Acasă Blog Pagina 23

A fost anuntat Naim Ovator S-800, modelul de varf al companiei din gama boxelor

0

A fost anuntat Naim Ovator S-800, modelul de varf al companiei din gama boxelor.

Acesta a fost prezentat la Hong Kong High-End Audio Visual Show de catre Paul Stephenson, MD Naim, care a introdus boxa aflata in forma sa finala, care va fi disponibila pentru cumparare incepand cu luna decembrie a acestui an.

Versiunea activa a boxei in valoare de 34.712€ are nevoie de un crossover extern, care trebuie intercalat intre preamplificator si amplificatorul de putere separat, pentru fiecare unitate in parte.

O configuratie pasiva ce contine un crossover construit in plinta de aluminiu a boxei va aparea in ianuarie 2013 la un pret de 37.868€, iar cumparatorii vor putea incepe cu versiunea pasiva, pentru ca ulterior sa faca un upgrade la set-up-ul activ.

S-800 este prezentat ca “o boxa impresionanta, creata pentru posesorul unei camere mai mari decat media si pentru cine apreciaza muzica cu un sens natural al proportiilor si al dinamicii”.

Boxa are aproape 1.4m inaltime si foloseste cel mai nou driver Naim Balanced Mode Radiator, acesta avand 8.2cm – montat in propriul cilindru izolat, suspendat pe corzi dispuse in forma de frunza circulara in fata si in spate – si acoperind o gama de frecvente de la 380Hz pana la 30kHz, ce ofera o dispersie larga in tot acest spectru.

Driverul este rezultatul muncii de dezvoltare desfasurate pe o perioada de 5ani de catre Naim, si se descurca cu nevoia unui crossover in mijlocul gamei de frecvente  -unde auzul este cel mai sensibil, continuandu-se dedesubt cu doua unitati de bass de 28cm, cu diafragma plata.

Denon a prezentat noua sa gama de casti

2

Denon a prezentat noua sa gama de casti alcatuita din 8 modele, cu 4 grupuri distincte de lifestyle, cu aplicatiile asociate pentru iOSsi Android.
Modelele includ varful de gama AH-D7100 la un pret de 1.261€, ce are in dotare driveri Denon nano de 5cm cu margini libere, cupe din lemn de mahon adevarat, paduri din spuma poliuretanica, cablu detasabil si un design ball-and-socket pentru o utilizare cat mai placuta.

Din luna septembrievor fi disponibile si castile ce anuleaza zgomotul AH-NCW500 la un pret de 504€, ce includ aptX Bluetooth, baterii reincarcabile (ce dureaza pana la 10 ore), rotita de control si microfon pentru iPhone/iPad si dispozitive Bluetooth, precum si gentuta din piele pentru transport.

Preturile si alte detalii pentru restul gamei vor fi prezentate la timpul potrivit, afirma Denon.

Cele 4 grupuri de lifestyle se impart astfel:

Music Maniac –pentru audiofilul traditional care se concentreaza pe calitatea sunetului.

Urban Raver –pentru tanarul utilizator entuziast care asculta “muzica din genuri contemporane”, cu sunet orientat spre bass adanc, incordat.

Globe Cruiser –pentru calatorul aflat mereu pe drumuri.

Exercise Freak –exact, pentru cei aflati mereu in miscare.

Fiecarecategorie de casti are propria sa aplicatie dedicata lifestyle, disponibila in App Store sau Google Play:

Denon Audio app – Este folosita cu castile Music Maniac si permite utilizatorilor sa modifice EQ si preseturile acestuia. Exista un player audio integrat pentru playback-ul muzicii stocate pe iPhone sau iPod Touch, permite crearea imediata a playlist direct din aplicatie si ofera acces la radio prin internet via Tunin.

Denon Club app – Este folosita cu modelele Urban River si permite updatarea usoara a social media pe Facebook si Twitter, oferind posibilitatea sa cauti versurile cantecelor favorite, precum si sa faci sharing cu informatia artistului.

Denon Travel app – Ofera acces instant catre cele mai folosite aplicatii de calatorie ale utilizatorului. Este folosita cu castile Denon Globe Cruser.

Denon Sport app – Realizata in colaborare cu MapMyFitness, include GPS tracking pentru activitatile in aer liber, cu acces instant la Facebook si Twitter.

 

Chord Electronics si-a imbunatatit DAC-ul varf de gama – QBD76 HDSD

0

Chord Electronics si-a imbunatatit DAC-ul varf de gama – QBD76 HDSD ce are un pret de 6.301€, prin adaugarea posibilitatii de a rula DSD-over-USB.

Aceasta se traduce prin aceea ca utilizatorul poate asculta fisierele musicale de inalta rezolutie DSD (Direct Stream Digital) stocate pe un calculator – prin intermediul USB, in loc sa utilizeze un disc fizic.
Intrarea USB HD foloseste un conector special de date de mare viteza, iar un cablu de date certificat USB 2.0 este furnizat pentru conectarea la calculator.

Intre timp, intrarea USB existenta poate fi folosita pentru playback la calitate CD, astfel incat DAC-ul ofera posibilitatea folosirii simultane a doua conexiuni USB, atat pentru playback de inalta definitie, cat si pentru standard-definition.

