FiiO E17K Alpen II review

De către

18 ianuarie 2015

Au trecut aproape trei ani de cand E17 a fost lansat si in sfarsit FiiO a decis sa updateze acesta jucarie interesanta. Acum este mai usor, mai subtire, mai frumos si are rotita de volum digitala. Va prezint noul E17K Alpen II, mai elegant si mai rafinat:

In partea de jos a disparut mufa mini USB si conectorul de dock, acum are doar un singur micro USB care indeplineste trei functii trei: incarca bateria, conectare PC (modul DAC) si andocare catre viitorul E09S (amplificator de casti).

Partea frontala este mult simplificata, au disparut majoritatea butoanelor, a ramas doar selectorul de intrari si butonul de oprire/pornire. Rotita de volum este placuta la atingere si foarte usor de folosit.

In interior schimbarile sunt si mai drastice.

Fiio a renuntat la vechiul sunet intunecat si usor murdar/incetosat si a optat pentru componente moderne dorind sa atinga un sunet ceva mai detaliat, aerisit, cat si mai real/natural. Pot spune ca scopul a fost atins.

DAC chipul a fost schimbat cu PCM5102, acelasi folosit si in E10K.

Insa de data aceasta se foloseste un low pass filter de calitate superioara si anume OPA1622, iar pentru amplificarea de casti si line out sunt utilizate OPA1642 si LMH6643.

Noul E17K infara de decodarea semnalului PCM stie acum sa decodeze si DSD, dupa instalarea driverului SACD si plugin-ului ASIO.

La capitolul minusuri notam disparitia intrarii digitale, prezente la originalul E17, acum putem folosi doar intrarea coaxiala sau cea micro USB. Mai gasim si o intrare analog de 3,5 mm pentru a putea folosi aparatul ca un amplificator de casti portabil.

Gasim doua iesiri, cea amplificata 3,5mm si cea neamplificata, adica Line Out (DAC out) – care din pacate lipsea la E17.

De asemenea nivelul de distorsiune armonica a scazut fata de vechiul model, puterea de a ramas aceeasi, avem insa un EQ mai bine integrat si mai curat, SNR-ul a crescut considerabil ce ne spune ca avem un nivel de zgomot mult scazut, accentuand microdetaliile si notele ascunse.

Meniul este mult mai usor de utilizat acum, folosind rotita de volum pentru navigare si ajustarea setarilor hardware. Exemplarul primit de mine, varianta pre-productie, avea un control +/- al volumul destul de lent, in sensul ca de la un volum foarte scazut la unul foarte ridicat trebuia invartita rotita destul de mult. Mi-as fi dotit o varianta mai rapida de a schimba volumul, acest aspect poate fi si el notat ca un minus.

Performanta audio (plus comparatii fata de E17):

Ca si in cazul lui E10K, noul E17K ofera un sunet radical diferit fata de vechea amprenta FiiO. A plecat sunetul gras, lent, siropos si bazat pe medii date in fata si bass omniprezent si a venit o amprenta sonora mai reala, mai liniara si mai precisa. Personal imi place mult schimbarea.

Sunet a devenit in primul rand mai detaliat si mai aerisit, acum se aud mai multe substraturi de informatie in piesele preferate. Basul nu mai suna ca o singura nota grea si lenesa, devenind mai sprinten si avand o lovitura mai precisa. Executia basului este mai reala si mai corecta, in acelasi timp frecventele medii nu sunt aruncate peste tot cum o facea vechiul E17.

Naturaletea nu mai iese in evidenta atunci cand nu este cazul, acum in functie de melodie, sunetul poate poate avea tenta digitala (muzica electro) sau tenta analogica (inregistrari vechi), nu are mereu aceeasi tenta cum o face predecesorul sau.

Vechiul E17 suna putin lent si prea siropos, muzica simfonica si clasica era de neascultat. Mediile aruncate pe ici colo stergeau o mare parte din frecventele inalte, facand extremele de sus si jos (sub bas, inalte de sus) sa dispara aproape complet. Desigur se putea asculta si clasica, sau muzica rapida insa experienta lasa de dorit.

E17K a rezolvat majoritatea acestor probleme, daca stiti cum suna un E10K, atunci E17K este ca un E10K pe steroizi. Presupun ca se datoreaza filtrului de o calitate mai buna, a amplificaroarelor operationale mai bune si alimentarii pe baterie – care este mai stabila si care elimina aproape complet zgomotul de linie.

Mica cutiuta stie sa redea muzica si sa iti aduca zambetul pe fata.

Ascultand noul album Gândul Mâței – Generatia în Blugi folosind niste Sony MDR-1A am obtinut o combinatie perfecta pentru rock alternativ.

Aceste casti Sony sunt putin cam lente si suna putin difuz, acest mic E17K schimba aproape complet aceste casti.

Sunetul devine mult mai rapid si controlat, scena se mareste considerabil si imaginea stereo nu mai este asa difuza si bidimensionala, perdeaua intre ascultator si muzica se ridica lasand microdetaliile sa ajunga mai usor catre ascultator. Nu mai e nevoie de o concentrare sau de o ascultare critica pentru a auzi note noi si sunete ascunse.

Pentru mine E17K este un upgrade masiv fata de E17, si daca sunteti detinatorul unui E17 cred ca a venit timpul sa va delectati cu un upgrade care nu agreseaza buzunarul atat de mult.

O sa scriu ceva mai putin despre spectrul de frecvente pentru ca simt ca nu prea am ce reprosa. Totul suna aproape perfect, nu iese nimic in evidenta si in acelasi timp nimic nu lipseste…

Inaltele sunt mult mai prezente fata de al sau predecesor.

In sfarsit pot recomanda E17K pentru toate genurile muzicale, inclusiv clasica si muzica ultra rapida sau complexa.

Din pacate la acest nivel nivel de pret nu putem avea de toate. Simt ca imaginea stereo desi imbunatatita, nu este una holografica si complet 3D, mai este de lucru la acest capitol.

Efectul de “terci” pe muzica aglomerata spre fericirea mea este mai putin prezent si se aude foarte rar, ceea ce m-a bucurat nespus.

Performanta sonica este la un nivel mai ridicat decat cat ar sugera pretul, nu detroneaza insa X5-ul pe care il folosesc.

Amplificatorul intern de casti este unul potent si lipsit de de zgomot de fundal.

Gainul a fost setat pe low pentru Sony MDR-1A si pentru Philips Fidelio L2, la mai mult de 80% din volum nu am putut rezista, a fost mai mult decat suficient chiar si pentru muzica veche fara adaos de loudness.

Amplificatorul strange de gat cam toate castile portabile de pe piata, ceva mai performant nu prea este nevoie. Amplifica fara problem chiar si casti de talia Sennheiser HD598, Audio-Technica AD900, AKG K550.

Pentru artileria grea (cum ar fi planar magneticele sau impedantele super ridicate de 300-600 Ohmi) va trebui sa asteptam viitorul amplificator de casa E09S la care putem andoca acest mic DAC/Amp.

Folosind niste casti de tip IEM customizate pe urechea mea, nu am avut zgomot de fond deranjant sau hiss, am ascultat fara probleme si combinatia a fost una buna.

Folosind E17K pe post de DAC conectat la o pereche de boxe active AudioEngine A5+ a fost iarasi o revelatie.

A5+ au sunat aproape la fel de bine ca in cazul conectarii la X5.

Am simtit doar o usoara diminuare a scenei in latime si adancime, un sunet mai putin 3D si un nivel de detaliu mai scazut. Diferentele insa nu au fost foarte mari, cei cu urechi mai neantrenate nu vor sesiza diferenta asa usor, sau poate chiar deloc.

Iesirea de Line-Out a fost facuta foarte bine si ofera chiar o distorsiune mai scazuta fata de cea de casti. Aparatul se poate folosi usor in orice setup, bazat pe boxe sau casti, daca vreti sa il folositi in ambele cazuri, si mai bine.

Concluzii:

E17K va ramane probabil iarasi un adevarat clasic in ceea ce priveste DAC/Amp-urile entry-level, indiferent daca sunteti un ascultator pe boxe sau casti. Performanta sa intrece cu mult pretul platit. Si ca tot veni vorba de pret, E17K se va comercializa la acelasi pret ca si predecesorul sau, o miscare logica si bine venita.

Constructia din metal, designul modern, usurinta in utilizare si performantele audio sunt toate niste puncte sunt toate cu cel putin o clasa peste predecesorul sau.

Imi pare rau ca au renuntat la intrarea optica, mai dadeam cate un joc pe consola (PS4) si foloseam cu brio vechiul E17 pentru un sunet mai bun. Daca insa nu va intereseaza acest aspect puteti opta pentru E17K fara nici o problema.

Pro:

Constructie solida si durabila, design modern
Meniu simplu si intuitiv, EQ mai precis
Decodare semnal PCM (pana la 24 bit/192Khz) cat si DSD
Sunet real si natural
Detaliile bine articulate, sunet aerist si lipsit de aglomeratie
Spectrul de frecventa linear, nealterat
Excelent atat pe casti cat si pe boxe

Contra:

Abandonarea intrarii optice
Imaginea stereo nu este holografica
Rotita de volum in anumite situatii

Echipamente folosite pentru review:

FiiO E17K, E17, E10K, X5, Sony MDR-1A, Philips Fidelio L2, Sennheiser Amperior, Ultimate Sound 3D.

Boxe de podea sub 2000 Ron

De către

Bibi Audiofil

17 noiembrie 2014

Este pentru prima dată când fac un test comparativ, așa că am fost intrigat și încântat în egală măsură atunci când mi s-a propus. Întotdeauna am făcut achizițiile de echipamente audio bazat pe instinct sau pe impulsuri de moment, contrar regulilor nescrise ale acestui hobby. Mereu am fost interesat strict de ceea ce urmăream să aduc în sistemul personal, așa că nu am participat la teste fără o finalitate concretă. M-am obișnuit cu sistemul actual, neschimbat în ultimii ani, sistem care nu este nici unul ieftin dar nici high-end, așa că nu am avut o idee foarte clară despre ce r trebui să se întâmple atunci când am auzit despre un test cu boxe de podea entry-level. Mi-am zis „OK, hai să vedem cum ar fi dacă de mâine ar trebui să trăiesc cu aceste boxe”, discrepanța dintre categoriile de preț fiind una serioasă.

Criteriul de alegere a boxelor participante la test a fost: „boxe de podea care să se încadreze în bugetul 1500 – 2000 lei”. Am testat boxele atât în în apartamentul în care locuiesc, în condiții normale, cât și în camera hobby, amenajată acustic și în care orice poziționare este permisă.
Așadar primul test a avut loc într-o sufragerie relativ spațioasă, boxele fiind așezate la 2.8 m una de cealaltă, pe latura lungă a încăperii, locul de audiție fiind la distanță egală de boxe (2.8 m). Am încercat să asigur un spațiu de 80 cm de la peretele din spatele boxelor, distanță care mie mi s-a părut ideală. Pentru acest test am avut la dispoziție două amplificatoare integrate ( Audiolab 8200A și BC Acoustique EX-222 ) și un DAC Matrix Mini-i conectat prin USB la un laptop Lenovo. Conectica folosită a fost una normală, de buget redus ( cabluri no-name pentru boxe, fără terminații, cablu diy de semnal și HAMA de 3m pentru conexiunea USB ).

Cel de-al doilea test s-a efectuat într-o cameră de audiție aflată într-o mansardă. Camera este destul de mare ca suprafață dar este destul de joasă, motiv pentru care tot tavanul este realizat din plăci casetate fonoabsorbante. Pentru a echilibra puțin balanța, au fost montate difusere acustice (tip skyline) pe peretele din spatele locului de audiție. Poziția pe care am găsit-o ca fiind optimă este una neobișnuită – boxele în mijlocul camerei la 3.5 m una de alta și de locul de audiție, aflat aproape lângă peretele din spate. Boxele au fost amplasate imediat lângă boxele din sistemul meu ( Raidho Eben X-3 ) și au fost pilotate de aceleași electronice: amplificator YBA Passion 1000, CD-player Meridian 808.1 și DAC Chord QuteEX conectat prin USB la același laptop Lenovo. Conectica a fost aproape aceeași, excepția fiind cablul de boxe realizat tot în regim DIY de VicolAudio și prevăzut cu terminații tip banană.

Câteva cuvinte despre prima impresie avută la desfacerea pachetelor. Toate boxele participante au fost ambalate corespunzător, pachetele fiind făcute în concordanță cu categoria de preț a boxelor dar suficient de bine protejate pentru a rezista vitregiilor transportului. Monitor Audio au fost cel mai ușor de apucat și transportat ( cutiile sunt foarte ușoare și au mânere laterale decupate ), iar Heco și Mission au avut ambalajele interne cele mai meticuloase și sănătoase, lăudabil pentru această zonă de preț. Toate cele cinci perechi de boxe au fost foarte ușor de folosit imediat ce au fost scoase din cutii, Mission-urile necesitând puțin mai mult de muncă fiindcă bazele boxelor vin demontate.

Toate cele trei amplificatoare au dus la rezultate sensibil egale în calitatea sunetului, așa că eu aș vedea un eventual upgrade prin trecerea la o pereche de boxe din seriile superioare, mai degrabă decât prin schimbarea electronicelor. Audiolab 8200A m-a impresionat foarte tare prin calitatea construcției și prin acuratețea sunetului. Fiind intrigat de acest aparat, l-am încercat și pe boxele mele și nu aș putea spune că s-a descurcat rău. Amplificatorul BC Acoustique EX-222 face parte din aceeași categorie de preț cu boxele și mi se pare suficient pentru pilotarea lor. Oferă o grămadă de facilități pentru un preț relativ mic ( include un convertor digital-analog și conexiune Bluetooth Apt-X ), facilități pe care nu le-am testa cu această ocazie.
Primul DAC folosit, Matrix Mini-i, este deja overkill pentru aceste sisteme. Este un produs excelent care poate rămâne liniștit în sistem în cazul schimbării boxelor cu unele mult mai bune. Nu prea ai ce-i reproșa, cu excepția faptului că nu poate decoda DSD. În schimb are ieșiri RCA și XLR și are implementat un control de volum, ceea ce înseamnă că poate fi folosit pentru a ataca direct un amplificator de putere, în cazul unui sistem mai pretențios. Când am luat DACul Chord QuteEX la probe, mă temeam că Matrix Mini-i ar putea prezenta o oarecare limitare în sistemele testate. Dacă Matrix mi-a spulberat temerile în ceea ce privește boxele din test, QuteEX mi-a spulberat preconcepțiile legate de sursele digitale. Meridianul meu a fost un CDplayer de top prin 2006 și era din categoria de preț a unui autoturism mediu. L-am pus la încercare cu DACul Chord și nu am putut face diferența între surse (CD original vs. rip în format FLAC). Așadar, ceea ce era material pentru teste a devenit achiziție imperativă.

