Year 2004 Logitech launched what was to become arguably the most successful 5.1 computer/home theater audio-system. At that time, Z-5500 was product ahead of its competition offering good sound quality, a slick design, plenty of power as well as versatility, crushing virtually all competitors on the PC consumer market. The system was, naturally, not flawless, weak spots existed, but the target customers received it with great appreciation, this being the reason for its huge commercial success. After seven years, during which it didn’t receive any major overhauls, Logitech announced a successor for Z-5500, namely Z906. In this article we tried to achieve a direct comparison between the two aforementioned products, we analyzed the pros and cons of the new model, and last but not least we tested its audio performance.

Presentation:
The first thing to meet the eye the moment we opened the box was the subwoofer. It was significantly smaller than that of the previous model, being lighter as well. After opening up both packages we started a direct evaluation of the two models:
a. Satellites
Constructively, both model’s satellites are similar, both having used same 3’’ loudspeakers belonging to the “Full Range Paper Cone” series manufactured by Tangband. The speaker membrane is made of cellulose, the suspension of rubber, whereas the shape and volume of the housing is similar.

The audio output dissimilarities arise from the fact that Z906’s satellites are of the sealed type, whereas the ones from Z5500 are bass-reflex. The satellites have no tweeters, thus their only speaker unit must cover the whole frequency spectrum. We could not understand why such a solution was preferred, as it is clearly inferior to a classical, two-way solution with regard to the accuracy of the frequency response. Exterior-wise they they look different to a somewhat larger extent: the Z906 satellites lack the outer detachable mesh in favor of a fixed metallic one. They are also fitted with silicone rubber bumper feet instead of the rotating stand we have gotten used to in the previous model. The color of the plastic case is dark gray, which is more discreet than the shiny silvery tint used on the previous model. Both models have similar aesthetics as far as we are concerned, both plastic having a satisfying build quality. Z906’s satellites have a wall hanging system in case this is required; the cable-clutching system is firm. While we are not fond of this particular solution, we believe that it is acceptable for the system form factor.

b. Subwoofer
The differences between the two subwoofers are important, both construction- as well as functionality-wise. Both encasings contain the subwoofer own amplifier unit as well as the satellites’. In the case of Z906, however, inside the subwoofer casing lies the digital decoding module, unlike the Z-5500 model, where the DAC unit lied inside the exterior console. One other easy to notice aspect is the “evaporation” of the huge metallic heatsink that stood on the back cover. It is the aluminum-made back cover that overtook the heat dissipation task; we’ve tested the system up to high volumes and it never heated up to worrisome temperatures. On the back-cover of the subwoofer lie the system analog and digital connectors. Z906 features a generous amount of connectors, i.e. multichannel analogic input, stereo analogic input and three digital inputs(two tosslinks and a coaxial input).

We’ve opened up both subwoofers in order to study their design and components thoroughly. As one can notice from the pictures, the Z906 drags its juice from a SMPS (Switch-mode power supply) while the filtering capacitors are being rather small for the declared power output. We also believe that the finals (class D) on the integrated circuits are not the most fortunate solution. The Z5500, on the other hand, has a more solid amplification unit, with a larger toroidal transformer which is seated in the opposite corner with regard to the electrical parts, the filtration is more to our liking (2 pc. 10,000uF), the finals are of better quality and the massive heatsink insures an effective cooling.

The Z5500 subwoofer loudspeaker measures 10’’ diameter and is manufactured by Tangband, the model being WT644F. The Z906 subwoofer diameter is 8’’, significantly smaller than the previous model. Unfortunately, we could not identify its manufacturer and model, but it is likely to be aTangband W8-670Q. We apologize if we are wrong; the loudspeaker has no specifications printed on, being completely rebranded by Logitech, while the producer offers no official data regarding their product’s components origin.

c. Central console, remote control, accessories
The Z906 central console has been simplified. On it, we could find the general volume knob, the individual satellites and subwoofer volume knobs, as well as the system configuration control (2.1, 4.1, 5.1, etc.). There is no longer an LCD, but only orange LEDs which indicate the status of the device, a much less elegant solution in our opinion. The horizontal layout of the console, the dark gray color of the system as well as the subwoofer’s smaller form-factor, all make this system easier to fit in a living-room, a feat we most definitely like. The remote control is simple yet very effective. The small dimensions and the ease of use make it pleasant and friendly to use. In this regard, we have only praise words: we could not understand why high-end receiver manufacturers do not include an EZmode remote control for basic menu access. We are increasingly being numbed by the lush and complicated high end remote controls, inappropriate for daily use.
The package also contains cables for the five satellites which are of questionable quality, being both thin and fragile. However we are glad to see that the user can change and thus choose cables according to his liking regarding quality, size and color, a feat we considered a strong point of the previous model that stills lies with the new one.

d. Digital to Analog conversion
The Digital to Analog conversion unit is completely overhauled. While Z5500 is equipped with Cirrus Logic (CS42526-CQZ DAC) chips, Z906 has AKM and D2Audio counterparts (AKM5386vt and D2-71583-L3). The aforementioned manufacturers are well-established, both AKM and Cirrus Logic being a good choice for quality.

TESTING:
We tested Z906 in parallel with Z5500, using both the analogic inputs as well as the digital ones. For the analogic input we used an ASUS Xonar D2 soundcard. As for the digital input we used the digital-coaxial output found on Xonar D2and the AD LABS MARS USB-to-coaxial interface.
Movies we watched:
• Burlesque (.mkv)
• Despicable Me (.mkv)
• Inception (.mkv)
Music we have listened to:
• Pink Martini – Sympathique (1999)
• CesariaEvora– Miss Perfumado [1992]
• Rihanna-Music.Of.The.Sun.2005
• Celine Dion-Best Ballads
• Francis Goya – Greatest Hits 2CD – 2009
• Dire Straits 1985-Brothers in Arms
• Chesky Records-Ultimate Demonstration Disc
 B&W-Demo
For gaming we used the exceptional Starcraft 2 as well as Crysis
At the end of the testing we performed a novel experiment. We linked together both system satellites to the Onkyo 807 “beast” in order to evaluate if and to what extent the audio-experience gets any better.