In plus, alte cateva produse Chord anume alese pot fi imbunatatite astfel incat sa includa decodare DSD prin USB. Modelele compatibile includ CD playereleRed Reference (MkIII) si Red Standard, precum si DAC-ul QBD67 HD. Upgrade-ul realizat la distribuitor se ridica la suma de 1.816€.

Ce DAC? Burson, Chord, M2Tech

24

De la bun inceput as dori sa spun ca acest articol a luat nastere in urma unor teste comparative facute in primul rand in interes propriu, motiv pentru care este posibil sa se simta un aer subiectiv pe alocuri; cu toate acestea, l-am scris pentru ca stiu ca exista multa lume in Romania care se afla acum la un nivel de sursa audio decenta, gen Asus Xonar sau DAC-uri USB entry-level, dar care au ajuns la un punct in care isi doresc (si isi permit) mai mult decat le ofera actuala sursa.

Deci, cum spuneam si mai sus, principalul scop al acestui test a fost un upgrade de la Arcam rDAC, care desi suna foarte bine pentru banii sai, totusi il consideram (pe buna dreptate) ca fiind veriga slaba din actualul sistem audio. Pentru referinta, sistemul pe care am facut testele este compus din boxe Elac FS 189, cablu Real Cable Innovation TDC 2.5 mm, interconecti Eagle Cable MC 90 (2 bucati) si Audioquest Evergreen (schimbate la un moment dat cu 2 exemplare de Audioquest Golden Gate) si bineinteles cele 4 DAC-uri: Arcam rDAC, Burson DA-160 DAC, Chord Electronics QuteHD si M2TECH Young 384/32 DAC. Toate modelele au fost testate exclusiv prin interfata USB proprie, folosind un PC cu Windows 7 ca sursa digitala. Pentru rigurozitate maxima in testare, am folosit chiar si cabluri USB identice (no-name, dar solide, ecranate si cu toruri de ferita la ambele capete) iar cablurile de alimentare au fost trase in paralel si printr-o zona fara alte cabluri, pentru a nu capta niciun fel de interferente; de asemenea, de fiecare data cand am comparat atent/direct 2 DAC-uri, ambele erau conectate la amplificator cu acelasi model de interconect.

Sa trecem la o scurta prezentare a combatantilor, cu precizarea ca voi sari peste M2Tech Young deoarece acesta are deja propriul sau review. De asemenea, Arcam rDAC nu face scopul acestui articol, motiv pentru care va fi mentionat doar in unele teste comparative.

Burson DA-160 DAC

Brandul Burson Audio a mai fost prezent pe Soundnews, prin excelentul amplificator de casti Burson HA-160D; in acel articol exista si o prezentare detaliata a producatorului de origine australiana, motiv pentru care voi trece direct la specificatiile tehnice:

Measurement:
Frequency response: 5Hz (-0.3dB) to 35 kHz (-1dB)
Signal to noise ratio: >101dB at 0dB gain
THD: <0.001% at line level
Channel separation: >95dB/10kHz
Output impedance: line out 25 Ohms / 45 Ohms (selectable)
Power dissipation: >25W, internal, regulated power supply

Inputs:
2 x USB Connection (Support up to 24bit @ 96Khz with 10ppm low jitter clock)
1 x Coaxial RCA (Support up to 24bit @ 192Khz)
1 x Toslink / SPDIF (Support up to 24bit @ 192Khz)


Outputs:
2 x RCA output (line level with +6dB gain selection)
 

General:
Weight: app. 5 kg
Colour: silver anodized aluminium
Dimensions: 180mm x 250mm x 80mm

La fel ca toate celelalte scule audio realizate de Burson, acest DAC se remarca prin constructia lipsita de circuite integrate; totul este realizat cu componente discrete de calitate foarte buna, folosind un PCB optimizat pentru reducerea la minim a lungimii circuitelor dintre diferite componente. DAC-ul folosit este un Burr-Brown (PCM1793), acelasi model prezent si in HA-160D, dar modelul exact nu este precizat de Burson in specificatiile tehnice, deoarece producatorul considera acest aspect ca fiind mai putin important, preferand sa se axeze mai mult pe restul de componente, in special cele plasate dupa DAC, in zona semnalului analogic – de exemplu, mi s-a parut impresionant faptul ca nu au folosit un OPAMP obisnuit, ci un PCB separat, foarte compact, pe care se afla cam 30-40 de componente discrete. Etajul de alimentare este foarte generos, cu 2 transformatoare audio-grade si condensatori de dimensiunea celor gasiti de obicei in amplificatoarele de putere. Conexiunea USB suporta semnal pana la 24bit/96kHz cu un jitter extrem de mic si izolare galvanica.

Carcasa este realizata din aluminiu de 6 mm grosime, foarte solida si bine finisata; DAC-ul are un aspect elegant si discret in ciuda dimensiunilor exterioare, LED-urile nefiind excesiv de luminoase, iar butoanele fiind de o calitate ireprosabila, in ton cu a intregului ansamblu. Aici trebuie sa remarc prezenta unui buton din care se poate selecta intensitatea semnalului de iesire (low/high gain), functie pe care am gasit-o foarte utila, selectand  “low gain” am obtinut un control mult mai bun la schimbarea volumului din telecomanda. Consumul de >25W anuntat de producator nu reprezinta o problema termica in prezenta carcasei de aluminiu, DAC-ul fiind doar putin caldut in timpul auditiilor.