Muzica folosită la teste a fost variată, aleasă dintre albumele pe care le ascult regulat, fără menajamente față de boxe. Am pus înregistrări de jazz, rock și muzică electronică dar nu am ezitat să trec la înregistrări de operă și muzică clasică. De fapt, concluziile le-am tras în proporție de 90% și destul de repede în urma parcurgerii pasajelor de operă, iar ceea ce am ascultat apoi nu a făcut decât să confirme prima impresie.

Câteva cuvinte despre unele dintre înregistrările folosite la test:

– Verdi – „Macbeth” (Deutsche Grammophon – Cappuccilli, Verrett, dir. Abbado ) – disc 1 – tr. 1 „Preludio”; tr.2 „Che faceste ? Dite su !”; tr. 3 „Due vaticini compiuti or sono”; tr. 7 „Sappia la sposa mia” – Trebuie să recunosc că acesta este albumul meu preferat pentru teste, chiar dacă înregistrarea datează din 1978. Primele două piese sunt foarte bune pentru a proba dinamica generală și capacitatea unui sistem de a reda detalii, iar pe celelalte piese strălucesc vocea caldă a baritonului Piero Cappuccilli și soprana Shirley Verrett.

– Wagner – „Die Walkure” (Decca – Hotter, Ludwig, King, Frick, Nilson, dir. Solti ) – disc 1 – tr. 1 „Vorspiel”; disc 4 – tr. 25-27 „Leb wohl, du kühnes, herrliches Kind!” „Denn einer nur freie die Braut” și „Loge, hör! Lausche hierher!” – O altă înregistrare veche ( 1965 ) dar excelentă, eu am varianta din noul box-set Solti-Wagner, apărut anul trecut. Preludiul este o cavalcadă a contrabașilor cu intervenții ale alămurilor care-ți taie respirația, un test foarte bun pentru dinamică și pentru energia sonoră care poate fi degajată de un sistem.

– Stravinsky – „The Rite Of Spring” ( Reference Recordings – dir. Oue ) – tr. 12-25. – O înregistrare deosebită disponibilă atât în varianta CD cât și download HiRes. Un veritabil test de dinamică și detalii.

– Mozart – „Nozze Di Figaro” ( Harmonia Mundi – Regazzo, Ciofi, Keenlyside, Gens, dir. Jacobs ) – disc 1 – tr. 1 „Sinfonia”; tr. 2 „Cinque…Dieci…Venti”; tr. 10 „Via, Resti Servita” – O înregistrare recentă, de excepție, cu voci foarte bune. Uvertura ( „Sinfonia” ) este un pasaj orchestral dinamic, fluid și rapid, iar „Via, Resti Servita” un duet între două soprane.

– Lucien Dubuis Trio w. Marc Ribot – „Ultime Cosmos” ( enja ) – tr. 2 „Bal Les Masques” – de remarcat percuțiile de la mijlocul piesei ( trebuie să se audă clar, în ciuda gălăgiei generale ) și saxofonul bas care pare „abraziv” în registrul jos.

– Don Cherry / Ed Blackwell – „El Corazon” ( ECM ) – tr. 1 „Mutron” – percuție și trompetă, un test foarte bun pentru detaliu pe medii-înalte ( multe cinele și mult ecou – înregistrarea s-a făcut într-o cameră cu mari reverberații )

– Ralph Towner / Gary Peacock – „A Closer View” ( ECM ) – tr. 6 „From Branch To Branch” – contrabas și chitară acustică – un test pentru detaliu, atmosferă și registrul joaselor

– Arto Lindsay – „Mundo Civilizado” ( Rykodisc ) – tr. 10 „Erotic City” – cover Prince, este o piesă cu percuții braziliene pe fondul unui bas electric și sintetic, cu multe detalii aruncate peste o producție foarte încărcată.

– Leftfield – „Rhythm And Stealth” ( Hard Hands ) – tr. 2 „Phat Planet” – bas sintetic și ritm

– Faith No More – „Angel Dust” ( London ) – tr. 2 „Caffeine” și tr. 7 „Malpractice” – metal, o înregistrare foarte bună, dinamică, cu un sunet plin ( în opinia mea, varianta originală este mai bună decât remasterul făcut de MFSL )
Trebuie să recunosc că am fost șocat de nivelul de calitate ofert de boxele participante la acest test. Sincer, nu mă așteptam ca boxe din această categorie de preț să sune atât de bine, mai ales că, în partea a doua a testului, nu am ezitat să le pun să cânte lângă boxele Raidho.

Monitor Audio MR4:

Boxe pe trei căi, bass-reflex, cu porturi orientate către față și spate. Bornele permit conexiune bi-wiring. Impedanța nominală este de 6 ohm, iar sensibilitatea declarată de producător este de 91 db. Au fost cele mai mici și mai ușoare incinte dintre cele cinci participante. Nu am nimic de menționat în mod special despre aspectul lor ( finisajele sunt civilizate, dar simple ). La audiție, am preferat să le înclin puțin pe spate, din reglajul permis de spikeurile cu care au venit echipate.
Au o imagine stereo foarte bună, o scenă lată și adâncă. Punctul lor forte este în zona înaltelor, dar este, în egală măsură, și punctul lor slab. Înaltele domină, iar faptul că sunt atât de pregnante dă sunetului un caracter ușor cam „subțire”. Cel mai rău am resimțit asta pe înregistrarea cu Gary Peacock, unde contrabasul nu a avut corpul pe care trebuia să-l aibă, sau pe preludiul de la „Walkure” unde contrabașii au cam rămas fără suflu. În rest, cinelele au fost excelent redate pe „El Corazon” iar alămurile au strălucit. Vocea baritonului Piero Cappuccilli a sunat destul de OK dar i-a cam lipsit din căldură, iar sopranele au fost puțin cam subțiate. Dinamica generală a fost foarte bună dacă ne uităm la dimensiunile boxelor. În concluzie MR4 nu ar fi prima mea alegere dacă e să mă uit câte înregistrări de clasică ascult, dar ar putea fi o alegere bună pentru cineva care preferă alte genuri muzicale.

Magnat Monitor Supreme 1002:

Boxe pe trei căi, bass-reflex, cu portul orientat în spate. Impedanța nominală este de 4-8 ohm, iar sensibilitatea declarată de producător este de 92 db. Bornele permit doar conexiune single-wiring. Finisajul este unul OK, nu impresionează prin nimic, nici în bine, nici în rău. Deși sunt considerate boxe de podea, eu recomand așezarea lor pe niște baze de cel puțin 20 cm înălțime, deoarece imaginea stereofonică pe care o produc este ca și cum ai asculta un spectacol de operă de la balcon. Am simțit nevoia să mă așez direct pe pardoseală pentru ca tweeterul să vină la înălțimea urechii, dar acest neajuns poate fi corectat ușor prin înălțarea boxelor de la podea cu ajutorul unui stand.
Dacă trec peste problema cu imaginea stereofonică ( fie corectând înălțimea, fie coborând la nivelul pardoselei ) pot spune că am fost uimit de echilibrul din sunet, deja tonalitățile sunt reproduse bine și armonios, fără excese. Sunt ceva mai reținute, dar sunetul are corp și este destul de mare, reușind să prezinte cu succes o orchestră simfonică de mari dimensiuni, cu crescendouri și dinamică, cu detaliu și precizie. Uvertura de la „Macbeth” este reprodusă furtunos, iar scena vrăjitoarelor are un impact foarte bun. Contrabașii din preludiul din „Walkure” reușesc să umple camera și să exprime acea energie insuflată de Georg Solti în timpul înregistrărilor. Cinelele și alămurile au fost bine reproduse, chiar dacă se poate invoca o lipsă de rafinament în această privință. Deja discutăm despre o boxă care se descurcă bine pe toate genurile muzicale.

Mission Mx-3:

Boxe pe două căi, bass-reflex, cu portul orientat către spate. Bornele permit conexiune bi-wiring. Impedanța nominală este de 8 ohm, iar sensibilitatea declarată de producător este de 89 db. Sunt compacte și grele. Finisajul este foarte îngrijit, cu atenție pentru detaliu. Arată mai bine decât te-ai aștepta pentru această gamă de preț. Pe spate, în partea de jos, au un compartiment în care se poate turna nisip pentru a le lesta, compartiment acoperit cu un capac din plastic. Accesoriile includ și bureți pentru obturarea portului bass-reflex, în cazul în care amplasăm boxele foarte aproape de peretele din spatele lor.
Mx-3 sună mult peste dimensiunile fizice ale boxelor. Au înaltele cele mai rafinate dintre boxele prezente la test, lucru care s-a simțit foarte clar la redarea clopoțeilor și a cinelelor pe „Bal Les Masques”, pe percuțiile din „Erotic City” sau la redarea alămurilor Orchestrei din Viena în timp ce Siegmund aleargă prin pădure în prologul din „Walkure”. Vocile sunt redate foarte bine, fără să le lipsească incisivitatea, detaliul sau căldura. Sunt ceva mai ușor de amplasat în cameră fiindcă beneficiază de pe urma apropierii de peretele din spate, basul căpătând mai mult corp. Joasele sunt reproduse bine, fără colorații și coboară în frecvență surprinzător de mult și controlat. Sunt dinamice și au un sunet viu, cu medii prezente și bine definite, oarecum în tradiția Dynaudio, dacă pot să spun așa. Nu am încercat să umplu cu nisip compartimentul din partea inferioară a boxei ( fiind vorba de boxe luate pentru un test ) și este posibil ca acea lestare suplimentare să mai ajute ceva în răspunsul pe joase. Așadar, Mission sunt o alegere foarte bună, sunt boxe care pot să satisfacă gusturi variate, de la amatorii de muzică eletronică la cei de clasică.

Heco Victa Prime 502:

Boxe pe două căi și jumătate, bass-reflex, cu portul orientat către spate. Bornele permit conexiune bi-wiring. Impedanța nominală este de 4-8 ohm, iar sensibilitatea declarată de producător este de 91 db. Heco au o incintă curbată cu aspect elegant. Finisajele sunt excelente, monturile difuzoarelor sunt din aluminiu.
Mereu am asociat firma Heco cu produsele din zona mass-market. Nu știu de unde a venit această preconcepție, dar e reală, și nu am avut mari așteptări înainte să desfac cutiile boxelor. Prima surpriză a fost cea a aspectului extrem de îngrijit și a finisajului excelent, la fel de bun ca la Mission ( dar la Mission finisajul elegant mi se păruse o stare de normalitate ). Boxele sunt suple și mari, sunt destul de impunătoare și se pretează mai bine la o cameră cu dimensiuni generoase. Au cel mai bun bas dintre boxele testate, un bas adânc, mare și controlat, poate puțin exagerat, dar accest lucru nu l-am considerat un defect. Este adevărat că am preferat să le poziționez destul de departe de pereți și este posibil ca o apropiere de peretele din spate să ducă la rezultate deranjante. Pe „A Closer View” contrabasul a părut prezent în cameră, in timp ce toate suspinele și gemetele lui Peacock precum și oftatul lui Towner se distingeau perfect. Foarte bun nivelul de detalii, indiferent de ce muzică am ascultat, iar zona critică a vocilor mi s-a părut foarte echilibrată, la fel ca și în cazul boxelor Mission. La nici unele dintre aceste boxe nu am sesizat sibilanțe sau modificări tonale în acest registru, lucru extrem de important pentru cineva care nu se limitează la muzică preponderent instrumentală. Scena sonoră pe care o pot genera este atât de mare pe cât camera a permis-o, nu am observat limitări de acest gen. Heco au reprezentat pentru mine cea mai mare surpriză dintre participante, motiv pentru care le-am lăsat ultimele și mi-am făcut „mea culpa” pentru felul în care le priveam înainte să le încerc.

Concluzii:

Aș dori să precizez că criticile la adresa boxelor de mai sus trebuie interpretate în condițiile în care am fost extrem de exigent în aprecieri și chiar am exagerat puțin, ca să pot face delimitări mai clare între modele. În opinia mea, Mission sau Heco ar putea reprezenta o variantă viabilă de downgrade în cazul în care acest lucru ar fi necesar, diferențele dintre cele două fiind destul de mici și de nuanță ( Heco ar oferi un sunet mai mare și un bas excepțional în condițiile unei amplasări departe de pereți, în timp ce Mission oferă ceva mai mult rafinament pe medii și înalte și sunt mai flexibile în poziționare ). Toate boxele au prezentat o sensibilitate relativ mare și un caracter prietenos cu amplificatoarele. Eu nu am sesizat transformări importante de caracter atunci când am trecut de la amplificatorul cel mai ieftin la varianta cea mai scumpă. Magnaturile au ceva din caracterul celor de la Heco ( nu ar trebui să ne mire acest lucru deoarece firmele au ceva rădăcini comune ), Monitor Audio au fost cam prea nișate în sunet pentru gusturile mele ( excelente pe jazz, dar insuficient pentru operă ).

FiiO X1 – Hi-Res for everybody

De către

Darku

8 octombrie 2014

Regarding portable devices that can play music my story begins in the mid ’90, when I received as a gift my first portable cassette player and my first cassette Nirvana – Nevermind. Unfortunately it wasn’t a Sony Walkman, but the lived experience was unforgettable. I was there sitting at home and instead watching TV or get out and play, I stayed there listening to music for hours…

Although mobile phones that playback music appeared more than 10 years ago, I still use portable music players and I refuse to use my phone for that purpose.

X1 reminds me a lot of the moment when I listened my first cassette on that portable player. It has something in it’s DNA of the sound that impresses from the first listening about which I will write very shortly.

While it was specifically designed for young audiophiles with low budgets, anyone can enjoy using this product.

As other FiiO products, X1 is made mostly from metal, only the back cover is plastic made and the menu wheel is rubber coated. It is clearly to me that FiiO studied quite some time the layout of the player and was seriously preoccupied by good ergonomics. For example the On-Off button is on the same level of the body itself, while volume buttons are slightly taller and sticking out a bit. A useful approach, the volume can the changed in your pocket without looking at the display.

It offers a pleasant feel to the touch, the build quality sticks out and I can say that I like more this design than of the bigger brother, FiiO X3.

X1 looks very much like a smaller X5, from which it borrows the X-shaped 4 button layout.