THE SOUND:
Z5500:
The Z5500 massive subwoofer shoots an impressive bass for a system of its price-tag. The solid amplification offers enough juice to the 10’’ speaker for the rendering of low frequencies. The bass we witnessed was ample and deep, lacking either outstanding precision or refinement, but being more than satisfying considering the target segment.
The middle frequencies sound cold, a feeling we’ve encountered the moment we listened to a few female voices. This downside penalizes the “live” sensation. The emotion an artist wishes to express is being lost.
The high frequencies are one of the system’s weak points. The lack of tweeters cannot be compensated by the full-range speakers, regardless of their build quality. The lack of resolution and details along the high-frequency spectrum is annoying and the listener misses important audio information.
When listening to music we could not achieve a satisfying tonal equilibrium. The bass covers the rest of the frequencies and dominates the scenery; we tried to reduce its volume selectively but we could only wind up with an absent, flat sound. There is a lack of coherence in the middle-low ranges, where there is a hiatus between the inferior middle spectrum and the bass.
As for watching movies and gaming we believed the system performed well, offering an enjoyable experience. The system possesses sufficient power and dynamicity to render a pleasant atmosphere, the spatiality sensation is vivid while the subwoofer raw strength brings in a specifically charming sensation, regardless if we consider a Playstation/PC game or an HD movies.
The use of the ASUS Xonar D2 coupled analogically brings no significant benefits with regard to sound quality, certain details became more present, but to an insufficient extent so as to justify the investment if you own this system.

Z906:
Z906 has an aggressive bass which is lacking precision and depth. There were moments when it sounded uncontrolled, having a tendency towards humming and booming. While watching movies or gaming its swiftness confers a plus to the atmosphere while offering the necessary impact in order to make the listener shudder. Compared to Z5500, the Z906 bass cannot explore the very low frequencies, lacks depth, while being superior both in speed and aggressiveness. For movies and games we preferred a fast bass while for music we considered Z5500s bass to be superior. Similar to Z5500, the subwoofer output has a tendency to cover the rest of the frequencies. However, in order to obtain a correct sound, we could manage a satisfying tonal equilibrium by playing with the system settings (which we could not obtain in Z5500).
The middle-range frequencies are very much similar to the Z5550, present but cold, synthetic, soulless. The only difference we could find between the two systems was a “thicker” sound envelope in Z5500, owed, most likely, to the bass-reflex encasing design.

The absence of dedicated tweeters is the great minus of this system. Despite numerous critiques received along the seven years of existence, Logitech decided to use the same technical solution of a full-range loudspeaker covering middle and high frequencies. We must admit the result is not overly disappointing (as one might expect at first glance), as the sound climbs up quite well in frequency. However we should reformulate two easy to spot problems: the system has an evident absence of details, which if manage to be squeezed out are being constantly covered by bass and middle-range frequencies.
The soundstage is mediocre for both models, a normal thing, considering that none of the two systems was designed for an audiophile stereo performance. As far as grinding is concerned, we have taken the Z906 out of the box and grinded it for 48 hours while the Z5500 had already been grinded for at least one year. We noticed no significant variation after the grinding period, as we listened to the system right after we’ve taken it out of the box for two days without long intermissions.
As with the Z5500, using the analog output of ASUS Xonar D2 brings no major improvement of the sound, so we once again do not recommend purchasing a superior sound source for this system.

We have also performed a novel experiment, coupling both system’s satellites to the massive Onkyo 807 receiver, being curious as to what extent are the satellites limited by the integrated amplifying module. We can sat it came as a surprise to hear the sound getting significantly better even for the untrained ear. The experience was indeed far from what we could easily achieve with our multichannel system based on Warfedale Diamond loundspeakers (which we own), but we could notice a clear quality increase at the level of details and dynamics, so we could conclude that the integrated amplifiers of these systems does not squeeze everything out of their speakers.

CONCLUSIONS:
If one year ago someone would have asked us what we would expect from Z5500’s successor we would have answered “dedicated tweeters, HDMI inputs, and decoders for the new hi-res (DTS-HD and DolbyTrueHD) formats”. Unfortunately Z906 brings NONE of the above mentioned feats, therefore we believe that Logitech missed an important moment, the moment it could have made Z5500’s successor a shining star of the PC/HT dedicated audio systems. On the other hand we suspect that the “lighter” amplifying unit design is meant to make the system more durable than the previous one and thus more appealing. It is thus a more stable, friendlier version of the Z5500 rather than a true upgrade.
PROS:
– Good performance in movies and games
– Good connectivity and versatility
– Slick design
– Competitive price
– Ease of usage
CONS:
– The sound lacks any sort of refinement
– Lack of dedicated tweeters
– Lack of high definition decoders
– Severe lack of improvements compared to its predecessor Logitech Z5500
– Mediocre integrated amplification (bottle-necking the loudspeakers)
– Questionable quality cables (can be fixed)

In anul 2004 Logitech lansa pe piata, ceea ce avea sa devina, cel mai de succes sistem audio 5.1 din lumea utilizatorilor de PC. Z-5500 a fost la acel moment, un produs cu un pas inaintea timpului sau, oferind calitate sonora buna, design placut, putere din plin si o versatilitate care nu avea concurenta pe piata audio PC consumer. Desigur, sistemul nu era perfect, existau si puncte slabe, dar publicul tinta l-a primit si l-a apreciat foarte mult si din acesta fiind motivul pentru care s-a bucurat de un succes comercial urias.Dupa sapte ani in care nu a suferit nici o modiificare, elvetienii de la Logitech au anuntat un succesor al lui Z-5500 si anume modelul Z906. In articolul de mai jos, am facut o comparatie directa intre cele doua produse, am analizat ce plusuri si ce minusuri are noul model si nu in ultimul rand am testat calitatile sonore ale acestuia.

