Poate ca putina lume stie ca Yamaha nu a inceput cu motociclete ci ca fabricant de instrumente muzicale, pian si orga mai exact; dealtfel compania japoneza este un important producator de scule audio profesionale dar nici cu echipamentele hi-fi pentru acasa nu se face de rusine, avand de zeci de ani produse care s-au remarcat in primul rand prin excelentul raport pret-calitate.

Acum trecand la fapte, amplificatorul Yamaha A-S500 este un model entry-level dar de la care am avut asteptari mari de cand i-am vazut specificatiile si in special construcia semi-dual mono – cele 2 canale folosesc tranzistori separati (cate 2 fiecare), constructie “in oglinda” pana la filtrarea separata, avand in comun doar transformatorul, o constructie foarte rar intalnita in aceasta zona de pret. Dar haideti sa vedem specificatiile oferite de producator…

Aici se remarca puterea arhisuficienta pentru un sistem hi-fi de apartament si numarul absolut decent de intrari; amplificatorul suporta de asemenea 2 perechi de boxe cuplate concomitent dar atentie la impedanta daca vreti sa le folositi deodata, eu vad acel set dublu de iesiri ca pe o oportunitate de a compara mai usor boxe sau, de ce nu, incercarea unei conectarii bi-wire a unei singure perechi de boxe. Constructia este foarte solida, A-S500 lasa impresia unei scule mai scumpe decat este prin partea frontala metalica si dimensiunile sale, fiind construit pe acelasi “calapod” cu modelele mai scumpe; totusi aici trebuie sa remarc si unele reduceri de costuri absolut normale pentru clasa lui, potentiometrele si controalele de ton fiind de plastic iar pe spate doar intrarile CD si PHONO sunt aurite, in schimb iesirile arata impecabil. Ca de obicei la Yamaha, aici mai avem si un loudness variabil care se poate dovedi util la volum mic, in plus pentru puristi avem si un buton de Pure Direct care elimina complet circuitul de corectii din ecuatie – testele au fost facute cu Pure Direct activat.

Cateva cuvinte si despre controlul la distanta, aspect destul de important pentru multi din noi. In primul rand telecomanda are un feeling placut, folosind o combinatie de plastic moale si aluminiu integrate foarte bine; din pacate culoarea este argintie chiar daca amplificatorul este negru, deci la aspect se potriveste doar daca va cumparati varianta pe argintiu. Semnalul este foarte bun, mergand fara probleme din aproape orice pozitie intr-o sufragerie normala de bloc; foarte important mi se pare faptul ca motorul potentiometrului se roteste foarte usor, permitand cu usurinta reglarea volumului seara, cand doriti sa ascultati in surdina – foarte multe amplificatoare “sar” in pasi prea mari, facand dificil sau chiar imposibil controlul in zona de volum mic.

Pentru evaluarea sunetului am folosit propriul meu sistem audio, sursa de semnal Arcam rDAC USB, boxele Elac FS 187, cablu de boxe Eagle Cable si interconect Eagle MC-90. Cunoscand extrem de bine acest sistem am putut remarca imediat faptul ca Yamaha A-S500 reuseste sa controleze foarte bine boxele, lucru care nu l-am mai intalnit la niciun amplificator din gama asta de pret, amplificatoare care de obicei pierdeau controlul asupra basului reusind uneori chiar “performanta” de a transforma frecventele joase intr-un zgomot de fond neplacut, anti-muzical. Dupa ce l-am lasat nitel sa se incalzeasca am inceput auditiile mai serioase cu Vaya Con Dios unde amplificatorul si-a dovedit dinamica si viteza, oferind energia necesara acestui gen de muzica; la Philadelphia a reusit sa redea chitara-bass in detaliu, unul din aspectele pe care-l verific de obicei in teste. Am continuat cu Michael Buble, mai exact primul album – poate cel mai reusit prin prisma energiei muzicale deosebite – unde Fever nu a facut decat sa-mi confirme ce observasem si pana acum, abilitatea de a reda aparent fara un efort deosebit pasaje cu dinamica mare, pastrand instrumentele clar separate, un soundstage corect si placut. Bun, sa vedem cum se descurca cu ceva muzica cu adevarat aglomerata; ca de obicei Metallica a raspuns “prezent” la apel iar concertul Francais Pour Une Nuit (DTS-HD) a cantat inca odata aproape in intregime. Cum genul asta de muzica se asculta la volum mare am reusit sa observ in sfarsit un punct mai slab, sunetul pierzandu-si dinamica mai repede decat eram eu obisnuit – dar nu-i pot inputa asta in clasa lui de pret, eu fiind obisnuit cu NAD C375 BEE, de peste 2 ori mai scump si mult mai puternic decat Yamaha A-S500. Dealtfel intr-o involuntara comparatie cu un amplificator din cu totul alta clasa de pret si pretentii, pot spune ca acest micut Yamaha nu pierde atat de mult pe cat m-as fi asteptat, ceva mai putin rafinament, ceva detalii pe ici-colo, poate un soundstage mai putin extins dar nimic grav, nimic care sa faca muzica neplacut de ascultat in vreun fel – ma intreb ce poate face un A-S1000 care-i in aceeasi gama de pret cu C375 BEE, poate o sa vina si testul asta la un moment dat…

In cele 3 zile de test l-am folosit pentru a asculta mai multe genuri de muzica, unele folosite in mod curent la teste, altele mai putin obisnuite dar pe care totusi le stiam bine cum suna; amplificatorul si-a facut treaba indiferent de gen, inclusiv la muzica sintetica sau filme. Cateva exemple de albume ascultate:

Metallica – Francais Pour Une Nuit (Blu-Ray DTS-HD Audio)
Michael Buble – Michael Buble (2003)
Diana Krall – Live In Rio (Blu-Ray DTS), Stepping Out, Love Scenes
Marcus Miller – Panther Live, Marcus
Bill Evans Quintet – Interplay Sessions (XRCD)
Arne Domnerus – Jazz at the Pawnshop (1976) XRCD
Nils Lofgren – Acoustic Live
Timpuri Noi – Unplugged
ACDC – ACDC Collection (Best Off)
Mike Oldfield  - Tr3s Lunas
Safri Duo – Episode II
Bob Marley – The Legend (Best Off)
Depeche Mode – Violator, Black Celebration (24bit/48khz)
Jean Michel Jarre – AERO
The Eagles – Hell Freezes Over (Live)
The Ultimate Demonstration Disc (Chesky Records)

Desi este foarte greu de sintetizat in cateva cuvinte – deoarece aprecierile de genul asta sunt oricum foarte subiective – o sa incerc sa fac un mic rezumat cu plusuri si minusuri. Bun, sa vedem…

Bune:
* finisaj excelent pentru pretul cerut;
* excelenta constructie semi-dual mono;
* corectii de ton complexe, loudness variabil;
* sunet puternic, dinamic, foarte coerent si detaliat.

Mai putin bune:
* abtibildul de pe panoul frontal e mai putin inspirat si imposibil de dat jos fara a lasa urme greu de curatat.

Rele:
* absolut nimic in gama asta de pret.

Amplificatorul a fost testat prin amabilitatea celor de la Acustik.ro