To make it very accessible FiiO abandoned the DAC feature and the other two outputs (dedicated line-out jack and coaxial-out) that can be found on X3 and X5. Now the only jack of 3,5 mm can be either headphone out or a clean line-out, a function that can be selected from the menu.

The menu suffered slight modifications and I can say that I like it much more than what I have seen on X3 and it is almost identical to X5. Navigation is made by folder, artist, genre, playlist and so on. I prefer navigation by folder, because this is how I organize all my music collection.

As in case of X3 and X5, X1 model doesn’t have an internal memory, it has instead a microSD card slot, at this moment it supports cards up to 128Gb (SDXC), more than enough for majority of users.

It uses newer generation DAC chip – PCM5142, almost the same one can the found in E10K as well, line-out and amplification op-amp is OPA2322 and headphone buffer is ISL54405 – a chip that I never heard until now.

X1 playbacks almost all audio formats (APE, FLAC, ALAC, WAV, AAC, OGG, MP3, MP2) up to 24bit 192Khz. DSD decoding found on X3 and X5 was dropped on X1 to cut the costs and developing time.

After my tests on moderate to high volume, battery lasted about 11-12 hours on a single charge using FLAC and WAV files.

Manufacturer assures a low harmonic distortion of only 0,004% in the 1Khz range, an exceptional result for such a device.

X1 as well doesn’t offer two gain settings, now it’s fixed, output power to headphones is 100 mW into 16 Ohm load, meaning it offers on an average ten times more power than a mobile phone or an ordinary portable player (think iPod, Sandisk Sansa and so on).

Output power was lowered by almost four times to that of X3 and X5, which tells us that all inefficient and power hungry headphones will need more power than that offered by X1.

Audio performance:

Headphones used by me were NAD Viso HP50, Sony MDR-1R, Sennheiser Amperior and Ultimate Sound 3D CIEMs. There was no point of using monsters as LCD-3F or HD800, for this particular headphones there are other dedicated electronics.

With all these headphones I never felt that more power is needed, or that the player struggled to offer good dynamics or a well articulated sound.

X1 offers a fresh sound and a slightly different one compared to any other FiiO product, certainly it reminds me of my first portable audio experience.

The strong pro of this player is not its technical details, measurements or the perfect frequency response, but its immediacy, its fun and fresh character, deep bass and good dynamics are all qualities of this player.

Although its clear that it doesn’t offer the resolution and detail retrieval of its bigger brothers, yet it has a lot more qualities than an ordinary portable player in the same price level.

The sound is very alike to the E10K, but its slightly more bassy, has a better kick and faster dynamics.

Its sound is quite intimate and up front, there can be no wide soundstage or a holographic stereo image that can be found on the X5, however X1 offers an unexplained pleasure listening to music. Fun factor is maximum, on faster music the legs start to go crazy, toe tapping without stopping.

Lower base is more pronounced on X1 than on X3 or X5, but on the later two players it is slightly deeper and offers more layers of bass.

X1 hits hard and withdraws immediately, the hit is well played and rapidly executed. In addition I feel good dynamics without a bottleneck, everything flows like a fluid.

Speaking about fluidity, its something that X1 does really well, it keeps pace with any kind of music genre. As a comparison X3 is kinda slower sounding, doesn’t flow, instead its more romantic and rounder sounding.

Out of curiosity I tried line-out to the E11K portable headphone amp and only about now I realized the weak spot of X1, its about the internal headphone amplifier of the player that slightly masks microdetails and spreads a thin veil across all musical notes.

With E11K I achieved a more detailed sound, at last I hear a larger stage and a more defined stereo image. Only now I could catch every sound, everything getting larger and airier. Microdetails came upfront and I started to hear subtle sounds and hidden notes.

The difference is quite drastic, but its not something that I would say it’s a must have. In its stock form X1 is more than capable and easily surpasses any other portable player at this price point, at least those I heard until now.

Speaking about price, X1 is just 100 Euro! Yes, at 100 Euro you can have a hi-resolution 24 bit sound at a more than decent quality, a thing that I didn’t even dream 2-3 years ago.

Going back to sound, I like very much that I don’t hear any gap or hole in the frequency spectrum. Everything is at its place and I don’t feel that something is bothering me or that something is missing. I don’t hear a muddy, slow sound, squished dynamics or excessive sibilance like I hear on simple mp3 players or on mobile phones.

Offered sound is coagulated, as a whole, a little tilted to the warm side, emphasizing a bit the base response but without touching other frequencies.

Because X1 sounds so lively I started to listen to my favorite tunes and I put aside all test tracks. I delighted myself with Cranberries – No need to Argue (1994), Radiohead – OK Computer (1997), Nirvana – In Utero (1993), Guano Apes – Walking on a Thin Line (2003), Negura Bunget – Om (2006) and many others.

I want to add that although it doesn’t have a lot of technicalities and it doesn’t impress by anything particular, the player is extremely satisfying to listen to. I have it for approximately three weeks and I have abandoned my X5 all this period of time. Fun factor is so obvious that nothing else matters.

Should not be overlooked the advantages of its small size. X1 is significantly smaller and lighter than X5 and even if the later is an exceptional player from any point of view, X1 has a clear advantage at the portability factor.

I have tested its line-out with my Audioengine A5+ speakers. Headphone out or line-out can be selected from menu and transforms X1 into a classic analog source. The results were as expected, X1 can be utilized without a problem as a source for an entry level system or even higher. Test on speakers was made at the end and from this reason I wasn’t surprised of the good results, it was exactly as I expected and I mean quite good.

Conclusions:

A portable player only for youth as manufacturer recommends? Hell no!

Good music doesn’t get old and X1 knows to play it in a way that brings a smile on the face.

It’s a well executed player at exterior that has a pleasant sound and that brings back memories when everything was on analog. Sound footprint is opposed to digitus, it is full of life and it lifts up the mood every time you hit the Play button.

For 100 Euro it’s a steal, there’s no point of comparing it to other portable players at the same price level, all of them are far behind.

Leave your phones in the pocket, if you want to listen to music at a more than decent quality you will need at least an X1. Even if I own an X5 as well, X1 is not going anywhere!

Pros:

Lively, fresh, dynamic sound
Good dynamics, strong kick
Wide frequency response, impressive sub-bass
Great fun factor, very addictive
Good construction quality and small size

Cons:

A thin veil over microdetails
Intimate, forward sound (can be also a pro)
Not neutral or linear (can be also a pro)
Headphone amplifier is modest

Equipment used for review:

FiiO X1, X3, X5, E11K, NAD Viso HP50, Sony MDR-1R, Sennheiser Amperior, Ultimate Sound 3D, Audioengine A5+.

FiiO X1 – Hi-Res pentru fiecare

De către

Darku

1 octombrie 2014

Povestea mea cu aparate mobile care redau muzica incepe de prin mijlocul anilor ’90, cand am primit cadou un casetofon portabil si prima mea caseta Nirvana – Nevermind. Din pacate nu a fost un Sony Walkman, insa experienta traita a fost de neuitat. Eram acasa pe inserate si in loc sa ma uit ca toata lumea la televizor, sau sa ies la plimbare, stateam si ascultam casete audio.

Desi telefoanele care redau muzica au aparut acum 10 ani, eu inca mai folosesc playere audio portabile dedicate si refuz sa ascult muzica la telefon.

X1 imi aminteste mult de momentul cand am ascultat prima caseta pe acel player portabil. Are ceva in ADN-ul sunetului care impresioneaza la prima ascultare si despre care voi vorbi in scurt timp.

Desi a fost lansat special pentru tinerii audiofili cu bugete mici, oricine se poate bucura de acest produs.

X1 ca si celelalte playere FiiO este construit in mare parte din metal, doar capacul din spate este din plastic si rotita de meniu este din cauciuc. Se vede clar ca cei de la Fiio au studiat destul de mult layout-ul playerului si au fost preocupati de o ergonomie cat mai buna. De exemplu butonul de on-off este la nivelul carcasei in timp ce butoanele de volum sunt usor iesite in afara acesteia. O abordare utila, se poate modifica nivelul volumului fara sa te uiti efectiv la player, doar pe pipaite.

Playerul ofera un feeling placut la atingere, calitatea constructiei iese in evidenta si pot spune ca imi place mai mult decat fratele mai mare, Fiio X3.

Ca si design X1 seamana mult cu X5 de la care imprumuta acele 4 butoane plasate sub forma literei X.

Ca sa il faca cat mai accesibil FiiO a abandonat functia de DAC si celelalte 2 iesiri (jack-ul dedicat de line-out si coaxial-out) care se regasesc la X3 cat si X5. Acum unicul jack de 3,5mm este iesire de casti amplificata sau iesire de line-out curata, fara volum, in functie de ceea ce este selectat din meniul aparatului.

Meniul a suferit si el mici modificari si pot sa zic ca imi place mult mai mult fata de ce am vazut la X3 si este aproximativ identic cu cel al X5. Navigarea se face dupa folder, artist, gen muzical, playlist s.a.m.d. Eu prefer navigare dupa folder, pentru ca asa mi-am organizat toata colectia de muzica.

Ca si in cazul X3 si X5, modelul X1 nu are memorie interna, are insa un slot de memorie microSD, la momentul actual suporta carduri pana la 128Gb (SDXC), mai mult decat suficient pentru majoritatea utilizatorilor.

Playerul foloseste noua generatie de DAC chip audio gasit si in E10K, adica noul PCM5142, amplificatorul operational de line-out si de amplificare este OPA2322 si bufferul de casti este ISL54405 – un chip de care sincer inca nu am auzit.

Playerul stie sa redea o mare parte din formatele audio (APE, FLAC, ALAC, WAV, WMA, AAC, OGG, MP3, MP2) pana in 24bit 192Khz. Decodarea DSD gasita la X3 si X5 a fost scoasa din ecuatie pentru a reduce costurile.

In urma testelor mele pe un volum mai ridicat, autonomia bateriei a fost in jur de 11-12 ore folosind fisiere FLAC si WAV.

Producatorul ne garanteaza o distorsiune armonica de doar 0,004% in zona 1Khz, un rezultat exceptional pentru un astfel de aparat.

Playerul de asemenea nu mai ofera doua setari de gain, acum gainul este fix, puterea de iesire casti este de 100mW in 16 Ohmi. Adica in medie de 10 ori mai mare decat a telefoanelor mobile sau a playerelor audio portabile ordinare.

Observ ca puterea a scazut de aproximativ 4 ori fata de X3 si X5, fapt ce ne spune ca toate castile pretentioase si ineficiente vor avea nevoie de mai multa putere decat cea oferita de X1.

Performanta audio:

Castile folosite de mine au fost NAD Viso HP50, Sony MDR-1R, Sennheiser Amperior si Ultimate Sound 3D. Nu avea rost sa incerc monstrii precum LCD3 sau HD800, pentru aceste modele exista alte electronice dedicate.

Cu toate aceste casti nu am simtit ca e nevoie de mai multa putere, sau ca playerul s-a chinuit sa imi ofere o dinamica si un sunet bine ariculat.

X1 ofera un sunet proaspat si putin diferit fata de orice alt produs FiiO lansat pana acum, cu siguranta imi aminteste de prima mea experienta audio portabila.

Punctul forte al acestui player nu sunt detaliile tehnice, masuratorile sau spectrul de fecventa perfect, ci caracterul imediat si fun, fresh, basul profund si dinamica buna sunt calitatile acestui player.

Desi este evident ca nu ofera rezolutia playerelor mai scumpe si nici detaliul lor, totusi are mult mai multe calitati fata de un player portabil in aceeasi clasa de pret.

Sunetul este asemanator cu cel al lui E10K, insa mai accentuat pe bass, pe lovitura si pe dinamica.

Sunetul este destul de intim si tras putin in fata, nu poate fi vorba de o scena larga sau de un sunet holografic gasit pe X5, insa X1 ofera o placere inexplicabila de a asculta muzica. Fun factorul este maxim, pe muzica mai rapida picioarele incep sa o ia razna.

Basul de jos este mai accentuat pe X1 decat pe X3 sau X5, desi pe celelalte 2 playere este putin mai adanc si ofera mai multe substraturi.

X1 loveste tare si se retrage imediat, lovitura este bine redata si rapid executata. De asemenea simt o dinamica buna, negatuita, totul pluteste destul de fluid si placut.

Si apropos de fluiditate, este ceva ce X1 o face destul de bine, tine pasul cu orice stil muzical. Prin comparatie X3 este ceva mai lent si mai putin fluid, insa mai romantic si mai rotund.

De curiozitate am incercat line-out catre amplificatorul portabil E11K.

Abia acum mi-am dat seama de punctual slab al lui X1, este vorba de amplificarea de casti a playerului, care mascheaza usor detaliile si intinde o cortina subtire pe toate notele muzicale.

Cu E11K am obtinut un sunet mai detaliat, in sfarsit a aparut o scena mai larga si o imagine stereo mai bine definita. Abia acum am putut prinde fiecare sunet, totul devenind mai larg si mai aerisit. Microdetaliile au venit mai in fata si am inceput sa prind toate sunetele subtile si notele ascunse.

Diferenta este destul de drastica, insa nu e ceva ce as spune ca este un must-have. In varianta stoc X1 este mai mult decat capabil si intrece cu usurinta orice alt player portabil in acest nivel de pret, cel putin din cele pe care le-am ascultat eu pana acum.

Vorbind de pret, playerul este doar 100 Euro! Da, la 100 Euro avem sunet hi-resolution 24 bit la o calitatea mai mult decat decenta, un lucru la care nici nu visam acum 2-3 ani.

Revenind la sunet, imi place nespus de mult ca nu aud nici o groapa in spectrul de frecventa. Totul este la locul lui, si nu simt ca lipseste ceva sau ca m-ar deranja. Nu aud un sunet murdar, lent, dinamica gatuita sau sibilanta excesiva cum aud pe playere portabile ordinare sau pe telefoane mobile.

Sunetul oferit este inchegat, ca un tot intreg, putin indreptate spre partea calda, accentuand usor basul dar neatingand celelalte frecvente.

Deoarece playerul suna asa vioi am inceput sa ascult muzica care imi place mie si am dat la o parte muzica de test. M-am delectat cu Cranberries – No need to Argue (1994) Radiohead – OK Computer (1997), Nirvana – In Utero (1993), Guano Apes – Walking on a Thin Line (2003), Negura Bunget – Om (2006) si multe altele.

Ce vreau sa mai adaug este ca desi nu are multe tehnicalitati si nu impresioneaza prin nimic particular, playerul este extrem de placut la auditii. Il am de aproximativ trei saptamani si mi-am abandonat X5 toata aceasta perioada. Fun factorul e atat de evident incat nimic altceva nu mai conteaza.