PREZENTARE:
Primul lucru care mi-a sarit in ochi in momentul in care am deschis cutia a fost subwooferul. Acesta este de dimensiuni semnificativ mai mici decat cel de Z5500, fiind si mai usor in acelasi timp.Dupa ce am desfacut ambele pachete am inceput evaluarea directa a cele doua modele:

a.Satelitii:
Din punct de vedere constructiv satelitii sunt asemanatori, in ambele cazuri s-au folosit difuzoare de 3″ din seria Full Range Paper Cone fabricate de Tangband. Membrana difuzorului este din celuloza iar suspensia este din cauciuc, forma si volumul incintelor fiind similare.

Diferente sonore sunt facute de faptul ca satelitii de la Z906 sunt de tip sealed (incinta inchisa) iar cei de la Z5500 sunt de tip bas-reflex. Satelitii nu au tweetere, iar unicul lor difuzor trebuie sa acopere un spectru larg de frecventa. Nu am inteles de ce a fost preferata de catre  cei de la Logitech aceasta solutie, inferioara unei solutii clasice pe doua cai, la capitolul fidelitatii si al acuratetii raspunsului in frecventa. La exterior diferentele sunt ceva mai mari, in cazul satelitilor de la Z906 s-a renuntat la fetele detasabile in favoarea unora metalice fixe. Acestia au niste picioruse din silicon in loc de standul rotativ cu care eram obisnuit in cazul vechiului model . Culoare plasticului folosit este gri inchis, mai discreta fata de argintiul predominant de la Z5500. Satelitii au pe spate sistem de fixare pe perete in cazul in care se doreste acest lucru, iar sistemul de prindere al cablurillor cu conectori de tip „clips” este destul de ferm. Nu sunt un mare fan al acestui sistem dar in cazul unor incinte de asemenea dimensiuni este o solutie acceptabila.

b.Subwooferul:
Diferentele intre cele doua subwoofere sunt importante, atat la nivelul constructiei cat si la nivelul functionalitatii. In amble subwoofere este integrata atat amplificarea proprie, cat si cea a satelitilor. In cazul lui Z906 in subwoofer este integrata pe langa amplificare si partea de decodare digitala, spre deosebire de z5500 unde conversia D/A este integrata in consola externa.Un alt lucru care se observa usor este,  disparitia masivului radiator de pe spatele subwooferului. Placa din spate a acestui este din aluminiu si are rol de disipare a caldurii, am testat sistemul la volum mare, nu s-a incalzit in mod ingrijorator nici un moment. Pe placa din spatele subwooferului se gasesc  intrarile analogice si digitale ale sistemului. La acest capitol Z906 este dotat generos cu intrari analogice multicanal, intrare  analogica stereo si trei intrari digitale (doua toslink si una coaxiala).

Am desfacut cele doua subwoofere pentru a studia mai amanuntit amplificarile.Dupa cum se poate observa si din poze, sursa lui Z906 este in comutatie, condesatorii de filtrare sunt destul de mici pentru puterea declarata si nici finalii (din clasa D)  pe integrate, cu toate cele 6 canale obtinute din 2 integrate, nu sunt cea mai fericita solutie. In cazul lui Z5500 avem o amplificare mai solida, cu traf toroidal de dimensiuni apreciabile, amplasat in coltul opus partii electrice, filtrarea este mai serioasa (2 condensatori de 10.000 uF), finalii sunt superior calitativ (TDA 7294), iar masivul radiator asigura o racire eficienta.

Difuzorul subwooferului de la Z5500 are diamentrul de 10″ si este produs de Tangband, modelul fiind WT644F. Diametrul difuzorului subwooferului de la Z906 este de 8″, semnificativ mai mic decat ce de la precedentul model. Din pacate ,nu am reusit sa aflu cine este producatorul acestuia, dar cel mai probabil, este  Tangband W8-670Q. Imi cer scuze daca va induc putin in eroare in cazul acestei informatii, difuzorul nu are nici un fel de specificatii pe el, fiind complet rebranduit pentru Logitech, iar producatorul nu oferta nici un fel de informatie oficiala, cu privire la provenienta componentelor folosite in sistem.Cablul de alimentare al sistemului Z906 nu este detasabil, spre deosebire de cel de la Z5500 care poate fi inlocuit.

c.Consola centrala, telecomanda, accesorii:
Consola centrala este mult simplificata in cazul lui Z906. Pe aceasta nu mai gasim decat potentiometrul de volum, reglajul de volum individiual al satelitilor si subwooferului si setari de configuratie (2.1,4.1,5.1 etc). Nu mai exista display LCD, indicatorii pentru diversele functii fiind niste leduri portocalii, o solutie mai putin eleganta decat in cazul modelului precedent. De altfel noua consola nu mai are integrata in ea partea de conversie digitala, aceasta fiind inclusa in subwoofer dupa cum am mai mentionat in acest articol. Design-ul orizontal al consolei, culoarea gri inchis a sistemului Z906 si dimensiunile mai mici ale subwooferului si  fac sistemul mai usor de integrat ca sistem home-theatre intr-un living.
Telecomanda este extrem de simpla si eficienta. Dimensiunile compacte si functiile foarte simple o fac extrem de user friendly. Din acest punct de vedere am numai cuvinte de lauda, nu am inteles niciodata de ce marii producatori de receivere hi-end nu includ in pachet si o telecomanda cu functii reduse pentru accesarea meniurilor de baza. Personal sunt ametit de telecomenzile receiverelor de top, multe dintre butoanele prezente pe acestea fiind folosite extrem de rar sau deloc in utilizarea zilnica.
In pachet sunt incluse si cabluri pentru cei cinci sateliti, de calitate mediocra, fiind subtiri si fragile.

d.Conversia digial/analog:
Partea de conversie digital/analog este complet schimbata. In cazul lui Z5500 avem DAC-chip-uri de la Cirrus Logic (CS42526-CQZ DAC) in timp ce la Z906 discutam de chipuri AKM si D2Audio (AKM5386vt si D2-71583-LR). In ambele cazuri avem producatori cunoscuti, atat AKM cat si Cirrus Logic fiind solutii de buna calitate.