 

Chord Electronics QuteHD

Chord Electronics este o prezenta noua pe Soundnews, motiv pentru care imi revine onoarea de a spune cateva cuvinte despre acest brand. Firma a fost infiintata in 1989 de catre John Franks, un inginer cu o reputatie foarte solida, construita in industria aerospatiala, fiind specializat in surse in comutatie de inalta frecventa. Din fericire pentru noi, John Franks s-a decis sa-si foloseasca experienta in domeniul audio si impreuna cu echipa lui de ingineri a creat – si continua sa creeze – unele din cele mai bune electronice audio din lume.

In ciuda pretului destul de ridicat, QuteHD este un DAC considerat oarecum entry-level de Chord Electronics, fiind de asemenea si cel mai ieftin model destinat audiofililor. Micutul QuteHD este opera inginerului Robert Watts, cel responsabil si pentru proiectarea modelelor hi-end.

Specificatii tehnice:
Harmonic distortion: 103 dBV
Signal-to-noise ratio: 115dBV
Dynamic range: 118dBV
Digital inputs:
1 x USB HD with DSD decoding, 44.1 kHz to 192kHz, 16-32-bit (future 384kHz-ready)
1x Optical 44.1 kHz/ 192kHz
1x Coaxial 44.1 kHz/ 384kHz-ready, 16-32-bit
Outputs: 2x RCA phono
Power supply: 12v 1A 2.1mm connector. Centre point positive 100V- 240V – 50/60Hz, 1A wall adapter
supplied
Weight: 0.4kg
Dimensions: 160x70x40mm (WxHxD)

Dupa cum putem vedea si in poze, acest DAC pare a fi construit exact in opozitie cu conceptul folosit de Burson, numarul de componente fiind scazut cat mai mult cu putinta; de altfel, prima oara cand am vazut cum arata la interior am avut impresia ca nu are toate piesele necesare pentru a face treaba unui DAC. J Studiind mai atent specificatiile tehnice, am aflat cum au reusit sa foloseasca atat de putine componente, anume folosind tehnologia FPGA (Field Programmable Gate Array) pentru a programa toate functiile necesare unui DAC: SPDIF decoding, Isochronous USB timing and Digital PLL, WTA interpolation filtering, DSD over USB support and the Pulse Array DAC. (Scuzati engleza, abilitatile mele de a traduce anumite denumiri tehnice sunt limitate.) In plus, intrarea USB are propriul sau FPGA cu suport pentru USB asincron, aceasta fiind cea mai buna metoda de a obtine semnal audio de calitate maxima dintr-un PC. Remarc de asemenea si abilitatea de a lucra pana la 192kHz prin intrarea optica, lucru destul de rar intalnit. QuteHD ofera de asemenea suport pentru formatul DSD (Direct-Stream Digital); momentan exista foarte putina muzica disponibila in acest format, dar in viitor este foarte probabil sa creasca in popularitate.

La Chord dimensiunile fizice mici nu inseamna ca se poate face vreun compromis la calitatea constructiei sau a finisajelor, acestea fiind, fara sa exagerez, cel putin cu o clasa peste pretul produsului. Totul este foarte atent lucrat, carcasa de aluminiu este turnata dintr-o singura bucata, singurul element prins ulterior in suruburi fiind capacul superior. Tot pe acest capac avem si un geam/lupa prin care se poate vedea partial componentele interne, un aspect intalnit la toate produsele Chord. In acest caz prin geam putem afla, cu ajutorul unor LED-uri, ce rate de esantionare primeste DAC-ul, asezate dupa spectrul culorilor: rosu pentru 44.1 kHz si asa mai departe pana la albastru pentru 192 kHz, culoarea violet/indigo fiind rezervata formatului DSD. Conectica este simpla dar completa, nu exista nici macar un buton de power on/off sau un switch intre sursele de semnal, DAC-ul detectand automat cand primeste semnal pe vreuna din intrari. Alimentarea se face printr-un simplu transformator in comutatie (12V / 0.6A / max 7.5W) aspect pe care in mod normal l-as critica, daca nu as avea in vedere experienta Chord in domeniul surselor in comutatie. Carcasa sta calduta tot timpul, iar in timpul auditiei se incalzeste destul de tare, probabil datorita acelui tranzistor care foloseste carcasa pe post de radiator.

