul excelent delimitat şi prezent, pe LCD-3 bass-ul sună un pic mai distant, parcă nu aşa focusat şi nici la fel de strâns. Scena mai largă a mai oprit şi din intensitatea şi din impactul lui, nu vorbim de o diferenţă majoră aici, sunt diferenţe situate între 5 – 10 %, nu mai mult. Să nu credeţi că LCD-3 nu au bass-ul la fel de bun, ba da, acesta este la fel de impresionant şi de rapid/precis, însă nu aşa de siropos ca în cazul LCD-2. Bass-ul este cuţitul cu două tăişuri de care vorbeam mai sus, este mai adânc, însă loveşte mai puţin, devenind uşor de tot mai timid.

Atu-ul major al căştilor cred că îl reprezintă redarea frecvenţelor medii şi înalte.

De exemplu, mediile mi se par uşor mai detaliate şi mai extinse decât la orice alte căşti ascultate până acum. Sunt mai bune decât în cazul LCD-2, nu mai siropoase, însă aruncate mai mult pe lăţimea scenei şi în acelaşi timp, parcă e mai uşor să le simţi şi să te concentrezi doar pe ele.

Prestaţia excelentă a Yuja Wang şi a pianului este impresionantă pe aceste căşti.

Se aude fiecare atingere a clapelor, fiecare notă are o greutate anume, unele sunete parcă zboara mai sus fiind mai uşoare, unele coboară mai jos decât mijlocul câmpului sonor, un efect interesant şi de apreciat. Viteza şi precizia pianului nu se aglomerează cu celelalte instrumente. De asemenea, noua mea pasiune pentru jazz-ul minimalist, gipsy jazz şi funk sunt un adevărat deliciu pe LCD-3.  Efectul “piele de găina” este garantat şi vine împreună cu o stare de relaxare totală după o zi nebună la serviciu.

Instrumentele acustice sunt redate cu totul special pe aceste căşti, naturaleţea şi sunetul total lipsit de orice fundal îţi creează impresia că sunetele vin de nicăieri.

Mediile de jos sunt puţin de tot mai înflorite pe LCD-2, pe când LCD-3 le redă mai real şi în acelaşi timp, mai extins.

În ceea ce priveşte frecvenţele înalte, ele sunt mai extinse decât la modelul anterior şi mai aerisite. Probabil printre cele mai detaliate şi mai neabrazive înalte ascultate de mine. Sunt aproape de nivelul Sennheiser HD800, însă nu sunt aşa deranjante sau obositoare cum a preferat producătorul german. Americanii au preferat un sunet mai calm urechii, mai rotund şi mai plăcut pentru audiţii mai îndelungate.

De exemplu, LCD-2 nu sunt tocmai căştile perfecte pentru a asculta muzică clasică, opere live sau orchestră, datorită scenei de mărime medie şi lipsei grandorii care este prezentă pe HD800. LCD-3 îmbină un mariaj între cei doi producători, şi oferă un sunet foarte extins, aerisit si măreţ, şi în acelaşi timp rămânând uşor şi plăcut urechii.

Ca un tot întreg, sunetul este mai liniar pe LCD-3 şi mai aproape de realitate decât în cazul LCD-2. În schimb, LCD-2 are o prestaţie mai înflorită, mai vioaie şi mai dinamică, mai nervoasă şi mai siropoasă.

Fanii înrăiţi ai muzicii electronice de tot felul cred că vor aprecia mai mult prestatia căştilor LCD-2, cei care ascultă muzică mai veche şi de calitate mediocră, muzică ceva mai distorsionată, cred că vor aprecia LCD-2 puţin de tot mai mult, deoarece ele mai ascund puţin din greşelile înregistrării şi îţi arată numai partea bună a lor. Deşi LCD-3 nu este atât de neiertătoare ca şi în cazul HD800, ea oricum arată erorile înregistrărilor, însă este foarte recomandată pentru persoanele care ascultă muzică de tot felul. LCD-3 merg pe absolut orice gen de muzică (ceea ce sigur nu pot spune despre LCD-2 sau despre HD800), muzica clasică/orchestrală a sunat de minune, iar scena nu a avut de suferit, jazz-ul cât şi funk-ul fiind absolut sublime.