Nu trebuie neglijat nici avantajul adus de dimensiunile reduse. X1 este semnificativ mai mic si mai usor decat X5 si chiar daca aceasta din urma este un player senzational din toate punctele de vedere, X1 are un avantaj clar la capitolul portabilitate.

Am testat iesirea line-out pe boxele mele Audioengine A5+. Modul headphones out/line-out este selectabil din meniu si transforma X1 intr-o sursa analogica clasica. Rezultatele au fost cele asteptate, Fiio X1 poate fi utilizat fara probleme ca sursa de sunet pentru un sistem entry-level sau chiar mai sus. Testul pe boxe a avut loc la sfarsit si din acest motiv nu am fost deloc surprins de rezultatele bune, a fost exact asa cum ma asteptam sa fie. Adica destul de bine.

Concluzii:

Un player portabil numai pentru tineri si adolescenti cum ne recomanda producatorul? Pe naiba!

Muzica buna nu are varsta si playerul stie sa o redea intr-un fel incat sa iti aduca zambetul pe fata.

Este un player bine executat la exterior ce are un sunet placut care ma duce cu gandul la vremurile cand totul era analog. Amprenta sonora este opusa sunetului digital, este plina de viata si-ti ridica dispozitia de fiecare data cand apesi Play.

Pentru 100 Euro este un chilipir, nici nu are rost sa aduc in discutie alte playere ale altor producatori la acelasi nivel de pret, toate sunt mult in urma.

Lasati-va telefoanele in buzuar, daca vreti sa ascultati muzica la o calitate mai mult decat decenta va trebuie cel putin un X1. Chiar daca detin si X5, X1 nu pleaca nicaieri – Rock On!

Pro:

Sunet proaspat, dinamic, vioi
Dinamica ridicata, lovitura puternica
Banda de fecvente larga, sub-bas impresionant
Fun factor inexplicabil de bun, creaza dependenta
Calitea buna a constructiei si dimensiunile reduse

Contra:

O usoara cortina peste microdetalii
Sunet dat in fata, intim (poate fi si plus, dupa preferinte)
Nu este liniar sau neutru (poate fi si plus)
Amplificatorul intern modest

Echipamente folosite pentru review:

FiiO X1, X3, X5, E11K, NAD Viso HP50, Sony MDR-1R, Sennheiser Amperior, Ultimate Sound 3D, Audioengine A5+.

Ce este un subwoofer?

De către

Savu

21 septembrie 2014

Ce este un subwoofer și de ce aș avea nevoie de unul ?

Subwooferul este o boxă specializată în reproducerea frecvențelor joase și foarte joase ( sub 100 Hz ). În mod usual subwooferele sunt active, adică includ un modul de amplificare dedicat.

Subwooferele erau privite ca o chestie exotică în sistemele audio convenționale (stereo) și au început să devină din ce în ce mai populare odată cu răspândirea sistemelor audio multicanal dedicate home-cinema, dar asta nu înseamnă că un sistem stereo nu poate beneficia de pe urma adăugării unui subwoofer de calitate, sau chiar a mai multora.

Adăugarea unui subwoofer în sistem poate aduce mai multe beneficii. Subwooferul poate ajuta o pereche de boxe tip booxshelf sau chiar standfloor, boxe care sunt de cele mai multe ori compacte și nu au difuzoare capabile să coboare suficient de jos în frecvență, cu claritate și intensitate mare. Marea majoritate a boxelor exagerează puțin zona de mid-bass ( 50 – 100 Hz ) și sunt ceva mai reținute în zona de sub 50 Hz ( basul profund ). O explicație pentru acest lucru ar fi faptul că este mult mai dificil să redai corect zona de bas profund decît pe cea mid și upper-bas. La fel de adevărat este că este mai eficient din partea constructorului de boxe să se concentreze pe zona mid-bass și upper-bass fiindcă înregistrările muzicale uzuale conțin mai multă informație acolo decît în zona lower-bass. Degrevând boxele principale de această sarcină dificilă, putem utilza pentru ele boxe compacte sau de dimensiuni mai mici (nu mai este necesară utilizarea unor difuzoare de mari dimensiuni pentru construcția acestor boxe).

Utilizarea unui subwoofer nu aduce doar beneficii în reproducerea completă a întregului spectru sonor. Un subwoofer poare ajuta mult și în cazul poziționării boxelor. În cele mai multe situații, amplasarea necesară obținerii unui bas profund și corect redat este în contradicție cu cea necesară reproducerii unei scene stereo largi și coerente. De exemplu, am dori să amplasăm boxele principale la circa 1.5 m distanță de peretele din spatele lor și la circa 1 m depărtare de pereții laterali, dar locul de unde se pot reproduce cel mai bine frecvețele joase se află undeva în colțul camerei. În această situație, în cazul unui sistem clasic, fie amplasăm boxele în colțuri și sacrificăm imaginea stereo pentru bas, fie amplasăm boxele cum trebuie în cameră dar facem un compromis în frecvențele joase. Faptul că materialul muzical nu conține multă informație în capătul de jos a spectrului poate fi înșelător fiindcă pot exista accente în această zonă chiar și pe înregistrări cu instrumente acustice, accente care pot face “sarea și piperul” audiției pasajului respectiv.

În cazul sistemelor de tip home-cinema nici nu mai are rost să discutăm despre avantaje fiindcă acolo există cel puțin un canal separat special dedicat utilizării unui subwoofer.

Tipuri constructive:

Putem afirma că nu există o rețetă perfectă pentru un subwoofer ci există compromisuri cu diverse beneficii și neajunsuri. Parametrii care trebuie luați în calcul sunt : dimensiunile (cu cât mai mic, cu atât mai ușor de integrat în cameră), eficiența (cu cât mai bună, cu atât mai mult bas), calitatea (să poată reproduce corect frecvențe cât mai joase și tranzienți) și costul (cu cât mai ieftin, cu atât mai bine).

– incinta închisă – difuzorul este montat într-o incintă care nu are nici un fel de deschideri, cu pereții interiori tapetați cu material fonoabsorbant. Este prima alegere în cazul în care dorim calitate fiindcă poate conduce la obținerea unui bas profund și corect, cu tranzienți bine reproduși. Neajunsul ar fi SPL-ul mai mic decît în cazul unei incinte ventilate, fiind astfel forțați să mărim dimensiunile incintei și puterea amplificatorului, eventual dimensiunile sau numărul difuzoarelor folosite pentru a putea obține suficientă energie sonoră în cazul în care îl amplasăm într-o cameră de dimensiuni mai mari.

– incinta tip “bas-reflex” – difuzorul este montat într-o incintă care are montat un tub din PVC sau aluminiu într-o gaură practicată în pereții incintei (tubul comunică cu exteriorul). Tubul respectiv este calculat astfel încât să conlucreze împreună cu difuzorul propriu-zis și să amplifice acustic basul pe care îl poate reproduce acesta. Tipul acesta de construcție are un randament bun, reușind să aducă 3 db în plus față de o incintă închisă care ar folosi fix același difuzor și amplificator, randament materializat în costul final al echipamentului. Dezavantajul ar fi faptul că volumul de aer din interiorul incintei comunică liber cu cel de dinafară iar acest lucru conduce la un control ceva mai imprecis decât în cazul incintei închise, control care se concretizează în reproducerea tranzienților și în calitatea reproducerii frecvențelor.

– radiator pasiv – se folosește o incintă închisă și două difuzoare de bas – unul normal, activ și unul care este pasiv, practic este un difuzor fără bobină și magneți, doar membrana și suspensia. Acest tip constructiv lucrează similar cu sistemul bas-reflex dar aerul din incintă nu mai comunică direct cu cel din exterior ci prin intermediul membranei pasive. Avem avantajele ambelor soluții de mai sus dar la un cost de producție mult mai ridicat.

Trebuie adăugat că în cazul unui sistem home-cinema este foarte importantă cantitatea de bas livrată (eficiența) iar în cazul unui sistem destinat audiției muzicale este esențială calitatea basului reprodus. Un subwoofer de proastă calitate va oferi bas așa-zis “pe o notă” chiar dacă va reuși să aibe volum suficient (se aude suficient de tare dar ai senzația că reproduce o singură notă, indiferent de ceea ce cântă). De regulă, basul reprodus de asemena echipamente este prelung, “ca din butoi”, fiindcă subwooferul respectiv nu are suficient control asupra difuzorului – acesta reproduce o notă dar nu este în stare să o oprească rapid atunci cînd se termină și continuă să rezoneze producînd un soi de ecou neplăcut.

Conectare și Reglaje:

Frecvențele reproduse de subwoofere au lungimi mari de undă, de ordinul a peste 10 – 15 m. Undele sonore sînt reflectate înapoi de pereți și se ciocnesc unele de altele producînd puncte de amplificare sau de anulare (“modurile camerei”), locuri în cameră unde basul este exagerat (bubuială) sau lipsește. Pentru a lupta cu această problemă, este mai eficientă utilizarea a două sau mai multe subwoofere în locul unuia singur.

Pentru a putea fi corect conectat, amplasat și reglat este necesar să putem controla cîteva caracteristici ale echipamentului.
Dacă discutăm despre un sistem tip home-theater, sau multicanal, vom conecta întotdeauna subwooferul pe ieșirea dedicată a procesorului de sunet ( LFE sau Low Frequency Effects ), ieșire de linie sau neamplificată.

În cazul unui sistem stereo putem folosi fie un semnal neamplificat preluat de la ieșirea preamplificatorului, fie semnal amplificat preluat direct din ieșirea către boxe a amplificatorului de putere (ca și cum am face bi-wiring dacă subwooferul ar fi parte componentă a boxelor). Pentru semnalul neamplificat vom folosi intrarea subwooferului “pentru semnal de nivel mic” iar pentru semnalul amplificat pe cea “pentru semnal de nivel mare” (LOW-LEVEL Input și HIGH-LEVEL Input). Trebuie menționat că un subwoofer conectat pe intrarea HIGH-LEVEL nu afectează nici impedanța boxelor văzută de amplificator și nici puterea trasă de boxe din amplificare. Din aceste două puncte de vedere, un subwoofer de calitate bună este “invizibil” pentru restul sistemului în care este integrat. Conectarea pe intrarea HIGH-LEVEL are ca avantaj faptul că subwooferul primește exact același input pe care îl primesc boxele principale și are ca neajuns faptul că anumite amplificatoare nu tolerează bine acest tip de conectare în cazul în care folosim un singur subwoofer (de exemplu cele în clasa D – trebuie verificat înainte de a face acest tip de conexiune care unește borna “minus” a ambelor boxe principale).

În cazul conectării pe un canal LFE ( sau acel “.1″ ),subwooferul primește doar frecvențe joase fiindcă acest canal este gîndit special pentru acest tip de echipamente. În cazul conectării într-un sistem stereo, subwooferul folosește un crossover care extrage din întreg spectrul sonor al materialului muzical doar acea porțiune pe care o poate reproduce. Este important ca subwooferul să aibă un potențiometru de control al acestei valori peste care “taie semnalul” primit – reglajul CROSSOVER FREQUENCY prin care utilizatorul stabilește sub ce frecevnțe lucrează subwooferul (echipamentele sofisticate au integrat un egalizator grafic de frecvențe în locul unui simplu potențiometru, egalizator care poate controla mai precis banda de frecvențe reprodusă de subwoofer). Este evident că în cazul conectării pe intrarea LFE, nu avem un reglaj pentru CROSSOVER fiindcă semnalul este deja filtrat încă de la înregistrarea lui.

Înafară de acest reglaj, mai sunt doi parametri pe care trebuie să-i putem controla : un control de volum (GAIN sau LEVEL) și unul de fază (PHASE).

Reglajul de volum este unul relativ. Volumul general al sunetului îl vom controla tot din amplificatorul principal al întregului sistem (cel care controlează și boxele principale) dar putem mări sau micșora aportul pe care îl aduce subwooferul la cantitatea de bas reprodusă de sistem.

Reglajul de fază este esențial pentru a putea face corect poziționarea echipamentului. Dacă amplasăm subwooferul într-un alt loc al camerei față de boxele principale, acest reglaj ne ajută să le sincronizăm astfel încît unda sonoră trimisă de subwoofer să ajungă simultan cu cea reprodusă de boxe în punctul de audiție (neutralizăm decalajul generat de amplasament)

În cazul sistemelor home-theater se recomandă și legarea simultană a subwooferului atît pe intrarea LFE ( “.1″ ) cît și pe cea HIGH-LEVEL, în cazul în care echipamentele permit funcționarea simultană a acestor intrări. Astfel reproducem efectele speciale dedicate subwooferului dar ajutăm și boxele față în reproducerea frecvențelor joase.

Poziționare în cameră și reglaj efectiv

pasul 1 – Amplasarea în cameră ( subwoofere cu incinta închisă ) – Pentru a obține un maxim de eficiență vom încerca amplasarea subwooferului într-unul dintre colțurile camerei, în spatele boxelor. Amplasarea în colț permite obținerea unui răspuns cât mai coborât în frecvență și ne permite să ne folosim de acustica spațiului de audiție pentru a amplifica în mod natural răspunsul în bas. Faptul că este amplasat mai departe de boxe va fi compensat prin utilizarea reglajului de fază.
În cazul subwooferelor cu port bas-reflex, poziționarea acestuia în colțul camerei s-ar putea să fie excesivă datorită particularităților constructive. Este recomandată o amplasare asimetrică față de pereții camerei – se poate porni de la o amplasare la cîte un sfert din dimensiunile camerei față de peretele lateral și de cel din spatele boxelor.

pasul 2 – Reglajul de fază – cu crossoverul setat astfel încât banda sonoră reprodusă de subwoofer să se suprapună peste cea reprodusă de boxele principale (crossoverul poziționat pe la jumătate sau chiar mai sus) se reglează faza astfel încât sunetul să fie cât mai “plin” sau “tare”. Poziția reglajului de fază în care obținem acest lucru este cea corectă pentru acest amplasament (nu mai umblăm la fază chiar dacă efectuăm alte reglaje, umblăm la fază doar dacă mutăm subwooferul în alt loc din cameră).

pasul 3 – Reglajul fin al poziționării – mutăm subwooferul din colțul camerei, pe o linie mediană (echidistantă față de cei doi pereți care se intersectează în colț). Ne oprim acolo unde sunetul “coboară cel mai jos”, este mai “plin” și mai “tare”. Prin “reglaj fin” ne referim la faptul că, în această fază, mutăm subwooferul cu cîțiva cm, sun 1 m. Astfel nu va fi necesară o reluare a reglajului de fază, de la pasul 1, după găsirea poziției optime.

pasul 4 – Reglajul frecvenței de crossover și al nivelului (gain) – Inițial reglajul de Crossover și cel de Level se dau la minim. Cu crossover frequency la minim se mărește încet nivelul pînă cînd subwooferul devine audibil în paralel cu boxele principale. Lăsînt nivelul în această poziție se ridică frecvența de crossover până când basul devine exagerat. Lăsând frecvența de tăiere în acest punct reducem volumul ușor până când subwooferul doar completează boxele principale fără să fie pregnant. Dacă este nevoie se mai pot face corecții fine atât de frecvență și de volum.