Teste si auditii

Pentru configurarea calculatorului folosit la teste am folosit excelentul ghid de la dCS, ghid pe care-l recomand oricarei persoane care doreste sa foloseasca calculatorul in domeniul audio. Acesta poate fi gasit destul de usor cu Google, cautati “dCS Guide To Computer Audio” si primul link ar trebui sa fie un document in format PDF. Ca player am ales Foobar 2000 in versiunea portabila, ruland in paralel 2 instante cu acelasi playlist. Acest playlist a continut cateva albume/melodii pe care le stiu foarte bine. In comparatiile directe A-B m-am axat pe urmatoarele piese:

  • Michael Bublé – Stardust (with Naturally 7)
  • Diana Krall – Is You Is Or Is You Ain’t (My Baby)
  • Diana Krall – Between The Devil And The Deep Blue Sea
  • Katie Melua – Ghost Town
  • Katie Melua – A Moment Of Madness
  • Ataraxia – Belle Jolande
  • Dire Straits – So Far Away
  • ACDC – Thunderstruck
  • ACDC – Back In Black
  • Metallica – Enter Sandman
  • Metallica – Battery (S&M concert)
  • Liquid Tension Experiment – Intro
  • Therion – The Rise Of Sodom And Gomorrah
  • Marcus Miller – Panter (live)
  • Marcus Miller – Lonnie’s Lament (live)
  • Jeremy Soule – Dragonborn (Skyrim OST)
  • Marta Gómez – El Hormigueo (24bit/96kHz)
  • Marta Gómez – Bolero (24bit/96kHz)

Albumele ascultate au facut parte din toate genurile: clasica, jazz, blues, rock, metal, new age, atat in format CD-A 16bit/44.1kHz cat si in formate HD 24bit/88.2kHz/96kHz/192kHz. Deoarece mi se pare greu spre imposibil sa sintetizez toate testele facute, o sa incerc sa fac o desfasurare cronologica, cu testele si concluziile fiecarei zile, dupa impresiile si notitele realizate la momentul respectiv.

In prima zi am conectat toate cele 3 DAC-uri la PC, exceptand rDAC din cauza ca nu mai aveam interconecti; am folosit Eagle MC 90 la Chord, Audioquest Evergreen la M2Tech si cablul din pachetul Burson pentru DA-160 (de altfel aceasta a fost si singurul care are la pachet un interconect analog si unul digital). Am pornit 3 instante de Foobar si am pus acelasi playlist, pornindu-le pe toate 3 aproape deodata, apoi schimbam din cand in cand intre intrarile amplificatorului pentru a asculta cate un DAC pe rand – evident, dupa mai multe schimbari nu mai stiam pe ce DAC ma aflu asa ca se poate considera un blind test, oarecum. Primele concluzii dupa 2-3 ore de testare a fost ca Burson suna clar diferit de celelalte doua, mai analogic, mai cald, oarecum in detrimentul detaliilor sau a unei precizii matematice; totusi sunetul era foarte placut in felul lui, asa ca m-am decis sa nu-l elimin deja ca optiune de achizitie, ci am preferat sa-l dau deoparte si sa-l compar abia la sfarsit cu castigatorul dintre QuteHD si Young. Dupa aceasta decizie m-am axat pe comparatia dintre celelalte 2 si am ajuns la concluzia ca parca imi place mai mult M2Tech Young, acesta castigand 3 din 5 blind tests. Dupa asta mi-a venit ideea sa schimb interconectii si surpriza, Chord QuteHD a castiat 4 din 5 blind tests; interconectul care suna mai bine era Audioquest Evergreen, impresia era ca pur si simplu lasa mai multa muzica sa ajunga la amplificator pentru ca din punct de vedere tonal suna cam la fel ca Eagle Cable MC 90, adica foarte neutru, doar ca Evergreen suna clar mai detaliat, simteam/auzeam mai multe note la bass, dar mai ales la inalte.

A doua zi am reusit sa fac rost atat de 2 perechi de Eagle Cable MC 90, cat si de 2 perechi de Audioquest Golden Gate, in ideea ca un cablu teoretic mai bun decat impresionantul deja Evergreen (in raport cu pretul sau, evident) ar trebui sa-mi permita o mai usoara diferentiere intre DAC-uri. In primul test am comparat Chord QuteHD cu Arcam rDAC cu cablurile Eagle MC 90 deoarece din testele anterioare acestui articol stiam ca acest cablu se potriveste foarte bine cu rDAC, reusind sa sune mai bine decat mai multe modele de cabluri, inclusiv de 3 ori mai scumpe. Desi Arcam a avut si acest atu de partea lui, ma tem ca a sunat net inferior DAC-ului Chord, trecerea de la QuteHD la rDAC lasandu-ma cu o impresie de sunet sec, uscat, instrumentele parca nu avea acel sunet plin cu care ma obisnuisem, iar scena se micsorase vizibil, pardon audibil. Diferentele erau mult mai clare decat auzisem zilele trecute intre celelalte 3 DAC-uri asa ca nu am mai insistat, l-am dat deoparte si m-am decis 100% sa-mi fac upgrade la unul din cele 3 modele pe care le aveam in teste. Am mai facut totusi si un mic test de cabluri si pot spune ca pana si Arcam rDAC a beneficiat de pe urma interconectului Audioquest Evergreen, acesta fiind probabil primul cablu pe care am auzit acest DAC sunand mai bine decat cu Eagle MC 90.