Rock-ul, cât şi electronica iarăşi sunt prestate la un nivel foarte ridicat, aproape nimic de reproşat.

Unicul lucru care mi-a lipsit pe alocuri ar fi dinamica şi lovitura uluitoare în piept a LCD-2, bass-ul zguduitor care este uşor dat mai în spate pe LCD-3 datorită scenei mai mari şi a spaţiului mai 3D.

Amplificarea:

Căştile au o eficienţă de 93 dB/1 mW (comparativ cu 91dB per miliwatt al LCD-2), ceea ce înseamnă că sună un pic mai tare decât în cazul LCD-2 – în mare parte se datorează noii membrane Lotus. Căştile sunt relativ uşor de condus, cel puţin teoretic.  Nici să nu vă treacă prin cap să le conectaţi la plăci audio interne de PC sau la soluţii mediocre. Aceste căşti cer absolut ce este mai bun. Pentru ca să scoateţi untul din ele vă trebuie un DAC şi un amplificator dedicat, capabile să le imprime viteza şi rafinamentul de care sunt capabile.

Să nu vă fie frică să le conectaţi şi la sisteme puţin mai sibilante sau mai accentuate pe înalte, căştile se comportă bine cu acestea, sibilanţa este rar întâlnită sau chiar deloc pe aceste căşti ortodinamice.

Eu le-am amplificat cu Burson Conductor şi cu M2tech Vaughan şi am obţinut rezultate excepţionale în ambele cazuri. Pe Conductor am obţinut un sunet mai închegat şi mai controlat datorită amplificării superioare, în schimb pe Vaughan am obţinut un sunet puţin mai natural şi mai detaliat.

Deşi căştile merg binişor şi pe soluţii entry level (le-am testat cu Fiio E17 & E09K), ele scalează enorm de bine pe amplificări serioase, prinzând viaţă dinamica superioară, un control excelent pe toate frecvenţele, cât şi o scenă mai largă şi o imagine stereo mai bine delimitată.

Multumim pe acesta cale si celui mai nou tester de casti din echipa noastra. Dupa cum se observa in poza de mai jos, este foarte incantat de noile Audeze LCD3.

Concluzii:

Confortul superior, eficienţa noului design al membranei şi sunetul superior fac din LCD3 cele mai bune căşti ascultate de mine vreodată, indiferent dacă vorbim de modele dinamice sau planar magnetice (ortodinamice). Caracterul sonor  este unul aparte şi bate mai mult pe partea mai naturală şi mai relaxată a sunetului.

Prestaţia sonoră este la cel mai înalt nivel, dar şi preţul este pe măsură, un sistem complet în care să strălucească LCD3 fiind în jurul sumei de 4000€, un nivel de preţ greu accesibil majorităţii oamenilor obişnuiţi. Vârful de gamă de la Audeze este şi va rămâne probabil un vis intangibil pentru mine, însă dacă doriţi crème-de-la-crème în materie de căşti şi vă permiteţi un astfel de sistem, daţi-i drumul. Audeze LCD3 sunt cu adevărat excepţionale.

Pro:

–  Calitatea construcţiei la cel mai înalt nivel.
–  Scena largă şi extinsă în toate direcţiile, sunet extra aerisit.
– Naturaleţe, dinamică, realism şi prestaţie relaxată.
– Tot spectrul de frecvenţe bine delimitat, fără urcuşuri sau coborâri.
– Imaginea stereo excepţională.

Contra:

– Preţul.
– Mai puţin dinamice şi cărnoase decât LCD-2.