În principiu, este de preferat să fie găsit un punct de tăiere (crossover frequency) cît mai coborât chiar dacă necesită un volum mai mare (gain sau leve) pentru a obține o accentuare corectă a basului incintelor principale fără a pierde din dinamica generală. Întotdeauna subwooferul trebuie privit ca pe o completare a boxelor sau pe o extensie a lor și nu ca pe o incintă acustică de sine stătătoare. Un subwoofer corect amplasat și setat va aduce doar accente în zona low-bass și nu va conduce la un bas bubuit sau copleșitor, nenatural.

Concluzie și recomandări

Chiar dacă afișează în prospect performanțe tehnice foarte bune, un subwoofer care nu permite controlul nivelului, fazei și a frecvenței de tăiere a sunetului este total nefolositor fiindcă nu permite o amplasare eficientă în cameră iar interferențele cu boxele principale vor face mai mult rău decât bine. Performanțele tehnice măsurate de producător în condiții ideale nu au nici o valoare atâta timp cât nu pot fi reproduse în camera și sistemul nostru de audiție. Cum utilizarea corectă a unui asemenea echipament devine o chestiune care ține de șansă, noi vă recomandăm doar subwoofere de calitate, care nu numai că au performanțe tehnice foarte bune (coboară cât mai jos în frecvența audio) dar permit și reglaje care să le facă să conlucreze cât mai bine cu restul sistemului audio.

Audioengine A5+ PC-Fi de calitate

De către

Darku

15 septembrie 2014

Desi este un brand foarte cunoscut in SUA si UK, in Romania apare abia acum.

In decursul timpului m-am lovit de foarte multe comentarii la adresa produselor marcii, cele mai multe dintre ele fiind pozitive si avand darul sa-mi trezeasca interesul. Ei bine, asteptarea a luat sfasit si intr-un final am la dispozitie pentru testare aproape intreaga gama Audioengine.

Astazi voi vorbi de boxele de raft A5+, modelul de top al companiei.

A5+ sunt boxe active de o calitate buna, designul este facut in SUA iar productia in China, sub un strict control al calitatii.

Calitatea fabricatiei este la nivel inalt, fiind cateva clase peste ceea ce intalnim in mod uzual la niste boxe de PC. Incintele au un design minimalist si atragator, cabinetul fiind din MDF vopsit negru mat, alb lucios sau bambus carbonizat. Amplificatorul integrat in boxa master este facut cu simt de raspundere, beneficiind de aportul unul transformator toroidal de dimensiuni generoase. Functioneaza dupa principii clasice, in clasa AB si oferta o putere de 50w/canal.

Wooferele de 5” sunt din Kevlar iar tweeterele sunt din matase cu magneti de neodymium.

Fiind niste boxe create pentru PC, dimensiunile acestora nu sunt foarte mari avand inaltimea de 27 cm, latimea 18 cm si adancimea 20 cm.

Boxele au 2 intrari analogice, una jack de 3.5mm prin care se pot conecta direct la PC/telefon/player portabil (in pachet exista cablu dedicat) si o conexiune RCA.

Boxele mai au si o iesire RCA pentru a conecta un subwoofer extern activ, cum este de exemplu modelul Audioengine S8.

Mufa USB din spate nu are functie de host, este doar o priza pentru a conecta un DAC wireless sau Bluetooth. Audioengine are un portofoliu modelele B1 si W3 pentru cei interesati de transmiterea fisierelor audio in mod wireless catre boxele A5+.

In cutie mai gasim si telecomanda simplista ce ofera 4 butoane: on/off, mute, volum + si -.

Inspectand bine boxele am observant pe panoul din spatele boxelor o fanta care ajuta eliminarea undelor nedorite din spatele wooferului si pentru a imbunatati adancimea basului, boxele fiind de tip bass reflex.

Performanta audio:

Dupa cum vedeti si in poze amplasarea boxelor pe biroul meu nu este una excelenta, distanta intre ele este cam mica si in spate au putin loc pentru a oferi un sunet mai aerisit. Insa, chiar si in aceasta pozitie boxele mi-au placut mult, timp de 3 saptamani am reluat toata colectia de muzica la puricat.

Prestatia boxelor este departe de sunetul tipic de boxe de calculator care il auziti in mall-uri sau in magazine de componente PC, sunetul este din alta clasa fata de cel auzit in boxe precum Logitech sau Creative. Mai degraba le-as compara cu branduri mari si consacrate din lumea Hi-Fi. Am ascultat destule sisteme ca sa pot afirma ca la acest pret un amplificator stereo si o pereche de boxe nu vor suna la fel de bine.

Inca din primele auditii pot spune ca boxele impresioneaza prin lejeritatea si naturaletea lor, prin imaginea stereo bine plasata in campul auditiv si prin scena larga, ce umple imediat camera de auditie.

De la primele melodii m-a impresionat profunzimea si calitatea basului, nu prea inteleg cine si-ar dori si un subwoofer la acest model, pentru filme sau jocuri cred ca ar fi o variant buna, dar pentru muzica ar putea fi deja prea mult.

Basul a avut o extensie impresionanta pentru dimensiunile boxelor, fiind in acelasi timp si bine controlat. Imi place ca este prezent numai atunci cand trebuie, dinamica basului este buna, iar diferentele dintre low si high bas sunt sesizabile usor, atunci cand rulez teste dedicate. Pe unele melodii sunt momente cand nu il auzi si cand apare brusc parca te loveste o unda in piept, placuta senzatia.

Camera mea de auditie are 20 m2 si pot spune ca A5+ au umplut-o lejer, pana in 25 metri cred ca sunt foarte ok boxele.

Basul este impresionant atat prin cantitate, cat si prin calitate. Rockul si muzica electronica au sunat foarte placut, dinamic si vioi. Parca as dori ceva mai multe substraturi de bas, insa pentru asa ceva cred e nevoie de boxe mult mai performante si electronice pe masura.

Frecventele medii sunt usor accentuate, scoase in fata, in mod placut as spune.

Sunetul in sine, ca un tot intreg imi aminteste de semnatura boxelor Dynaudio, Audioengine avand ceva din calitatea acestora: tonul gros, sunetul plin si bogat, inalte detaliate si rafinate.

Sunet bogat, plin si carnos aud si aici. Vocile masculine suna foarte autoritar si greoi, chiar si vocile feminine parca au un ton ceva mai ingrosat decat cat ar trebui sa fie. Instrumentele bazate pe corzi suna iarasi foarte bine, reverbul corzilor este ceva mai lung, astfel chitara si vioara/violoncelul se aud mai placut, mai melodios dupa gusturile mele.

Inatele mereu mi s-au parut ca sunt in puctul spot, au aerul necesar incat sa aud microdetalii ascunse, insa nu urca asa sus incat sa aud sibilanta sau discomfort.

As fi droit totusi mai multa informatie in zona inaltelor si poate o piscatura mai puternica pe inaltele extreme.

Nivelul de distorsiune este jos, ajung foarte repede la un volum ridicat fara a auzi distorsiuni deranjante sau clipping al amplificatorului.

Fiind boxe de calitate au nevoie obligatoriu de o sursa, fie ea o placa de sunet dedicata sau un DAC extern. Nu uitati ca toate acestea isi ating potentialul maxim numai prin folosirea fisierelor audio lossless de calitate.

Boxele au fundalul destul de intunecat, dar nu complet negru. Se pot asculta fara probleme si la volum scazut, dinamica oferita va fi una buna si nu pot spune ca sacrifici impact sau detaliu.

Extragerea detaliilor este buna, insa microdetaliile nu sar in evidenta asa mult. Pentru acest nivel de pret, cred ca detaliile sunt la un nivel ridicat incat sa pot auzi subtilitati si sunete ascunse.

Semnatura sonica este una destul de echilibrata, boxele ofera o coloratura placuta, scot usor in evidenta basul si frecventele medii, iar inaltele sunt puse pe planul doi. Nu am simtit gauri in spectrul de frecvente, sau alte greseli serioase.

Ma deranjeaza doar un singur lucru, tine de constructia in sine si nu de sunet: nici o data nu poti sti la ce volum sunt boxele, rotita de volum este una digitala si telecomanda nu iti poate spune daca esti la 10 sau 80% din volum. Daca vrei sa asculti la exact 50% din volumul boxelor nu prea o poti face fara un decibelmetru – asta e cam unicul minus care il pot gasi.

Cel mai impresionant lucru pentru mine a fost imaginea stereo 3D cat si marimea scenei audio pentru niste boxe de asemenea dimensiuni.

Eu stau cam la 1.5m distanta de aceste boxe, ii puteti spune auditie near-field si obtin o amplasare a sunetelor excelenta. Vocile le aud centrate, parca imi ies din monitor si nu din boxe, unele sunete le aud din partea dreapta a mea, alte sunete le aud in diferite locatii, de parca sunetul ar veni din tot peretele din fata mea.

Sunetul umple repede camera si scena este relativ mare fata de marimea boxelor, concertele live se aud grandios, daca inchid ochii sunt intr-o sala de concert nu in cameruta mea de la bloc.

Pe concerte jazz am simtit intimitatea salii mici, de parca artistii ar fi chiar in fata mea, prestarea scenei audio este schimbatoare, pe jazz obtin un sunet intim, cald si placut, pe orchestre si concerte live scena creste exponential, apare acea grandoare si adancime a scenei.

Sunt curios de performanta boxelor daca ar fi amplasate mai corect fata de ascultator si daca as folosi si standurile dedicate pentru a mai scapa de vibratiile nedorite. Cu siguranta ar aduce un spor de calitate auditiei.

Concluzii:

Am fost impresionat de aceste boxe?

Cu siguranta am fost, pana acum am auzit cel mai bun sunet din fata calculatorului, cu usurinta s-ar preta si pentru un sistem Hi-Fi.

Aceste boxe va scapa de preamplificator, amplificator de putere sau integrat, este nevoie doar o sursa audio cat mai buna si sunetul de calitate este garantat.

Sunetul oferit de aceste boxe este mai larg si mai mare decat boxele in sine.

Pentru 1800 lei un sistem alcatuit din boxe si amplificator va ocupa mai mult spatiu iar sunetul va fi in cel mai fericit caz similar. Din acest motiv am decis sa imi procur si eu o pereche de A5+ albe, care se potrivesc perfect ca design cu biroul meu.

Audioengine A5+ sunt niste boxe scumpe daca ne raportam la niste boxe de PC, dar sunt si cele mai bune pe care le-am ascultat pana acum.

Pro:

Sunet cald, vivid, natural
Imagine holografica si scena larga
Bas si medii palpabile, inalte neagresive, coloratura placuta urechii
Finisare excelenta
Sunet Hi-Fi la pret mic

Contra:

Incapacitatea de a spune la ce volum asculti
Extragerea detaliilor nu este de top, granulatie usoara pe inalte

Echipamente folosite pentru recenzie:

Audioengine A5+, FiiO X5 (DAC mode), E10K, cabluri de boxe stoc.

Audio-Technica ATH-AX1iS review

De către

Savu

24 august 2014

Prin amabilitatea celor de la Audio-Technica am primit o pereche de ATH-AX1iS, una dintre cele mai noi casti lansate de celebrul producator nippon. Nu va alarmati, nu este un nou flagship construit din materiale exotice si cu tehnologii extraterestre. Nu, ATH-AX1iS este un model relativ ieftin (169 Ron), construit pentru utilizare cotidiana, impreuna cu un telefon mobil sau o tableta. Acestea sunt modelul cel mai accesibil din noua gama AX, care mai contine AX3iS (309 Ron) si AX5iS (419 Ron).

Prezentare produsului:
Castile au o constructie buna raportata la pretul afisat. Sunt foarte usoare, abia le-am simtit pe cap si acest lucru face ca lipsa captuselii de pe interiorul headband-ului sa nu fie o problema. Plasticul este de calitate buna, castile fiind destul de solide.
Earpad-urile sunt din imitatie de piele si se aseaza bine pe urechi. Desi castile sunt prezentate pe mai multe site-uri ca fiind circumaurale, acest lucru este valabil numai daca aveti niste urechi foarte mici. Pentru majoritatea persoanelor castile vor sta pe urechi, AX1is fiind mult mai mici decat A500x sau HD 598 de exemplu, dimensiunile cupelor fiind similare cu cele de la Sennheiser Momentum.
ATH-AX1iS sunt dotate cu un microfon și un controler (apel/volum/muzică) încorporat în cablu, permițându-vă să răspundeți la apeluri și sa controlati reglarea volumului pe smartphone-uri și alte playere compatibile. Cotroler-ul este compatibil atat cu terminale iOS cat si cu cele Android, o varianta de salutat in conditiile in care piata este sufocata de casti dedicate exclusiv produselor Apple. Functionarea lui este foarte buna, sliderul de volum fiind precis, iar butonul de preluat apeluri este usor de apasat. In general castile Audio-Technica au cabluri solide si nici aici lucrurile nu stau diferit, firul este suficient de gros pentru a rezista utilizarii de zi cu zi si in acelasi timp flexibil, pentru un confort cat mai bun.
Mai trebuie sa stiti ca AX1iS sunt disponibile intr-o gama larga de culori, pentru toate gusturile. Cele din test au fost negre, mi-ar fi placut o culoare mai tinereasca.