Am continuat testele cu Chord QuteHD vs M2Tech Young, initial pe Eagle MC 90 din simplul motiv ca acestea erau deja infipte in amplificator; am ascultat o perioada relativ scurta in care mi-a fost greu sa le diferentiez, asa ca m-am decis sa fac o pauza, sa schimb interconectii cu Audioquest Golden Gate si sa ascult mai relaxat, un album intreg de blues, cu perioade mai lungi intre schimbarile A-B. Cred ca cea mai mare problema a constatat in faptul ca ambele DAC-uri suna excelent, motiv pentru care schbimbarea sursei rareori imi producea impresia ca am castigat sau am pierdut ceva. Totusi pot spune ca am fost impresionat de modul in care Chord QuteHD lucreaza cu inaltele, parca nu am auzit niciodata tweeterul JET sunand atat de bine, atat de aerisit; in rest nu pot spune ca am auzit diferente mari fata de M2Tech Young, atat la schimbarile rapide A-B – unde la un moment dat cred ca invatasem pe de rost fiecare nota de la fiecare instrument din melodia Is You Is Or Is You Ain’t (My Baby) – cat si in testele prelungite, in care ascultam fiecare DAC o perioada cuprinsa intre 2 si 10 minute. Dupa aceasta a doua zi de testare am eliminat complet din ecuatie Eagle Cable MC 90, Audioquest Evergreen si Arcam rDAC si m-am decis ca in urmatoarele zile sa ascult cate un DAC o zi intreaga, pe mai multe genuri de muzica, urmand ca abia seara dupa ce m-am obisnuit bine cu sunetul sa-l compar cu alt DAC.

Ziua 3: Chord Electronics QuteHD

Aceasta a fost ziua in care am ascultat mai multe ore la QuteHD, trecand prin diverse genuri de muzica; impresia generala a fost excelenta, niciodata sunetul nu a devenit obositor sau plictisitor. Cred ca cel mai bine l-as caracteriza daca as zice ca totul a sunat asa cum trebuie sa sune, un balans tonal excelent, foarte precis si dinamic atunci cand a fost cazul – Metallica si Dream Theater m-au facut efectiv sa transpir, iar cantitatea de detalii extrasa din foarte aglomeratul Liquid Tension Experiment a fost impresionanta. Dupa aceasta experienta QuteHD a reusit sa ma surprinda si pe muzica lenta, unde Norah Jones a sunat cald, relaxant, asa cum trebuie sa sune – dupa experienta cu Metallica ma asteptam sa ajung la concluzia ca acest DAC e mai potrivit pentru muzica ritmata dar nici vorba, chiar nu pare sa aiba preferinte muzicale, ca sa zic asa. Am fost de asemenea impresionat si de modul in care a reusit sa pastreze sunetul detaliat, placut si dinamic la volum mic si mediu, un plus destul de important pentru mine deoarece ascult destul de rar la volum mare.

Cum spuneam si mai devreme, seara l-am comparat direct cu M2Tech Young si intr-adevar, pentru prima oara am auzit diferente mai mari intre ele. De fapt mai degraba le-am simtit, este greu de pus in cuvinte, dar daca ar fi sa aleg un cuvant acela este timing: Chord QuteHD pare sa aiba un timing mai bun; cand am trecut la Young imediat am simtit ca parca muzica este mai ravasita, mai dezorganizata, de parca artistii nu era in cea mai buna zi, asa cum pareau a fi pe QuteHD. Am incercat si un blind test, rezultatul a fost de data asta 100% in favoarea Chord, care de fiecare data suna mai bine legat, mai asezat; de asemenea inaltele pe care le-am remarcat in zilele anterioare le-am auzit si de data asta, la fel de impresionante. Totusi m-am gandit ca poate-i doar o problema de obisnuinta, ca poate si celelelalte DAC-uri vor produce aceleasi impresii dupa o zi de auditie, asa ca in urmatoarea zi am trecut la…

Ziua 4: M2Tech Young

In primul rand, as spune ca exemplarul de Young primit de mine a fost unul nou-nout, motiv pentru care l-am tinut continuu in functiune din motive de rodaj; pana am inceput aceste auditii serioase cu el adunase deja 80-90 de ore de functionare, nu stiu daca suficiente, dar probabil mai bune decat nimic. Am incercat sa ascult cam aceleasi genuri de muzica, dar albume diferite, pentru a-mi pastra interesul si atentia la un nivel cat mai ridicat; ei bine, nu am fost foarte surprins sa constat ca M2Tech Young suna foarte bine si la auditii prelungite, indiferent de genul muzicii. Concertul Metallica S&M pe care l-am ascultat in intregime a reprezentat o mare provocare, cantitatea foarte mare de instrumente fiind greu de redat intr-un mod coherent, dar Young s-a achitat cu brio de sarcina, sunand convingator inclusiv pe pasaje mai aglomerate gen Minus Human sau Battery. Dupa acest concert mi-am dorit sa ascult ceva cu bass ca sa zic asa, alegerea naturala fiind Marcus Miller – Master of All Trades, un album live care in afara de chitara-bass a lui Miller mai are inca o chitara-bass de fundal plus baterie/percutie. Nu am fost deloc dezamagit de sunet, detaliu, energie, soundstage, corzile ciupite de Marcus fiind bine definite in ciuda bass-ului care parca-si doreste sa acopere restul instrumentelor, totul era la locul lui. Dupa o pauza de odihna am ascultat un album de jazz si ceva muzica clasica, ramanand cu aceeasi impresie ca acest DAC te lasa pur si simplu sa asculti muzica, fara sa incerce sa te minta aruncandu-ti in fata anumite aspecte care ar putea impresiona pe moment.