TESTAREA:
Am testat Z906 in paralel cu Z5500, folosind atat intrarile analogice cat si cele digitale. Pentru intrarile analogice am folosit o placa de sunet Asus Xonar D2, iar pentru partea digitala am folosit iesirea digital-coaxiala de la Xonar D2 si interfata USB-to-coaxial AD LABS MARS.
Filme urmarite:
Burlesque (.mkv)
Despicable.Me (.mkv)
Inception.2010 (.mkv)
Muzica ascultata:
Pink Martini – Sympathique (1999)
 Cesaria Evora – Miss Perfumado [1992]
 Rihanna-Music.Of.The.Sun.2005
 Celine Dion-Best Ballads
 Francis Goya – Greatest Hits 2CD – 2009
 Dire Straits 1985-Brothers in Arms
 Chesky Records-Ultimate Demonstration Disc
 B&W-Demo Disc
Pentru testul in jocuri am folosit exceptionalul Starcraft 2 si Crysis.
La sfarsitul testarii am facut un experiment inedit. Am cuplat satelitii celor doua sisteme la „bestia” Onkyo 807 pentru a vedea daca si cat de mult se schimba sunetul.

SUNETUL:
Z5500:
Masiv-ul subwoofer al lui Z5500 produce un bas impresionant pentru un sistem la acest nivel de pret. Amplificarea solida ofera suficient curent difuzorului de 10″ pentru redarea frecventelor joase. Bas-ul obtinut este amplu si adanc, fara un rafinament sau o precizie deosebita, dar mai mult decat satisfacator daca luam in considerare segmentul caruia ii este adresat.
Frecventele medii suna rece, lucru pe care l-am simtit imediat in momentul in care am ascultat cateva inregistrari cu voci feminine. Aceasta caracteristica penalizeaza senzatia de „live”, de naturalete a melodiei, se pierde din emotia pe care artistul doreste sa o transmita ascultatorului.
Frecvetele inalte sunt unul din punctele slabe ale sistemului, lipsa tweeterelor nu poate fi compensata de difuzoarele full-range indiferent cat de bine sunt acestea construite. Lipsa rezolutiei si a detaliilor pe intreg spectrul frecventelor inalte este deranjanta si ascultatorul pierde informatie audio importanta
La capitolul muzica nu am reusit sa obtin un echilibru tonal satisfacator. Bas-ul acopera restul frecventelor si domina scena, am incercat sa-i reduc volumul dar dar nu am reusit decat sa obtin un sunet plat si absent. Exista in zona mediilor-joase o lipsa de coerenta,  satelitii nefiind capabili sa coboare in frecventa suficient de mult in frecventa si din acest motiv exista o ruptura intre spectrul inferior al frecventelor medii si bas-ul redat de subwoofer.
In filme si jocuri experienta este una placuta. Sistemul are suficienta putere si dinamica pentru a crea o atmosfera placuta, senzatia de spatialitate este reusita iar forta subwooferului aduce un farmec aparte indiferent daca discutam de un joc pe playstation/pc sau un film HD de pe un media player.
Folosirea placii de sunet Asus Xonar D2 cuplata analogic nu aduce  schimbari semnificative in sunet, anumite detalii au devenit mai prezente dar, prea putin pentru a justifica investita in cazul in care detineti un astfel de sistem.

Z906:
In cazul lui Z906 avem un bas agresiv dar este lipsit de precizie si adancime. Sunt momente in care suna necotrolat si are tendinta sa bubuie . In filme si jocuri rapiditatea lui aduce un plus de atmosfera si ofera acel impact necesar pentru a face privitorul sa tresara. Prin comparatie cu Z5500 bas-ul de la Z906 coboara mai putin in frecventa, nu este atat de adanc in schimb este superior la viteza si agresivitate. In cazul filmelor si jocurilor am preferat un bas mai rapid, in schimb, in cazul auditiilor muzicale, am preferat sunetul oferit de Z5500. La fel ca la acesta, sunetul subwooferului are tendinta sa acopere restul frecventelor, dar la Z906 am reusit in urma setarilor sa gasesc un echilibru tonal satisfacator, pentru a ma bucura de un sunet cat mai corect.
Caracteristicile frecventelor medii sunt asemanatoare cu cele de la Z5500, prezente dar reci, sintetice, fara suflet. Singura diferenta pe care intre cele doua modele de sateliti, este sunetul usor mai ingrosat si mai apasat de la Z5500,diferenta care se datoreaza probabil constructiei de tip bas-reflex a incintei.

Lipsa tweeterelor dedicate este marele minus al acestui sistem. In ciuda numeroaselor critici primite in decursul celor sapte ani de existenta pe piata a sistemului Z5500, cei de la Logitech au decis sa folosesca aceeasi solutie tehnica cu un difuzor full-range care sa se ocupe atat de frecventele medii cat si de cele inalte. Trebuie sa recunosc ca rezultatul nu este unul rau, sunetul urca destul de mult in frecventa trebuie mentionate doua probleme, usor sesizabile: exista o lipsa evidenta de detalii si in mod constant acestea sunt acoperite de medii si de bas.
Soundstage-ul este mediocru in cazul ambelor modele, lucru destul e firesc de alfel, nici unul dintre ele nu a fost proiectat pentru auditii cu pretentii in configuratie stereo. La capitolul rodaj va pot spune ca Z906 a fost scos din cutie si rodat timp de 48 de ore, Z5500 a fost rodat timp de cel putin un an de zile. Nu am sesizat nici un fel de modificare a sunetului dupa perioada de rodaj, eu am ascultat sistemul direct din cutie si dupa cele doua zile fara perioade intermediare.
Nici in cazul lui Z906, placa de sunet Xonar d2 cuplata analogic, nu a adus schimbari de natura sa justifice achizitionarea acesteia.

Am facut si un experiment inedit, cupland satelitii celor doua sisteme la masivul receiver Onkyo 807, curios fiind sa aud in ce masura satelitii sunt limitati de amplificarea integrata. Pot spune ca am fost surprins, sunetul s-a imbunatatit simtitor chiar si pentru o ureche neantrenata. Experienta a fost departe de cea ofertita de sistemul multicanal bazat pe boxe Wharfedale Diamond, pe care il folosesc eu in viata de zi cu zi impreuna cu amintitul receiver, dar, am simtit un plus clar la divelul detaliilor si dinamicii, semn ca amplificariile integrate ale sistemelor nu scot maximul din aceste boxe.