Sunetul:
Fiind niste casti de purtat pe strada si fara pretentii audiofile, am facut testele pe batranul meu iPhone 4 si pe un player Fiio X3.
Sunetul castilor este usor inchis, soundstage-ul fiind destul de strans si cu putin aer intre instrumente. Bass-ul este percutant si scos in fata, mediile si inaltele fiind prezentate ceva mai discret. Aceasta este o caracteristica des intalnita la castile inchise din aceasta zona de pret. ATH-AX1iS se remarca printr-un nivel bun al detaliilor, o izolare excelenta de mediul ambient si prin impactul pe care-l creaza atunci cand genul muzical ascultat necesita un bas adanc si cu lovitura bine controlata.
Ca sa va dau un exemplu concret, castile au sunat excelent pe DJ Antoine – Welcome to St. Tropez, reusind sa-mi transmita o energie perfecta, in ton cu melodia. Lucrurile au fost ceva mai complicate pe Michael Buble –Summer Wind, prezentarea instrumetelor fiind mai confuza, lipsind rafinamentul specific modelelor de top. Tinand cont ca am ascultat modele de casti de la producatori celebrii care suna la fel de confuz si costa de 10 ori mai mult decat AX1iS, consider ca ofera mult sunet pentru banii ceruti.

Avand o impedanta de 40ohmi si sensibilitate 100db castile sunt conduse bine si dintr-un telefon mobil, fara a necesita amplificare suplimentara. In schimb sunetul pe Fiio X3 a fost net superior, sursa de calitate mai buna fiind usor de simtit chiar si pe acest casti entry-level.

Concluzie:
Audio-Technica ATH-AX1iS reprezinta o aparite binevenita in segmentul din care face parte. Beneficiaza de o constructie buna, de o paleta de culori atractiva si este foarte potrivita pentru cei ce doresc o pereche de casti accesibile pentru telefon sau tableta. Nu are valente audiofile deosebite, dar nu prea exista asa ceva la acest nivel de pret. Daca faceti parte din categoria pomenita mai sus va putati indrepta privirea cu incredere catre acest model.

FiiO E10K and E11K – Premium sound for a tiny price

De către

Darku

15 august 2014

How fast time flies…

I remember the moment when I first time listened to a FiiO E10 together with my friend Savu and both had quite a shock. Connected to a HD555 and later to a HD800 it sounded very nice at that time for an absolute tiny price that drove top of the line Sennheiser headphones decent enough.
Two years have passed and FiiO did another surprise to us, I have on the test table new E10K and E11K devices from FiiO.

I’m glad that at last the testing period ended and both products are publicly announced; now I can freely speak about them.
For about 6 months I was some kind of alpha/beta tester for E10K and I can tell you that I had a small contribution at the end result, I kept my mouth shut but now I have a big relief that at last I can speak about them.

Let’s take them one at a time:

From a hardware point of view and from the sound perspective E10K it’s a BIG step forward compared to the old E10. I personaly would change it’s name, it’s not a simple update, it’s a radical change from any point of view.
E10K have now the gain switch on the back, bass switch remained on front, 1/8 headphone jack is now more stable and you can connect bigger aftermarket cables with bigger jacks.
Volume pot it’s more pleasant to turn, front LED doesn’t blind you at late night listenings and mini USB was changed for a micro USB port. Apart from that it looks basically the same, same brushed aluminum design.

The changes inside of the device it’s quite more complex:

Often-used Wolfson WM8740 DAC chip was dropped for a new chip from BurrBrown – TI PCM5102, a chip that I see quite often in new devices (Arcam rPAC, few Audio-GD devices, Meridian Explorer and many others). New chip is an interesting one for many reasons.
Firstly it doesn’t need a clock generator or a master clock, therefore simplifying a lot the circuit design, the signal path automatically is shorter, which theoretically means a purer, clearer sound.
New chip is capable of 2V Rms output power on line-out without a need for an additional circuit, it’s a very accessible and high performance chip that was a logical move if the target is a better price/performance ratio.

The analog part is also totally changed to the old E10.
Power op-amp was changed from AD8397 to LMH6643, it’s the same that we saw in E18 and X5, much more expensive products that offer an airy/detailed sound compared to old FiiO electronics.
There is also an OPA1642 that does the gain duties and a LM2663 that is a voltage regulator, an important chip to obtain clear and a linear voltage for the rest of the device.
E10K also used a low-pass filter and an advanced bass boost circuit. The noise at the headphone jack is very small at <15 uV RMS and even smaller for the line-out at the back <10 uV RMS.

The power was raised a bit, from 150 to 200mW in 32 Ohms, offering a better grip for hard to drive headphones.
Ok, big words and serious changes in this new device, on paper everything sounds great, let’s see how it sounds in real life tests.

Sound performance:

I don’t even know where to start.
For starters I let the device burn-in for 4-5 days connected to an iMac playing some lossless music of all kinds.
After those 4 days I installed a new software player Amarra 3.0 and after that I don’t know what happened.
Or 10K is indeed that good, or that Ammara 3.0 did some magic tricks, but I’ve heard a sound which I usually hear in much more expensive devices.
I started to check where my cables were connected, are they connected to another DAC, or another amp?
No, it was E10K and it sounded really great.
A radical change to the old FiiO sound and especialy to the former E10.

I’ve got clearly a more detailed sound, more airy, controlled bass, faster mids and hights, without being sibilant or obtrusive.

I quickly connected the rest of my other headphones, I have connected some active speakers, the same story on all of them: I like a lot what I hear.
I’m glad that I have a small contribution to the end product, the prototypes sounded less impressive for sure.
As for music I started with “Doi” album from Vita de Vie, then after tried Cabaret by Gothart, followed by Rodrigo y Gabriela and finished with some jazz and classical music, the end result was identical on all music.

OK, let’s elaborate a bit:

I remember clearly that older E10 sounded intimate, warm and round, cutting a bit of frequency extremes, calming the highs and sub bass going not that deep, but it was emphasizing mids and upper bass. It offered a pleasant sound, quite romantic I would say.
The main purpose of sound engineers for the new products was naturalness and creating a real, palpable sound, more detailed, with better and deeper extremes.
I can say that that goal was achieved.

Bass now hits harder, I hear a heavy sub bass and a better controlled one, it’s faster and has a better kick.
Listening to old albums of The Prodigy and Chemical Brothers was a joyfull experience. My smile reaching the ears with continuous headbang, this is how I would characterize the experience.
Bass switch is now much better implemented, it’s quite subtle, around 3dB in the sub bass arrea, not more. I personaly turn it Off as a purist and I like it more this way, but for modern music listeners that switch will stay more in “On” position for sure.
Also as a good bass test I use some tunes from old Black Sabbath albums.
Geezer Butler knows his stuff, at the start of some tracks I hear how he powers on the guitar amplifiers without touching the strings yet, the same thing I can hear on Rage Against The Machine. That low sub bass and hidden detail was heard on E10K, how happy I was at that moment.

Mid frequencies were more or less identical to E10.
They sounded sweet, calm, pleasant and romantic. The sweetness of E10K sound is coming from it’s mids for sure. I feel a slight emphasis on mids, but not as much as in case of E10, that one was extra syrupy.
Male voices have a good tone and a nice texture, female voices felt more outlined, more present, can’t explain the phenomenon.
On mids I felt a slight grain of the sound, like a small background noise. There are fine details that I’ve heard thorough test, it may go unnoticed in everyday life.
In any case the grain is much lower than that found in E10.
The noise floor is also lower and the background is blacker compared to older device. E10K sounds more real and natural and quite balanced across the board.
It doesn’t accentuate mids as much, it’s more neutral in this regard, that’s why I can recommend it now also for jazz and classical listeners.

High frequencies are easy and light on the ear and are not strident or pushy.
They have some more air compared to the old model, more information in this range. If I would compare the sound as a video experience, then E10K looks like a Full HD 1080p movie and E10 looks like something between a DVD and a HD ready 720P movie.
E10K is more fresh, livier, airier that pushes more information to the listener.

Indirectly stereo image and stage size was changed also.
More air between the instruments resulted a more holographic stage, and more precise stereo image. Location of audio instruments across the imaginary sound field is easier to detect. In a complex track I can easily listen to just a single instrument that I like and now it’s easier to do it without any eardrum fatigue.
Of course it doesn’t offer a complete 3D and holographic sound reproduction as multi-thousand dollar devices do, but at this price I really don’t have something to blame.
All this pros are without a doubt due to better amplification stage as well, maybe because of this I hear a better grip of the sound, a higher precision and a faster rhytm.

For Sennheiser Amperior, Sony MDR-1R and Ultimate Sound 3D it was a feast, all of them sounded good. On US3D I had a lower noise floor and on the rest I had a higher control on the volume pot. Oh and another thing, I didn’t touch high gain setting. On low gain I didn’t go more than 60% on volume pot, on high gain it could drive Sennheiser HD650, AKG K702, Beyerdinamic DT880, Audio-Technica AD1000 or even some Audeze LCD-2 at a more than decent volume without a major penalty to dynamics and clipping. I do not encourage to buy an E10K alone for this kind of headphones, but for a limited budget or as a temporary solution it could be a real bargain.

E10K connected through line-out (unamped signal) to some Audioengine A5+ active speakers resulted a sound above expectations. Lower noise floor on line-out really said it’s word.
In both cases it doesn’t need any driver, just select it as the default device in software player or from sound settings on the output device and voila!

Let’s talk a bit about E11K as well:

E11K is a portable headphone amplifier and it doesn’t have a DAC/sound card inside. The first E11 (the old one) didn’t impress me much, because of this at that time I decided to not write something about it. It was made from plastic, sound was quite muddy, grainy, without air, bass was overly boomy, exactly the sound that I do not like.
The new E11K is in another league.
Now it’s entirely made from aluminum, looks elegant and attractive. I really like how it looks, the placement of ins and outs on opposite side to the volume pot it’s a very good idea.
On the street when it’s connected to a portable device (phone, portable player) when you change volume, bass or gain switch you don’t touch the interconnect cable anymore or the jack of the headphone cable. Many times it happened to me when using other amps to de-attach the interconnect cable or to disconnect the headphone, because of ins and out being very close to volume pot or bass/gain switches. It was very uncomfortable, for big hands it’s a nightmare, that’s why putting ins and outs on the back is the greatest idea ever, at least for me.
When doing test with 3 to 5 different headphones it could be a little inconvenient, but on the move, let’s be serious who would use 3 or more headphones and switch between them every 5 minutes?
On/Off LED is also on the back, late night listeners rejoice!

The amp itself now screams quality and beautiful design, it’s quite thin, like a modern smartphone.
Power rating is quite serious for a box so small, it offers 450mW in 16 Ohms and 260mW in 32 Ohms!
This power is due to meticulous use of good op-amps.
OPA1642 works as a voltage amplification (exactly what a preamp does) and AD8397 works as a current amplification (exactly what a power amp does).
AD8397 is quite famous in headphone amp world, because of serious power ratings and other pros. I encountered it in many top designs and in expensive headphone amps (Headamp Pico as an example).
A big upgrade compared to the old model is also the ability to use it when it’s recharging, a feature that original E11 did not have.

Lets get to the most important part, sound performance:

Differences between E11 and E11K is like from sky to earth. I don’t want to comment much about the sound signature of the old E11, but E11K is entirely another animal.
The power was increased by 50% (450mW vs 300mW), total harmonic distortion (THD) was drastically lowered (0,004% vs 0,009%), battery lasts a lot longer (17 hours vs 10 hours) and sound quality is infinitely better compared to the original E11.
The sound itself resembles a lot to that of E10K, it’s even a little better.
Especialy I feel an even airier and faster sound, a clearer impact to the eardrum and a better control of the headphone drivers.

Out of curiosity I connected it to the line-out of E10K and obtained a sound that I liked more than with E10K alone.

At least for headphone users E11K looks like a potent headphone amp.
Larger soundstage of E11K jumped at me imediately, the sound is projected further away, everything is even more airy , stereo image is more precise and slowly becoming 3D.
It sounds deeper and larger, spatiality is enhanced.
The intimate sound of E10K disapears on E11K, sound is more distant now, as I
would be in the 10th row of the concert hall compared to 3rd row with E10K.

Besides this I hear a slightly less sweet sound, more natural and more neutral.
Mid freqs, especialy voices are not coming in your face and I don’t hear that slight grain. Voices are not on forefront anymore and are not as syrupy.
E11K offers a sound that is more closely to the original recording than with E10K, I personaly like E11K presentation a little bit more. All in all those are all major differences that I can detect.

Bass switch is it also very subtle as with E10K, it changes slightly the sub bass region and doesn’t mess with the rest of the spectrum, I leave it on “Off” position.
The headphone listening experience was more pleasant on E11K, supreme control, spatiality, a more 3D imaging and superior power output really stood out.

As a matter of fact the tiny E11K has more power than X3 and X5 players from FiiO that are also powerfull enough. I personaly would not connect E11K to one of those players, but to ordinary portable sources, phones and iPods it should be an excelent pairing. Most likely E11K would be a great pairing with the new X1 player, the entry level portable player from FiiO.

Who wants to walk with an LCD-3 on the street I would highly recommend the much more powerfull E12, but don’t forget to have 2 bodyguards nearby as well .

From my point of view FiiO did it again, launching 2 devices with a hard to beat price/performance ratio.

Conclusions:

Did you ever thought that a relatively new manufacturer, that 3-4 years ago nobody knew can beat the crap out of the big audio brands and of every sound card manufacturer available on the market that are double the price? I do not…

Both devices have my highest recommendation. People that just are starting this long, beautiful and costly journey of high quality music listening at a PC or on the go, don’t look any further. FiiO E10K offers the best sound for the price paid for anything I have heard until today.
For power hungry dudes as me, that want to fry their portable headphones with a big smile on their faces E11K would do it. Apart from few extreme cases, you will not need more power for your portable headphones.

Competition? Taking notes?
I don’t know what they are doing, but at the current worldwide situation I expect merchantability of these products at a 100 to 1 ratio compared to established and expensive DACs.

Pros (E10K):
– Good build quality, elegant design
– DAC, headphone amp and a S/PDIF interface in a single box
– Pleasant sound, naturalness and a slight sweet tonality
– Frequency spectrum is much improved comparing to the old model
– Details, airiness and incredible speed for the price
– Tiny price for a great performance

Pros (E11K):
– Good build quality, excellent positioning of In and Out jacks
– More neutral and precise sound
– Deep and large stage, 3D stereo image
– Detail extraction is very good
– Smooth sound, everything just flows
– Extra power for any portable headphone

Cons:
– Slight grain in the mids

Equipment used for review:
FiiO E10K, E11K, E10, E11, X5, Sennheiser Amperior, Sony MDR-1R, Ultimate Sound 3D, Audioengine A5+, a lot of good mood and great music. Oh, and lots of cool beers too.

Darku out!

FiiO E10K, E11K – Indiscutabil premium

De către

Darku

10 august 2014

Cat de repede zboara timpul.