A venit si seara, momentul comparatiei directe cu Chord QuteHD. Din pacate obisnuirea cu sunetul DAC-ului M2Tech nu a schimbat prea mult rezultatele testului comparativ, impresia de timing mai bun, de sunet mai natural si mai bine aranjat, sincronizat, persistand si in aceasta seara. Mi-a fost destul de usor sa recunosc feelingul pe care-l are Chord dar numai in testul A-B prelungit, cu schimbare intre surse la cateva minute, schimbatul la cateva secunde care a mers de atatea ori dovedindu-se complet ineficient in acest caz. Pe scurt, M2Tech Young suna “perfect” fara aceasta comparatie directa, motiv pentru care eu il consider un DAC foarte bun, deoarece pentru urechile mele si pe sistemul audio cu care sunt foarte obisnuit nu prea mi s-a intamplat ca un DAC sau placa de sunet sa-mi sune “perfect” chiar daca nu-l comparam direct cu o sursa mai buna. Dupa aceasta seara eram 95% convins ca o sa cumpar DAC-ul de la Chord, dar totusi m-am hotarat sa respect programul si sa ascult si ultimul DAC ramas pe lista…

Ziua 5: Burson DA-160 DAC

Acest DAC este singurul din test al carui sunet se schimba audibil in bine atunci cand este cald, cam la jumatate de ora dupa pornire, totusi chiar si asa, in prima parte a auditiilor nu am fost foarte impresionat, deoarece am ascultat la volum mic si mediu, iar la acest volum Burson pare sa piarda mai multe detalii fine decat celelalte 2 DAC-uri prezente in test. Odata crescut volumul detaliile au revenit, impreuna cu tonul cald, placut care caracterizeaza acest DAC. De data asta am inceput cu ceva muzica lenta, albumul Cantos De Agua Dulce semnat de  Marta Gómez sunand absolut superb, remarcandu-se in mod special vocea, dar si instrumentele de percutie din fundal. Dupa inca un album in aceeasi tenta, dar totusi ceva mai ritmat (Billy Burnette – Memphis In Manhattan) am inceput sa-mi fac griji ca acestui DAC nu o sa-i placa de rock/metale, dar imediat ce a inceput sa cante Led Zeppelin (si bineinteles, am dat volumul mai tare) orice temere mi s-a spulberat deoarece muzica pe care o stiam atat de bine se auzea asa cum trebuie. Fiind prins nitel intr-o dispozitie “retro” am ascultat Van Halen si Whitesnake, ambii sunand ireprosabil, abia mai tarziu ajungand la Metallica din motive de compatibilitate cu testele anterioare; pe metale mai dure, gen Metallica, tonul mai cald al acestui DAC poate fi un plus sau un minus in functie de cum prefera fiecare sa asculte aceasta muzica, impresia personala fiind ca acest sunet face metalele mai usor de ascultat pentru o perioada mai indelungata de timp.

Am ajuns inevitabil si la comparatia directa cu Chord QuteHD, ultimul test din serie si poate cel mai important. Dupa cum ma asteptam, diferentele au fost maricele, dar totodata foarte greu de definit in cuvinte; o sa incerc totusi sa exprim cateva impresii. In primul rand, acel ton cald s-a concretizat in aceasta comparatie printr-o scena oarecum mai extinsa, dar totodata mai difuza, mai putin focusata decat pe Chord, un efect interesant care pe anumite genuri de muzica (in special jazz/blues live) poate fi chiar placut. In al doilea rand, in aceasta comparatie nu am mai simtit acel timing superior a lui QuteHD, probabil din cauza ca Burson are propriul sau stil de sunet, propriul sau ritm facut parca altfel, motiv pentru care o comparatie directa a fost imposibila, din acest punct de vedere. Burson suna intr-adevar mai analogic, si desi nu are lampi in constructive, il consider o alternativa viabila pentru cei care cauta acest tip de sunet; din pacate eu nu sunt unul dintre ei, motiv pentru care alegerea mea finala a fost Chord Electronics QuteHD, cu un usor regret ca nu posed nebunia necesara cumpararii a 2 DAC-uri, Chord si Burson, si folosirea lor in functie de dispozitie si chef.

Cateva concluzii si teste ne-audiofile…

Pentru cei (foarte putini probabil) care se intreaba, oare ma pot juca si ceva jocuri folosind noul meu DAC audiofil care foloseste calculatorul pe post de sursa? Raspusul este DA, nu ar trebui sa aveti probleme gen agatari, blocaje sau canale pierdute – gen se aud pasii, muzica, vocile, dar nu se aud impuscaturile. Singura mea grija a tinut de lag, deoarece un DAC performant face multa post-procesare pentru a scapa de jitter si alte mizerii de genul asta; ca referinta am folosit sunetul Realtek onboard, iar jocul ales a fost Counter-Strike: Source. Ei bine, pot spune ca se observa un usor delay, sunetul se aude cu o intarziere de 2-3 zecimi de secunda in comparatie cu Realtek, lucru care nu ar trebui sa se observe fara o comparatie directa si nu cred sa afecteze gameplay-ul decat poate in cazul in care esti jucator profesionist. In plus, testand si in alte jocuri, am constatat ca putine au sunetul atat de precis sincronizat cu actiunile de pe ecran – intai am incercat in Fallout: New Vegas – epic fail, pentru ca jocul avea intarzieri mai mari sau mai mici, aleatoare, indiferent daca foloseam un DAC sau onboard Realtek. Toate cele 3 DAC-uri au avut cam acelasi delay, parca ceva mai mic la Burson, totusi.