Concluzii:
Daca ma intreba cineva in urma cu un an ce mi-as dori de la succesorul lui Z5500 as fi raspuns ca tweetere dedicate, intrari HDMI si decodoare pentru noile formate audio hi-rez (DTS-HD si DolbyTrueHD). Din pacate noul Z906 nu vine cu nici una dintre aceste nouatati dorite de mine, si din acest motiv consider ca Logitech a ratat un moment important, momentul in care ar fi putut sa faca din succesorul lui Z5500 un adevarat star al sistemelor audio dedicate segmentului PC/HT.
PRO:
-sunet bun in filme si jocuri
-versatilitate si conectica generoasa
-design reusit
-pret competitiv
-usurinta in utilizare

CONTRA:
-sunet lipsit de rafinament
-lipsa tweeterelor
-nu aduce nimic in plus fata de Z5500
-amplificare integrata mediocra
-cablurile din pachet sunt de slaba calitate

A sosit timpul sa parcurgem o noua etapa in evaluarea receiverelor disponibile pe piata, si, profitand de aparitia noului model Onkyo 509 am decis sa fac un test comparativ in bugetul 350-400 Euro. Cei patru cavaleri care se vor duela in acest articol sunt: Yamaha RX-V567, Harman Kardon 160, Denon AVR-1611 si Onkyo TX-NR509. Aceasta comparatie directa a fost utila in alegerea celui mai bun receiver din aceasta gama de pret. Cu aceasta ocazie am constatat si  cu ce vin in plus aceste AVR-uri , fata de modelele mai ieftine prezentate cu o luna in urma aici.

METODA  DE TESTARE:
Testele au fost impartite in doua categorii distincte. Primul test a fost in configuratie 2.0 stereo, pe muzica lossless, folosind trei perechi de boxe bookshelf (Wharfedale 9.3, Elac BS133 si Dynaudio DM2/6).
MUZICA ASCULTATA:
– Pink Martini – Sympathique (1999)
– Cesaria Evora – Miss Perfumado [1992]
– Rihanna-Music.Of.The.Sun.2005
– Celine Dion-Best Ballads
– Francis Goya – Greatest Hits 2CD – 2009
– Dire Straits 1985-Brothers in Arms
– Chesky Records-Ultimate Demonstration Disc
– B&W-Demo Disc
– Vivaldi-The Four Seasons (BluRay Audio DTS-HD MA 24/96)
– Sting-Live in Berlin (BluRay DTS-HD MA 24/96)
Pentru cel de-al doilea test am folosit o configuratie multicanal, folosind un set-up de boxe 5.1 din seria Wharfedale Diamond 9 (9.3 front, 9.1 surround, 9.cs centru si subwoofer 10SW). In viata de zi cu zi, acest set-up (propietate presonala) este amplificat de cele doua receivere detinute de catre mine, Onkyo 807 si Harman Kardon 255. Ambele modele sunt din clase superioare celor aflate in test, calitatea lor fiind peste medie. Datorita acestui aspect, am putut sesiza cu usurinta orice slabiciune in prestatia aparatelor prezente in acest test.Toate receivere testate decodeaza cele mai noi formate HD-Audio (DTS HD Master Audio si DolbyTrue HD).
FILME VIZUALIZATE:
– Pirates of the Caribbean (Bluray)
– Troy (Bluray)
– Armored (Bluray)
– Hitler-The Rise Of Evil (.mkv)

Harman Kardon AVR160:
Harman Kardon este un brand care apartine grupului Harman International Industries, grup din care mai fac parte marci cunoscute din domeniul audio ca: Infinity, JBL, Mark Levinson sau AKG. Marca se bucura de aprecierea cunoscatorilor, produsele HK fiind binecunoscute pentru calitatile sonore si fiabilitate.
Primul lucru care care-ti atrage atentia in cazul modelului Harman Kardon AVR160 este design-ul, acesta fiind extrem de curat si elegant, pot afirma cu subiectivismul de rigoare ca este cel mai frumos receiver de pe piata. In contrast cu eleganta aparatului este layout-ul telecomenzii; aceasta are o forma ciudata, subtire in partea de jos si ingrosata spre partea superioara, iar amplasarea butoanelor cere mult timp pentru obisnuinta. Display-ul receiverului este cel mai lizibil din test, contrastul acestuia fiind foarte bun. Meniul on-screen este simplu si clar, setarile se pot face cu usurinta, dar, din punct de vedre grafic este nereusit. Acesta se suprapune pe tot ecranul, in momentul in care se acceseaza meniul nu se mai poate vedea nimic altceva pe ecran.

Conectica este la limita acceptabilului, cu trei mufe HDMI-in si una HDMI-out, intrari analogice Stereo, doua intrari digitale optice (TOSLink), doua coaxiale si intrari-iesiri video-component. Mufele Hdmi sunt de tip 1.3, HK 160 nefiind compatibil cu formatele Bluray 3D. Tot pe panoul din spate se gaseste intrerupatorul on/off, util in multe situatii (nu conectati niciodata cabluri HDMI cu receiverul in stand-by!). Harman Kardon este una dintre putinele firme de pe piata care specifica puterea receiverelor in 8 ohmi masurata cu toate canalele incarcate. Din acest motiv puterea declarata este mai mica decat la concurenta si anume 7 x 40W. Luati in considerare cu rezerve puterile declarate de producatori in cazul AVR-urilor, fiecare brand are propriul sistem de masurare si din aceasta cauza, pe hartie pot exista diferente foarte mari. Receiverul este dotat cu sistemul de autocalibrare cu microfon EzSet/EQ™, propietar Harman Kardon.

DAC-urile folosite in acest receiver sunt de la Cirrus Logic, iar filtrarea este asigurata de condesatori produsi de Koshin. Un alt lucru remarcat in interiorul AVR-ului este ventilatorul prezent; merita mentionat ca este inaudibil, pe parcursul testarii nu i-am simtit prezenta.