Imi aduc aminte momentul cand am ascultat prima data un FiiO E10 impreuna cu Savu si ambii am avut un soc. Conectat la niste HD555 si ulterior la HD 800, suna foarte bine pentru pretul absolut infim platit pentru el si conducea uriasele varfuri de gama Sennheiser absolut decent.
Iata ca au trecut deja doi ani si FiiO ne-a facut o noua surpiza, am pe masa de teste noile E10K (80 Euro) si E11K (69 Euro) la preturi neschimbate fata de modele pe care le inlocuiesc.

Ma bucur ca in sfasit periaoda de teste a luat sfarsit si cele doua produse sunt anuntate public, acum pot scoate pisica din sac si sa vorbesc si eu un pic despre ele.
Timp de aproape 6 luni am fost un fel de alfa/beta tester pentru E10K si pot spune ca am si eu o contributie la sunetul actual al produsului finit, mi-am tinut limba dupa dinti si acum simt o usurare si ca in sfarsit pot vorbi si despre ele.

Sa le luam pe rand:

E10K din punct de vedere al constructiei si a partii hardware dar cat si a sunetului reprodus este un mare pas inainte fata de vechiul E10. Eu personal i-as schimba denumirea, nu este un simplu update, este o schimbare radicala din orice punct de vedere.
E10K are acum comutatorul de gain in spate iar cel de bas in fata, jack-ul din fata este mult mai stabil si acum puteti conecta si jack-uri aftermarket de dimensiuni mari. Rotita de volum este mai placuta la atingere, led-ul din fata nu te mai orbeste noaptea si miniUSB-ul a fost schimbat cu un microUSB. In rest la exterior este cam acelasi aparat construit din aluminiu anodizat.

In interior discutia este ceva mai complexa:

Des folositul DAC chip Wolfson WM8740 a fost schimbat cu un chip nou TI BurrBrown PCM5102, pe care ultimul timp il vad destul de des (Arcam rPac, unele produse Audio-GD, Meridian Explorer si multe altele). Noul chip este destul de interesant din mai multe motive.
In primul rand nu mai are nevoie de un generator de clock sau de oscilator de master clock, astfel simplificand designul destul de mult, iar semnalul audio automat are un drum mai scurt de parcurs, mai putine componente inseamna si un sunet mai pur.
Noul chip este capabil de o iesire de 2V RMS pe line-out fara de a mai fi nevoie de un circuit aditional, este un chip accesibil si performant si este o miscare logica daca se tinteste un raport pret/calitate cat mai bun.

Partea analogica este schimbata total fata de vechiul E10.
Op-amp-ul de amplificare a fost schimbat de la AD8397 la LMH6643, este acelasi care il gasim in E18 si X5, produse mult mai scumpe ce oferta un sunet mai cristalin fata de vechile produse FiiO.
Mai gasim si un OPA1642 care se ocupa de gain si un LM2663 care are functia de regulator/filtru de tensiune, un chip important pentru a obtine o putere constanta si un curent liniar pentru tot aparatul.
E10K mai foloseste un unui filtru low-pass si un circuit avansat de bass boost, zgomotul la conectorul de casti este de doar <15 uV RMS, si <10 uV RMS la iesirea de line-out din spate.

Puterea a crescut si ea, de la 150 la 200mW in 32 Ohmi, oferind astfel un control ceva mai bun al castilor pretentioase.
Ok, cuvinte mari si modificari serioase in noul aparat, pe foaie totul suna bine, sa vedem insa cum suna si pe viu.

Prestatia sonora:
Nici nu stiu de unde sa incep.
Pentru inceput am lasat aparatul 4-5 zile conectat la un iMac redand niste muzica lossless de tot soiul.
Dupa acele 4 zile am zis sa instalez si noul player software Amarra 3.0 si mai departe nu stiu ce s-a intamplat.
Sau ca E10K este intr-adevar atat de bun, sau ca Amarra 3.0 a adus atatea inbunatatiri, insa am auzit un sunet care de obicei il aud la aparate mult mai scumpe.
Am inceput sa verific in ce am infipt castile, nu cumva e conectat alt DAC sau alt amplificator.
Nu, era E10K si suna de imi fluturau urechile.
O schimbare radicala fata de vechiul sunet FiiO si in special fata de fostul E10.

Am obtinut un sunet clar mai detaliat, mai aerisit, bas mai controlat, medii mai rapide si inalte, fara sa fie sibilante sau deranjante.
Mi-am scos repede si celelalte casti, l-am conectat si la niste boxe active, aceeasi poveste pe toate: imi place mult cum suna. Ma bucur ca am avut si eu o mica influenta acolo, prototipurile sunau mai slab cu siguranta.
Ca muzica am inceput cu albumul Doi semntat de Vita de Vie, dupa aceea Cabaret de Gothart, a urmat Rodrigo y Gabriela si am terminat cu jazz si clasica, rezultatul pe toate a fost identic.

Ok, sa mai elaboram un pic:

Tin minte bine ca vechiul E10 suna intim, cald si rotund, taiand usor din frecventele extreme, inaltele le calma si sub basul il facea mai putin adanc, dar exagera putin mediile si basul de sus. Oferea insa un sunet placut urechii, destul de romantic as zice.
Scopul principal al designerilor referitor la noile produse a fost naturaletea si crearea unui sunet mai real si mai palpabil, mai detaliat , cu extreme mai rezolute si mai adanci.
Pot spune ca si-au atins scopul.

Basul acum loveste mai tare, aud un sub bas greoi si bine controlat, rapid si avand o lovitura mai buna.
Ascultand albume vechi The Prodigy si Chemical Brothers a fost o experienta vesela. Zambet pana la urechi si headbang in continuu, cam asa as caracteriza experienta.
Bass switch-ul este implementat de data asta mult mai bine, simt ca nu altereaza mediile si nici ca se baga prea mult in restul frecventelor, este destul de subtil, 3dB in zona sub basului, nu mai mult. Eu personal il tin pe “off”, sunt un purist si asa imi place mai mult, insa pentru fanii muzicii moderne cred ca switchul va sta mai mult pe “on”.
Tot ca niste teste de bass, folosesc unele piese din vechile albume Black Sabbath.
Geezer Butler isi stie treaba, la inceputul unor piese aud cum pornesc amplificatoarele de chitara fara sa atinga inca nici o struna, acelasi lucru l-am auzit si pe Rage Against The Machine. Acel sub bas si detaliu ascuns l-am auzit pe E10K, cat de fericit eram in acel moment.

Frecventele medii au fost mai mult sau mai putin identice cu cele a E10.
Au sunat dulce, calm, placut, romantic chiar. Dulceata sunetului E10K se afla in medii cu siguranta. Simt ca accentul este usor de tot pus pe medii, insa nu asa mult ca in cazul lui E10, care era extra siropos.
Vocile masculine au ton, vibratie si reverb bine conturat, vocile feminine mi-au parut mai accentuate, parca mai prezente, nu imi explic fenomenul. Pe medii am simtit o usora granulatie a sunetului, parca un mic zgomot de fond. Sunt detalii de finete pe care le-am auzit la o testare minutioasa, este posibil sa treaca neobservate in viata de zi cu zi.
In orice caz are o granulatie mult mai mica decat vechiul E10.
Vreau sa spun si ca zgomotul de fond este mai mic cat si fundalul este mai negru comparativ cu vechiul aparat. E10K suna parca mai real, natural, mai neutru chiar. Nu este asa axat pe medii, este mai echilibrat si de aceea il pot recomanda acum si pentru jazz sau clasica.

Frecventele inalte sunt calme, usoare, nu sunt stridente sau apasatoare.
Au ceva mai mult aer fata de vechiul model, au mai multa informatie.
Daca as compara sunetul cu o experienta video as spune ca E10K arata ca un film HD 1080P, iar E10 parca ar fi intre un film DVD 576P si un HD-ready 720P.
E10K suna mai proaspat, mai vioi, mai detaliat si mai aerisit.

Indirect a fost schimbata si imaginea stereo si marimea scenei.
Mai mult aer intre instrumente a avut ca rezultat direct o scena ceva mai holografica, si imaginea stereo mai precisa. Locatia instrumentelor este mai usor de indentificat, ascultarea oricarui instrument intr-o piesa mai complexa acum se face mai usor, fara ca timpanul sa oboseasca. Desigur nu oferta o scena complet 3D si holografica cum ar face-o DAC-uri mult mai scumpe, insa la acest pret chiar nu am nici un repros.

Aceste plusuri sunt fara indoiala si datorita amplificarii putin mai bune, poate din cauza aceasta simt un control mai bun al sunetului, o precizie mai ridicata si un ritm mai darz.
Pentru Sennheiser Amperior, Sony MDR-1R si Ultimate Sound 3D a fost un festin, toate au sunat bine. Pe US 3D am avut un zgomot de fond mai mic, iar pe restul am avut un control mai ridicat al rotitei de volum. Ah si inca ceva, de high gain nici nu m-am atins. Pe low gain mai mult de 60% volum nu am dat, pe high gain nu m-as mira sa duca decent dar nu excelent casti de calibru mare. Fara mirare pe high-gain ar putea sa duca Sennheiser HD650, AKG K702, Beyerdinamic DT880, Audio-Technica AD1000 sau chiar niste Audeze LCD-2 la volum mai mult decat decent fara penalizari majore pe dinamica si clipping. Nu va incurajez sa cumparati Fiio E10k pentru asemenea casti, dar in caz de buget la limita sau de solutie temporara poate fi o varianta chilipir.

E10K conectat prin line-out (semnal pur, neamplificat) catre niste boxe active Audioengine A5+ am obtinut chiar un sunet peste asteptari, datorita zgomotului mai mic pe line-out si folosirii un circuit de procesare a sunetului mai scurt.
In ambele cazuri nu e nevoie de nici un driver, selectati aparatul din playerul software sau din sound settings la output device si voila!

Si acum sa vorbim un pic si despre E11K:

E11K este un amplificator de casti portabil si nu are un DAC/placa audio inauntru.
Originalul E11 nu m-a dat pe spate, de aceea la acea vreme am decis sa nu scriu nimic despre el, era fabricat din plastic, sunetul era destul de murdar, neaerisit, bas usor bubuit, exact sunetul opus care mie mi-ar place.
Noul E11K este complet in alta liga.
Acum este construit complet din aluminiu, arata mult mai elegant si atragator.
Imi place mult cum arata, iar amplasarea intrarii si iesirii pe partea opusa potentiometrului de volum este o idee foarte buna.
Pe strada cand e conectat la o sursa audio (telefon/player portabil) cand schimbi volumul, gainul sau bass switch-ul nu mai atingi si cablul de intrare sau cablul castilor. De multe ori mi s-a intamplat la alte amplificatoare sa imi sara jackul castilor sau sa misc interconectul intre amp si player, era foarte incomod sa schimbi volumul, acum avand in vedere ca intrarile si iesirile sunt pe spate este mai usor ca niciodata.
Cand faci teste da, schimbi castile destul de des si e putin inconvenabil, insa cand esti in miscare (practic pentru asta a fost facut) nu porti cu tine 3 perechi de casti si le schimbi odata la 5 minute. Ledul on/off este tot in spate, noaptea nu te mai orbeste.

Ampul in sine acum striga calitate si design frumos, este destul de subtire, cam cat un smartphone modern.
Puterea de amplificare este destul de serioasa pentru o cutiuta asa de mica, ofera 450mW in 16 ohmi si 260mW in 32 ohmi!
Iesirea aceasta se datoreaza datorita chipurilor alese meticulos.
OPA1642 se ocupa de amplificarea voltajului (axact ce face un preamplificator) si AD8397 se ocupa de amplificarea curentului (ce face un amplificator de putere).
AD8397 este faimos in lumea castilor datorita amplificatorii serioase, si puterii de iesire ridicate. Eu l-am intalnit in multe design-uri de top, in amplifuri de casti portabile scumpe (ca un exemplu Headamp Pico).
Un mare upgrade fata de vechiul model este si abilitatea de a asculta muzica in timp ce se incarca, o functie ce nu exista la E11.

Sa trecem la partea cea mai importanta, sunetul:

Diferentele intre E11 si E11K e ca de la cer la pamant. Nu as vrea sa comentez prea mult despre semnatura vechiuliu E11, insa E11K este complet un alt animal.
Puterea a crescut cu 50% (450mW vs 300mW), distorsiunea armonica a scazut drastic (0,004% vs 0,009%), bateria tine mai mult (17 ore vs 10 ore) iar calitatea audio este infinit mai buna fata de originalul E11.
Sunetul in sine seamana mult cu ceea ce am auzit in E10K, chiar putin mai bun as zice.
In special simt un sunet si mai aerisit si mai rapid, o lovitura mai clara in timpane si un control mai bun al mebranei castilor.

De curiozitatea l-am conectat la iesirea line-out al E10K si am obtinut un sunet care mi-a placut mai mult decat E10K singurel.
Cel putin pentru utilizatorii de casti E11K este un amplificator potent.
Mi-a sarit in fata imediat scena mai larga al E11K fata de E10K, sunetul este proiectat mai departe, sunetele sunt si mai aerisite, imaginea stereo este mai precisa si acum incet devine 3D.
Sunetul este mai adanc si mai larg, spatialitatea este imbunatatita.
Intimitatea sunetului de pe E10K dispare pe E11K, sunetul este mai distantat, parca as asculta concertul in randul 10 si nu in randul 3.
Pe langa aceasta simt un sunet mai putin dulce, mai neutru si mai natural.
Frecventele medii, in special vocile nu vin mai in fata si nu mai simt acea granulatie. Vocile nu ies in prim plan si nu mai sunt atat de siropoase.
Pot spune ca E11K ofera un sunet mai aproape de inregistrarea originala decat E10K, personal imi place E11K mai mult. Cam astea ar fi diferentele majore.

Bas switch-ul este si el foarte subtil ca si in cazul E10K, schimba usor de tot sub basul si nu umbla la restul frecventelor, nu altereaza prea mult semnalul, eu il tin pe “off”.
Experienta in casti a fost mai placuta pe E11K, controlul superior, spatialitatea, imaginea mai 3D si puterea superioara si-au spus cuvantul.
Ca idee micul E11K are mai multe putere decat playerele X3 si X5 ale FiiO, care au in dotare si ele amplifuri foarte potente. Personal nu as conecta E11K la unul din aceste playere insa pentru telefoane si playere portabile ordinare, iPod-uri si alte surse audio portabile ar fi o solutie excelenta. Cel mai probabil E11k va fi amplificatorul ideal pentru noul X1, modelul entry an celor de la Fiio.
Cine vrea sa mearga cu o pereche de LCD-3 pe strada totusi as recomanda un E12, dar sa nu uitati sa aveti si 2 bodyguarzi langa Dvs :).