Un alt test facut a tinut de abilitatea acestor 3 DAC-uri de a canta bine/corect in conditii de curent prost si variatii de tensiune, o situatie foarte intalnita in Romania. Acest aspect ma intereseaza de cand la Arcam rDAC se intampla uneori (nu des) sa moara sunetul si sa necesite oprire/repornire din buton cand aerul conditionat isi schimba modul de functionare din racire in ventilatie si viceversa. De asemenea, cand aveam variatii de curent, chiar si pentru o secunda sau mai putin, sunetul murea invariabil si necesita restart de player. Toate cele 3 DAC-uri s-au dovedit destul de rezistente la aceste teste, nu s-au intrerupt niciodata din cantat chiar daca aerul conditionat a mers incontinuu, cu un plus pentru Burson care mai canta chiar si 2-3 secunde de la scoaterea din priza! In plus, nu am observat nicio schimbare de sunet intre AC pornit si oprit dar aici e posibil ca unele urechi mai sensibile sa auda cate ceva…

 

Plusuri pentru Chord Electronics QuteHD (5.555 RON): micut, elegant, constructie exceptionala, valoare brand uriasa, sunet de o coerenta si un timing nemaintalnit de mine in aceasta clasa de pret. Potrivit pentru orice gen de muzica, efectiv nu am ce sa-i reprosez, il consider un produs de referinta pentru clasa lui de pret.

Plusuri pentru M2Tech Young (4.700 RON): raport pret/performanta audio foarte bun, sunet excelent, intrare USB de o calitate deosebita, posibilitati de upgrade cu ajutorul sursei cu baterie Palmer. Posibil sa depaseasca  Chord QuteHD cu ajutorul Palmer, dar in cazul asta clar nu ar mai castiga la raportul pret/performanta.

Plusuri pentru Burson DA-160 DAC (3.650 RON): sunet cald, analogic, cu un parfum de lampa si un farmec deosebit, dar clar nu pentru toate gusturile. Constructie excelenta, fara compromisuri. Probabil o alegere foarte buna pentru a tempera un sistem audio prea “bright” sau pentru cei care s-au saturat de sunetul “digital” si cauta o schimbare.

Bun, daca ma intrebati ce DAC sa cumparati din cele 3 prezente in test nu va pot da decat un singur raspuns, trebuie neaparat sa le ascultati cu urechile voastre si sa decideti ce va place mai mult. La o adica, la ce diferente am auzit intre Chord si M2Tech as zice ca jumatate din oameni vor alege un model, iar ceilalti vor merge pe celalalt model, ca sa nu mai spun ca este de asemenea foarte posibil sa fiti fermecati de aerul special a lui Burson si sa mergeti pe brandul australian.

In incheiere, pot spune ca acest test a fost o experienta reusita, am ascultat 3 scule audio deosebite, mi-am imbunatatit semnificativ experienta si chiar si urechea, intr-o oarecare masura. Auditii placute!

 

FiiO E09K, E02i – Minimalist Hi-Fi (english version)

1

Being impressed by the achievements of FiiO in the last year, I was pleasantly surprised to find that they have launched two new products: E09K home headphone amp and E02i which is a portable headphone amplifier. I could not miss the opportunity to test and share our impressions with our readers.

Further I will talk about these two products. E09K is a dedicated headphone amplifier and E02i is a pretty interesting gadget that works with iOS or Android smartphones that incorporates a microphone, quite a potent headphone amplifier, and some additional features I’ll talk about below.

E09K has a solid construction, fully made of anodized aluminum, has a simple and minimalist design.
Also E09K is an upgraded version of E09 model that was launched last year and I can say that I like the added improvements.

E09K has Line-In and Pre-Out on the back using the RCA connectors, not 3.5mm as found on E09, a very smart move in my opinion, this way we can connect external DACs or power amps to the Pre-Out.

Perhaps the most interesting feature of the E09K amplifier is the dock at the top, but what does it do?

If you already own the E17 gadget which is an external DAC and a portable headphone amplifier, now you can connect it to the E09K for quite a powerful home system.

Once E17 is connected to E09K, it will function as a DAC only and E09K will work as an amplifier only. The signal is not amplified two times, because line-out dock it used, which is a nice touch. Unfortunately my pre-production unit does not work with E07, but the newest production units will work perfectly fine with E17, E07K and with E07 also.

I’ve already tested for a couple of days E17+E09K combo and impressions left are quite good  in terms of sound performance. I’m glad that E09K does not change FiiO’s sound signature, but brings over many improvements.

E17 seems to be the perfect companion for travel if you do not take large and heavy headphones with you, something with a 3.5 mm connector will do it. E17 had some problems amplifying big headphones like Audeze LCD-2 and Sennheiser HD800, but E09K does not have this problem at all.