Sunetul in configuratie stereo 2.0:
– echilibrul tonal este unul dintre punctele forte ale acestui model. Nu exista frecvente care sa domine scena, se aud corect si bine definit toate tipurile de instrumente. Scena este bine definita, plasarea in spatiu a instrumentelor fiind usor sesizabila.
-bas-ul este bine controlat dar este lent si lung. Suna placut pe melodiile lente dar isi arata limitele in momentul in care ritmul este unul rapid cu schimbari de tonalitate.
-este relaxant de ascultat pe perioade lungi de timp, sunetul nu deranjeaza in nici un moment, fiind lipsit de sibilanta. Am ascultat cateva ore muzica pe acest receiver si nici un moment muzica nu a devenit obositoare sau suparatoare pentru urechi.
– mediile sunt reproduse steril, fara profunzime, exista o lipsa de transparenta si muzicalitate. Vocea Rebeccai Pigdeon in Spanish Harlem pare lipsita de suflet, nu aduce in scena acea emotie si senzatie de prestatie live, de parca se interpune o perdea invizibila intre interpret si ascultator.
-nivelul de detalii sonore este mediu, pe anumite frecvente am observat un ecou deranjant. Inaltele au un punct in care se taie, nu urca suficient de mult in frecventa pentru a putea reda in mod satisfacator instrumente mai pretentioase la acest capitol cum ar fi vioara sau cinelul.
-dinamica sunetului nu impresioneaza, pasajele aglomerate pun in dificultate receiverul, se simte o lipsa de viteza a amplificarii, sunetul fiind moale si destul de plat.
Sunetul in configuratie multicanal 5.1:
-in filme sunetul este viguros dar lipseste acel doza de dramatism care confera savoare experientei cinematografice. Sunetul este retinut iar anumite detalii trec neobservate datorita lipsei de rezolutie a receiverului.
-calcaiul lui Ahile in cazul lui Harman Kardon este dinamica. Desi sunetul este amplu si plin, lipseste viteza si agresivitatea in favoartea unui sunet corect si inofensiv.
– datorita sunetului mai putin detaliat si a lipsei de agresivitate a receiverului, tinde catre banal. In filme prefer un receiver mai agresiv chiar daca este usor sibilant si cu bas exagerat pe alocuri.

Onkyo TX-NR509:
Japonezii de la Onkyo au o politica de lansari foarte agresiva in ultima perioada, oferind dupa o buna perioada de timp produse destinate segmentul high-end stereo (P3000R si M5000R) si o noua gama de receivere stereo si multicanal. Dupa multi ani cei de la Onkyo au schimbat design-ul receiverelor, renuntand la stilul masiv in favoarea unui aspect minimalist si elegant. Am asezat modelul Onkyo 509 alaturi de masivul Onkyo 807 si pot spune ca primul arata mai bine, se apropie mai mult de stilul clasic hi-fi decat fratele sau mai mare si mai in varsta :).
Conectica este de departe cea mai buna din test, cu patru mufe Hdmi-in si una Hdmi-out, intrari analogice Stereo, doua intrari digitale optice (toslink), doua coaxiale si intrari-iesiri video-component. Mufele Hdmi sunt de tip 1.4, Onkyo TX-SR509 avand suport pentru noul format bluray 3D. Pe langa acestea mai exista conexiune Ethernet, port universal propietar pentru periferice Onkyo si conexiune USB compatibila cu Iphone/Ipod si memorii externe. Nu lipseste nici sistemul de autocalibrare Audyssey DSX cu microfon. Conexiunea Ethernet este utila pentru update de firmware, radio internet sau streaming de fisiere audio direct de pe reteaua locala. Telecomanda are butoanele amplasate alambicat si mai putin ergonomic, lucru valabil la majoritatea modelelor Onkyo pe care le-am intalnit in decursul timpului. Meniul on-screen este cel mai usor de folosit din acest test, iar grafica lui este una placuta. De altfel este singurul meniu dintre cele testate, care se suprapune pe imaginea existenta si nu acopera intreg ecranul.O functie interesanta este HDMI Thru, receiverul poate fi folosit in standby, semnalul audio-video trecand nemodificat prin el catre televizor. Se poate selecta din telecomanda, cu receiverul in modul standby, sursa semnalului dintre cele patru conexiuni HDMI existente.
In interior gasim componente de calitate, filtrarea este asigurata de condensatori Nichicon LS(M), DAC-urile sunt de la Texas Instruments (Burr Brown PCM1754/9211) iar finalii sunt Sanyo. Onkyo 509 este un receiver in configuratie 5.1, puterea specificata de producator fiind 130W/canal. Aceasta este masurata in 6 ohmi cu un singur canal in functiune la un THD de 1%. In practica, va pot spune ca puterea este comparabila cu celelalte avr-uri din test.

Sunetul in configuratie stereo 2.0:
-am fost neplacut surprins de lipsa de control a frecventelor joase la modelul Onkyo. Bas-ul este livrat fara precizie si in cantitati prea mari, avand tendinta sa bubuie si sa acopere celelalte frecvente. De exemplu contrabas-ul din piesa Fever-Michael Bubble domina scena si strica placerea auditiei.

-frecventele medii sunt placute, vociile feminine sunt calde si bine definite. Vocea Cesariei Evora in Soledade este naturala si placut de ascultat, avand acea profunzime si caldura care-i da farmec si muzicalitate.
-rezolutia este peste media clasei, sunetul are definitie si detaliu, cu mentiunea ca sunt momente in care devine sibiliant si zgarie urecheile, mai ales in cazul unui tweeter mai agresiv.
– in pasaje aglometare pierde controlul, are tendinta de sa amestece sunetele. Soundstage-ul si separarea instrumentelor au de suferit cu cat melodia este mai complexa si instrumentele folosite sunt mai multe si mai variate.
Sunetul in configuratie multicanal 5.1:
-in configuratie multicanal problema controlului pe bas este diminuata datorita prezentei subwooferului activ, amplificarea proprie a acestuia facandu-si simtita prezenta. Cu toate acestea nici in aceasta configuratie nu am fost pe deplin satisfacut de frecventele joase; exista o incoerenta intre bas-ul adanc si bine definit scos de sobwoofer si mediile joase provenite din boxe. Nici sistemul Audyssey si nici mai multe reglaje manuale nu au reusit sa corecteze aceasta problema.
-rezolutia buna aduce dupa sine o savoare in plus actiunii din filme, multe microdetalii care se petrec in spatele privitorului se aud discret in boxele surround. Dinamica este buna, am apreciat senzatia de amplasare a spectatorului in mijlocul scenelor de lupta din filmul Avatar.