Din punctul meu de vedere FiiO iarasi au dat lovitura, au scos doua aparate cu un raport pret calitate greu de imaginat.

Concluzii:

V-ati gandit vreodata ca un producator relativ nou, despre care acum 3-4 ani nu auzisem mai nimic, sa dea tarcoale unor branduri consacrate si tuturor placilor audio interne de PC dublu ca pret? Eu nu…

Ambele primesc recomandarea mea maxima. Cine este la inceputul unui drum frumos, lung si costisitor denumit generic ascultarea muzicii de calitate la PC, nu trebuie sa mai caute in alta parte. Fiio E10k ofera cel mai bun sunet pentru pretul platit din tot ce am testat eu pana acum.
Pentru fomistii de putere asa ca mine, care vor sa isi parleasca castile portabile cu un zambet mare pe fata exista E11K. In afara de cateva cazuri extreme, nu aveti nevoie de mai multa putere pentru casti portabile.
Concurenta? Isi ia notite?
Nu stiu ce face, insa la situatia mondiala actuala preconizez vandabilitatea acestor produse la un raport de 100 la 1 comaprativ cu DAC-uri consacrate si scumpe.

Pro (E10K):
– Constructie buna, design elegant
– DAC, amplif casti, interfata S/PDIF intr-o singura cutie
– Sunet placut urechilor, naturalete si o usoara indulcire tonala
– Spectrul de frecvente mult imbunatatit fata de vechiul model
– Detaliu, aerisire si viteza increbile pentru acest pret
– Pretul infim raportat la performanta

Pro (E11K):
– Constructie buna, excelenta pozitionare a intrarii si iesirii
– Sunet mai neutru si mai précis
– Scena audio larga si adanca, imaginea stereo 3D
– Extragerea detaliilor foarte buna
– Lejeritatea sunetului, totul pur si simplu curge
– Putere extra pentru orice casti portabile

Contra:
– usoara granulatie a sunetului

Echipamente folosite pentru review:
Fiio E10K, E11K, E10, E11, X5, Sennheiser Amperior, Sony MDR-1R, Ultimate Sound 3D, Audioengine A5+, multa buna dispozitie si muzica buna. A, si bere rece.

Darku out!

Matrix New Mini-i – imbatabil

De către

Darku

2 iulie 2014

Cand am vazut pentru prima data Matrix Mini-I, mintea m-a dus catre dac-urile Bel Canto, cand am vazut display-ul OLED mi-am amintit cat de mult imi place afisajul de la Primare i32, cand am ascultat noile produse am fost pur si simplu surprins, iar cand am incheiat acest review am trait exact aceeasi senzatie de acum doi ani si jumatate, de la sfarsitul review-ului la Fiio E10: “WOW! cum de au reusit?”.

Fiind o persoana mai curioasa cand vine vorba de echipamente audio noi, mai ales iubind nespus minimalismul, din start m-au captat noile Mini-i si Mini-i Pro, sunt un fel de 3 in 1: DAC, preamplificator si amplificator de casti. Desigur, scopul principal este decodarea audio, restul sunt accesorii.

Cand am desfacut cutiile am fost surprins printr-o calitate a constructiei impecabila, aparatele sunt compacte, avand un design atragator si constructie solida.

Mi-a placut din start telecomanda metalica, prin care pot selecta usor intrarile, iesirile si volumul. (ca o paranteza, pot fi folosite si Apple remotes cu ambele aparate, daca aveti una prin casa). Display-ul OLED este excelent, perfect lizibil, fiind cel mai bun pe care l-am vazut pana acum la un DAC, adauga o nota de high-tech intregului aparat.

Diferentele dintre cele doua aparate nu se vad cu ochiul liber, dar sunt importante. Mini-I Pro are in plus telecomanda, foloseste un DAC chip ESS Sabre (fata de un Analog Devices 1955 la Mini-i) si poate decoda fisiere DSD64 si DSD128.

Vorbim despre doua DAC-uri 100% balansate, avem la indemana intrari digitale USB, coaxial, optic si AES/EBU, precum iesiri analogice: de casti 6,3mm, RCA cat si XLR, adica conectica este foarte buna avand in vedere constructia compacta.

Ambele aparate inglobeaza component de top, processor XMOS care se ocupa de USB, capul de serie de la Analog Devices – AD1955, inima lui Mini-I, si ESS Sabre 9016 – inima lui Mini-I Pro, amplificarea de casti o face TPA6120 – acelasi chip folosit si in unele amplificatoare de casti scumpe; pe langa acestea gasim si condensatoare de calitate Nichion Fine Gold si Nichion Muse, cat si o sursa de alimentare liniara ce utilizeaza un toroidal custom made. Promitator la prima vedere, sa vedem cum suna.

Le-am folosit atat pe casti (Audeze LCD-3, Sennheiser Amperior, Sony MDR-1R), cat si pe boxe (Audioengine A5+) ca sa inteleg cat mai bine punctele forte si cele slabe.

Performanta audio:

Scoase fresh din cutie si fara pic de rodare, DAC-urile au sunat usor strident, iar bass-ul era usor retinut.

Le-am lasat doua zile la prajit si am revenit, sperand la un miracol, care se pare ca a avut loc.

Sunetul s-a imbunatatit multisor, ambele au sunat mult mai dinamic si mai viu, de parca geamul catre muzica s-a deschis. Nu sunt un fanatic al rodajului, nu cred orbeste in el, dar de aceasta data efectele au fost spectaculoase. Sau cine stie, poate nu am fost eu la inceput in cea mai buna zi.

Personal imi place putin mai mult Mini-I Pro ca si prestatie sonora, voi incepe cu acesta.

Mini-i Pro ofera un sunet curat, aerisit si detaliat. Am incercat sa ascult de toate, de la clasica pana la rock, incercand sa caut nod in papura. A fost o incercare grea, pentru pretul cerut DAC-ul suna incredibil de bine.

Lejeritatea cu care poate reda muzica este de apreciat, prin comparatie un Asus Essence One avand aproximativ acelasi pret a sunat mai infundat si mai lent, mai intunecat si mai putin vioi. Asus a sunat usor mai greoi la prima impresie si mai placut urechii, Mini-I Pro a sunat mult mai tehnic, mai detaliat, mai precis, avand un raspuns in frecvente mai larg, pe langa vocile mai tactile am auzit si inaltele mai precise.

Cred ca punctul forte al lui Mini-I Pro este ca nu prea are o semnatura sonica, nu mi se pare basos, siropos sau prea agresiv pe inalte, nici uscat pe medii. Ascultand pe inserate la castileAudeze LCD-3 uitasem ca trebuie si sa mai notez ceva, acest lucru il face interesant, de parca ar disparea din lantul audio.

Ascultand noile reamasterizari Led Zeppelin in 24 bit ale HDtracks lansate foarte recent m-a suprins imaginea stereo si dimensiunea scenei audio. Al doilea punct forte al DAC-ului consider ca este abilitatea sa de a crea o imagine stereo corecta si bine plasata, sunt DAC-uri mai scumpe care oferta o imagine stereo mai putin 3D, mai putin impresionanta. Folosind o pereche de Audioengine A5+ sunetul a umplut camera de auditie atat de bine incat micutele boxe active au crescut in ochii mei, nu le credeam capabile de asemenea performante.

Eu folosesc un Burson Conductor la care imi place mult tonalitatea sa si sunetul foarte dinamic, dar Mini-I Pro a sunat putin mai detaliat si a oferit o imagine stereo mai realista. Burson a sunat mai viu insa mai intim, Mini-I Pro a sunat mai larg si mai precis in ceea ce priveste plasarea instrumentelor in spatiul imaginar.

Atunci cand am conectat castile, puterea superlativa a lui Burson Conductor si-a spus cuvantul, LCD-3 luandu-si zborul, pe Mini-I Pro am primit un sunet mai putin impresionant pe casti, INSA! nu unul lesinat dupa cum ma asteptam. Amplificatorul de casti as spune ca este unul decent, cu siguranta mai are pana la cele mai bune amplifuri de casti, insa a fost mai bun decat ma asteptam. Audeze LCD-3 au fost pilotate binisor cu oarecare minusuri la capitolele impact si bass. Castile de talie mai mica nu cred ca vor avea probleme.

Marimea scenei a fost buna dar nu foarte expansiva, as spune undeva la mijloc, concertele jazz au sunat intim, pe cand concertele live au sunat mai larg, mai mare, insa limita scenei era simtita.

Pe material clasic mi-au placut ambele DAC-uri, proiectand un sunet bun pe latime si mai putin pe inaltime, rezultatul final fiind un sunet relaxat, aerisit si articulat.

Bass-ul mi s-a parut ca are un atac bun si o adancime buna, recomand dupa pornirea rece a aparatului se fie lasat inca cel putin 10 minute pentru a se incalzi, am simtit o diferenta sesizabila in redarea bass-ului, cand e rece parca si bass-ul e mai lesinat, cand e cald la atingere, bass-ul prinde amploare si dinamica. Bass-ul a fost mai impresionant pe iesirile RCA si XLR decat pe casti, pe boxe obtineam un bass mai rotund, mai plin, mai dinamic, iar pe casti un bass putin mai palid si lipsit de lovitura exploziva a unor melodii. Dau vina pe amplificatorul de casti intern care probabil nu a fost gandit pentru planar magneticele mele.

Frecventele medii, adica majoritatea din informatia unei piese (vocile, corzile, trompetele, pianul, etc. ati inteles ideea J) au sunat la fix, nici prea dulci, nici prea reci, pe rock am dat din cap de parca eram la concertul Metallica din ’99, iar pe Gothart ziceai ca m-am nascut cu vioara in mana la cum dirijam in aer mainile. Da, sunt expresiv cand ascult muzica, pana la urma muzica vrea sa iti transmita un mesaj si sa iti induca o stare de spirit, adica sa creeze emotii.

Vocile nu au sunat pe planul doi, au sunat ceva mai in fata decat restul sunetelor, e de bine sau e de rau decideti voi, alte DAC-uri plaseaza vocile mai in spate, auzindu-le cu un mic decalaj.

Personal mi-a placut prestatia DAC-urilor pe frecventele medii, poate un mic strop de culoare pe Mini-I Pro ar fi mai binevenit (preferintele mele).

Tobele, talgerele si tot ce tine de frecvente inalte au avut scanteie, nefiind prea accentuate incat sa deranjeze, si nici prea taiate incat sa le cauti dar sa nu le auzi. Piesele sibilante tot asa vor ramane pe ambele DAC-uri, sunetul nu va fi imblanzit. Pot spune ca Mini-I Pro este lipsit de o coloratura, destul de liniar/neutru pentru un DAC.

Dinamica, cat si nivelul de informatie extras din fisierele lossless a fost la un nivel ridicat, am auzit microdetaliile evidente, iar macrodetaliile nu au fost prea accentuate incat sa nu mai auzi micile sunete ascunse care de multe ori fac diferenta.

Ok, Mini-i Pro-i bun, dar cum o fi si Mini-i?

Diferenta dintre cele doua este destul de mica, Mini Pro are in plus telecomanda, redarea fisierelor DSD, cat si display cu mai multe indicatoare si sub-meniuri, iar cand vine vorba de redarea muzicii, Mini-i Pro este usor mai liniar/neutru si Mini-i este un pic mai colorat, mai vivid, insa pierde ceva din redarea ultimativa a microdetaliilor si scena mai putin 3D.

Mini-i este mai putin detaliat, mai putin aerisit, suna usor mai aglomerat, insa ofera o coloratura placuta urechii omenesti, inaltele sunt mai domolite, iar mediile ies si mai in fata.

Diferentele intre cele doua DAC-uri sunt destul de mici, la un test cu ochii legati ar fi destul de greu sa ghicesti care e unul si care e celalalt, vorbim aici de o diferenta maxima de 5-10%, daca restul lantului audio nu este la fel de bun, diferentele pot fi chiar nule.

Mie mi-au placut ambele destul de mult, avand in vedere pretul rezonabil , buzunarul romanului audiofil nu e chiar adanc, asa ca merita ascultate daca aveti o ocazie.

Matrix foto watermark-3 — Matrix Mini-i Pro

Concluzii:

Frumoase jucarii si la exterior si la interior, optez totusi mai mult pentru Mini-i Pro datorita telecomenzii, decodarii DSD si sunetului putin mai aerisit si mai larg.

Matrix au dat lovitura cu noile Mini-i si Mini-i Pro. Pentru 1,800 RON (2,500 RON varianta pro) avem aparate all-in-one, bine lucrate si care suna mai bine decat ar dicta pretul. Conectica este de top, iar display-ul superb, telecomanda si implementarea USB de top sunt ciresele de pe un tort surpriza. Ambele DAC-uri s-au descurcat cu orice stil muzical, aglomeratia a disparut, microdetaliile au aparut, aparatele parca au disparut, muzica a aparut si tot asa mai departe.

Pentru:

–          Constructie solida, componente de top
–          Usurinta in utilizare
–          Conectica e ca berea nefiltrata, mai buna nu exista
–         Sunet aerisit, imagine stereo buna, scena larga
–          Dinamica buna, extragerea microdetaliilor cu usurinta
–          Raport calitate/pret excelent

Contra:

– amplificarea de casti nu este la nivelul dac-ului
– Sunet mai putin vivid si colorat pe Mini-i Pro si mai putin detaliat pe Mini-i

Echipamente folosite pentru articol:

Matrix Mini-i, Mini-i Pro, Burson Conductor, Audeze LCD-3, Sennheiser Amperior, Sony MDR-1R, Audioengine A5+, cabluri USB, Coaxial si de alimentare din unobtanium.

Hmm, acum cum o fi Matrix X-Sabre? Of of, piticii de pe creier…

1...91011...52 Pagina 10 din 52

Sound News

FiiO E17K Alpen II review

Boxe de podea sub 2000 Ron

FiiO X1 – Hi-Res for everybody

FiiO X1 – Hi-Res pentru fiecare

Ce este un subwoofer?

Audioengine A5+ PC-Fi de calitate

Audio-Technica ATH-AX1iS review

FiiO E10K and E11K – Premium sound for a tiny price

FiiO E10K, E11K – Indiscutabil premium

Matrix New Mini-i – imbatabil

Cele mai comentate articole

Sunet multicanal – ghid practic (updated)

Logitech Z906 review

Test comparativ – bookshelf entry-level

Boxe de podea – test comparativ

Yamaha A-S500 review

Fiio E10-esente tari,sticlute mici