Yamaha RX-V567:
Initial am dorit sa includ in acest test comparativ modelul RX-V571 dar acesta nu a fost disponibil in timp util si din acest motiv am folosit RX-V567. Cum acest model este spre sfarsitul productiei, ne putem astepta ca in viitorul apropiat sa fie promotii si lichidari de stoc la modelul Yamaha prezentat in acest test, acesta fiind un motiv suplimentar pentru care merita atentie.
Design-ul este mai putin reusit, butoanele sunt imprastiate in mod inestetic pe partea frontala, iar materialele folosite nu sunt de cea mai buna calitate. Plasticul de tip glossy care acopera partial partea frontala este un magnet pentru amprente si reflecta lumina in mod neplacut. In contrast cu design-ul receiverului este telecomanda, aceasta fiind ergonomica, simpla si usor de folosit. Meniul on-screen este usor de folosit dar inestetic, caracteristica intalnita la toate modelel din test cu exceptia celui de la Onkyo.

Conectica este in media clasei, regasim patru mufe Hdmi-in si una Hdmi-out (1,4 cu suport 3D si in acest caz), intrari si iesiri RCA stereo si obisnuitele mufe pentru video-component. Pe partea frontala exista un buton pentru functia direct sound. In momentul in care aceasta este activata, semnalul audio este redat in formatul lui original, fara nici un fel de optimizari sau corectii de ton. La Yamaha functia autocalibrare cu microfon poarta denumirea de YPAO si este proprietara marcii. Si in cazul receiverului Yamaha exista functia HDMI Thru, despre functionalitate ei am discutat mai sus in descrierea modelului concurent de la Onkyo.

Interiorul este asemanator, prin marcile de componente folosite, cu cel de la Onkyo 509. Exista, asadar, filtrare cu condensatori Nichicon Gold Tune, DAC-uri de la Texas Instruments (Burr Brown PCM 1680/1803) si finali Sanyo. Yamaha 567 este un receiver in configuratie 7.1 iar puterea declarata de producator este de 90W/canal in 8 ohmi, masurata cu un singur canal incarcat la un THD de 0.09%.

Sunetul in configuratie stereo 2.0:
– bas-ul suna plat si lipsit de forta la volum mic, iar la volum ridicat pierde controlul si distorsioneaza. Acelasi comportament l-am constatat si in cazul modelului Rx-V467. Din pacate, se pare ca cei de la Yamaha nu au reusit sa remedieze acest punct slab nici in cazul produsului mai scump. In „Parti de Mal-Ataraxia” sau “Usher-Drums Test” tobele nu au fost reproduse corect, receiverul nu a fost capabil sa reproduca un bas adanc si scurt.
-Frecventele medii sunt unul dintre punctele forte a receiverului Yamaha. Redarea vocilor feminine si masculine este cea mai buna din test, senzatia de interpretare „live” este credibila si auditia pieselor precum Vaya con Dios-Puerto Rico, Toni Braxton – Let It Flow sau Andrea Bocelli-Time To Say Goodbye este o adevarata placere.
-dinamica nu este la cel mai inalt nivel. In cazul pasajelor aglomerate, amplificatorul pierde din detaliu si ritm.Yamaha este cel mai bun din test pe muzica lenta si cu putine instrumente dar pierde teren in cazul muzicii complexe sau melodiilor rapide de house sau rock.
-frecventele inalte sunt bine reproduse, boxele au urcat bine in frecventa, fara ca suntul sa devina sibilant si obositor.
Sunetul in configuratie multicanal 5.1:
-in momentul in care frecventele joase sunt reproduse de catre un subwoofer de calitate, experienta sonora avuta cu receiverul yamaha s-a imbunatatit semnificativ. Lipsa de forta si atac a basului in configuratie stereo a fost compensata de acesta.
-dialogurile sunt clare, vocile sunt bine reproduse, tonaliatea acestora este naturala. Am urmarit printre altele Hitler-The Rise Of Evil, iar vocea personajului interpretat de Robert Carlyle a fost memorabila.
-in momentul in care sunt reproduse scene cu dinamica mare, receiverul Yamaha are tendinta sa amestece sunetele, plasarea acestora in spatiu fiind facuta cu dificultate. Luptele din Troia sau Avatar au sunat mai putin convingator, in anumite momente sunetul ramanand in urma actiunii.
-detaliile sonore sunt printre cele mai bune la acest nivel de pret, rezolutia si detaliile aduc un plus de informatie sonora in cadrul filmului urmarit.

Denon AVR-1611:
Denon este una dintre cele mai vechi firme producatoare de echipamente audio de pe piata. De curand au prezentat o linie de produse „Aniversary Edition” pentru a celebra 100 de ani de la infiintare, un lucru care spune multe despre experienta japonezilor in acest domeniu.
Look-ul hi-fi clasic al modelului 1611 de la Denon place de la prima vedere. Carcasa cu partea frontala usor bombata, butoanele aranjate ergonomic, display-ul de mari dimensiuni si plasticul de buna calitate au ca rezultat un receiver atractiv. De altfel intreaga gama hi-fi de la Denon pastreaza acesta linie de design, numai un ochi avizat ar putea deosebi rapid modelul AVR1611 de fratele mai mic (AVR1311) prezent in testul nostru comparativ de luna trecuta. Telecomanda este ergonomica si intuitiv de folosit iar display-ul mare si lizibil oferta toate informatiile necesare pentru utilizarea placuta si fara dureri de cap a aparatului. Meniul on-screen este ceva mai complicat decat la concurenta, pentru mine a fost mai usor sa folosesc informatiile de pe display-ul receiverului decat cele de pe ecran.Grafica acestuia este in media clasei, destul de nereusita.

Partea de conectica este obisnuita pentru acest nivel de pret, regasim mufe Hdmi-in certificate 1.4 (in numar de 4), o mufa Hdmi-out, intrari stereo analogice, intrari digitale (1 coaxial si 1 optic) si component video. Cablul de alimentare este detasabil, un lucru util in cazul in care doriti sa-l inlocuiti. Si in cazul receiverului de la Denon avem sistem de autocablibrare Audyssey cu microfon, util pentru cei care nu vor sa piarda ore intregi in reglarea unui sistem „dupa ureche”.
Denon este un receiver in configuratie 5.1 cu o putere de 75w/canal in 8 ohmi, masurata cu un sigur canal incarcat la un THD de 0.05%.

Sunetul in configuratie stereo 2.0:
-amplificatorul are viteza si ritm, inaltele sunt clare si bine definite, separarea instrumentelor pe scene este buna cu mult aer intre ele.
-controlul frecventelor joase este bun, bas-ul arate atac si dinamica. Punch-ul din spectrul frecventelor joase este foarte placut pe melodii cu tobe sau instrumete de percutie, aici viteza amplificarii isi face cel mai bine simtita prezenta.
-nu urca foarte mult in frecventa, cand am ascultat Antonio Vivaldi- Four Seasons vioara suna fara personalitate si fara emotia pe care o stiam pe alte configuratii. De altfel, toate receiverele prezente in aceste test au dat gres pe acesta inregistrare.
-frecventele medii sunt reproduse interesant, vociile sunt scoase mai in fata, lucru care initial mi-a placut, dar ulterior, la o analiza atenta, am observat ca pierd din realism si naturalete.
-sunetul este detaliat, rezolutia fiind peste media clasei, dar este lipsit de amploare. Vocea lui Celine Dion din piesa „Because You Love Me” suna restrans, mai retinut. Acelasi lucru l-am remarcat si in cazul chitarii lui Francis Goya – „Woman in Love”.
Sunetul in configuratie multicanal 5.1:
-viteza buna si dinamica superioara adauga o nota de dramatism in vizionarea filmelor.
-dialogurile sunt clare, vocile sunt bine definite fara sa acopere alte microdetalii care se petrec in scena respectiva.
-cele mai bune rezultate le-am obtinut cu sistemul calibrat manual, microfonul Audyssey fiind folosit doar la masurarea distantelor intre boxe si punctul de auditie.
-scenele de lupta in format DTS-HD Master Audio din Troia au fost o adevarata placere. Sunetul din scenele asaltului trupelor grecesti in momentul debarcarii sau lupta intre Ahile si Hector aduce privitorul in imediata apropiere a actiunii, fiind o experienta placuta.
-sunetul este lipsit de amploare si scena tridimensionala este restransa, in anumite momente am avut impresia ca toata actiunea se desfasoara in imediata mea apropiere. Planurile sonore nu sunt bine reproduse, toate venind practic de la aceeasi distanta.

REZULTATELE TESTARII:
Ca si in testul precedent in evaluarea finala am tinut cont de caracterul entry-level al receiverelor testate. Criteriile evaluarii, in ordinea importantei, au fost:
– sunetul in configuratie multicanal, dotarile si usurinta in utilizare
– sunetul in configuratia stereo si design.

1.Denon AVR-1611:
Ocupantul primului loc in acest test reuseste sa imbine in mod fericit prestatia sonora buna cu dotarile bogate si un design placut. Denon AVR-1611 este cel mai usor de utilizat receiver din test, sunetul este unul de calitate indiferent daca discutam de configuratia stereo sau multicanal, iar design-ul este o reusita. Un alt argument important este cel mai bun raport pret/calitate, fiind alaturi de Yamaha Rx-V567 cel mai ieftin receiver prezent in round-up-ul nostru.
2. Yamaha RX-V567:
Yamaha ramane un concurent important la acest nivel de pret. Prestatia sonora rafinata in configuratia multicanal, redarea cea mai coerenta a muzicii live, dotarile bune si raportul calitate pret sunt punctele forte care plaseaza modelul RX-V567 pe locul doi al testului nostru. Lucrurile pentru care l-am depunctat au fost controlul slab al frecventelor joase in configuratie stereo si design-ul mai putin reusit.
3. Onkyo TX-NR509:
Cel mai nou lansat model din test nu a reusit sa valorifice avantajul noutatii. Lista dotarilor este formidabila pentru acest nivel de pret fiind singurul receiver de test cu conexiune Ethernet si USB compatibil Iphone/Ipod. Componentele sunt de cea mai buna calitate iar design-ul este o reusita dar modelul Tx-NR509 pierde puncte acolo unde conteaza cel mai mult si anume la calitatea sunetului. Controlul slab al frecventelor joase, lispsa de echilibru tonal si sibilanta pronuntata au penalizat semnificativ nota primita de noul receiver de la Onkyo.
4. Harman Kardon AVR160:
Ocupantul ultimului loc isi tradeaza varsta si vechimea pe piata. Beneficiaza de un design senzational, cel mai reusit de pe intregul segment multicanal, iar prestatia sonora este una echilibrata si relaxanta. Pierdet puncte importante din cauza sunetului banal, lipsit de entuziasmul necesar vizionarii unui film precum si din cauza faptului ca se prezinta cu cele mai slabe dotari din test.
CONCLUZII:
Cu acest test comparativ am mai urcat o treapta in gama marilor producatori de receivere si nu am fost dezamagit. Toate cele patru aparate au oferit ceva in plus fata de modelele mai ieftine testate cu o luna in urma. Plusul de care discutam se regaseste mai mult la nivelul dotarilor si mai putin in prestatia sonora, semn ca, pentru un sunet semnificativ mai bun trebuie sa mai avansam un nivel pe scara preturilor.

Produsele au fost testate cu amabilitatea celor de la AVStore.ro.