In fact E17 didn’t have any issues with gain, or with loudness on high gain, but bigger headphones were not well driven and sound was uncontrolled and unfocused at times, it felt like a bottle neck on hard to drive headphones.

E09K brings much needed power in a relative small package. Due to this amplifier I’ve obtained good control over drivers on LCD-2 and on HD800 and high gain was not even needed to be used.

The obvious upgrade was felt on rhythmic music, on rock especially music became faster, even a little bassier and full of substance. E09K has a slightly darker sound, emphasizing bass, medium frequencies and giving away slightly the higher frequencies.

I was happy to see that the scale of soundstage has been improved in width and in length, compared with E17 and E10. E09K basically took all qualities from E17 and multiplied them. In the end we get the same FiiO sound signature, but this time the combo can be used with almost any headphone without losing control with large reserves of power. E09K provides 900mW into 32 ohms, compared to approximately 150mW out of E17, a significant increase in power, I’d say.

A very interesting feature is the communication between E17 and E09K – once both are connected, turning on E09K by turning the volume knob automatically turns on E17, same happens on turning off E09K. Also, if you use Lo-Bypass function on E17, the volume of E17 doesn’t do anything, everything is already controlled by E09K, if Lo-Bypass is off then we can use the gain and volume of the E17 plus EQ .

E09K also has an Line-In using RCA connectors, so if you have an advanced DAC you can easily connect it to the small FiiO.

Do not be mislead by the USB connection on E09K, little box does not have an internal DAC, USB was placed in case of using E17 + E09K combo, USB cable no longer connects to the E17, but to the E09K.

The combo does not occupy a lot of space and can be easily integrated in any setup, in front of PC or on a nightstand where it can be connected to a laptop in case you are listening to music before bedtime.

E09K costs in Europe about ~ 100€, a fly whispered to me that soon we will have it also in Romania, together with the entire FiiO range.

This amplifier is losing ground when it comes to refinement and microdetails. Small details are hidden in the landscape and are not jumping straight ahead, the sound is more laid back, but on a more thorough listening microdetails can be heard and distinguished, but not as easily as we do on high-performance equipment. Because of hidden details, obviously a bit of refinement and consistency is lost, these qualities are hardly found in audio equipment.

At his value E09K or even E17+E09K combo are incomparable and have little to no competition. At 200€ a modest but powerful and stylish is a goal difficult to achieve.

Currently E17 + E09K combo represents the head of line of FiiO company, by which I was quite impressed, considering the asking price.

Now let’s talk about E02i a little.

What is actually this E02i? It is a tiny portable headphone amplifier that has a microphone, a bypass option and bass-boost function, plus many more features.

Physically it is extremely small, made of metal and very easy to use. I used an iPhone 4 with it and got quite interesting results.  These are offered in two colors: metallic-silver and black, depending on what color is your smartphone.

Device connects to the iPhone’s 3.5mm output, and headphones are connected to the E02i’s output. Thus E02i adds a plus of power and some additional functions, without using additional software. E02i comes with an internal battery, operating time is approximately 10 hours, and once the battery is exhausted, the bypass feature can be used without needing to remove it from the smartphone. The device has an integrated microphone, once we get a call the music stops and microphone kicks in. When listening to music, without launching the music player we can set directly from E02i next or previous song, pause/play, set the desired volume or add some bass for fun.

In terms of tonality I did not notice significant changes to the original sound of the iPhone. The advantage consists in obtaining a significantly higher volume, extra power giving users the freedom to use harder to drive headphones.

Another advantage of the extra power is to obtain a better control of all sound frequencies, this way music will not be as congested, overall it gives an impression of a better spatiality than without it.

Price is located around the amount of  ~ 30€, the device will be sold soon in Romania too.

A big thanks goes to the FiiO company for the opportunity of testing the two gadgets,  keep it up!  ** fingers crossed for the rumored FiiO portable player **.

If you are not too picky and if the budget does not allow expensive audio equipment, then I recommend both devices, E02i I used occasionally on the street, but E17 + E09K combo I’ve used almost every day from the day I received them for testing and I declare myself happy with the result.

Pros:

–          Solid construction, simple and beautiful design

–          Sounds above expectations, background noise is nonexistent

–          Fast, energetic sound

–          Good price/performance ratio

Cons:

–          Hiding microdetails, less refined sound

–          A sound tuned for music lovers than for audiophiles

Gear used for review:
Audeze LCD-2, Sennheiser HD800, Audio-Technica A900X, Fiio E17, E09K, E02i

Fiio E09K, E02i – HiFi minimalist

13

Fiind  impresionat de realizarile companiei Fiio din ultimul an, am fost  placut  surprins sa aflu ca au lansat doua produse noi:  amplificatorul de casti dedicat  E09K si E02i care este un amplificator portabil de casti. Nu am putut pierde ocazia sa le testez si  sa  impartasesc  impresiile  cititorilor nostri.

In continuare voi vorbi despre aceste produse. E09K este un amplificator de casti dedicate, iar  E02i  este un gadget destul de interesant ce lucreaza cu smartphone-urile pe iOS sau Android ce incorporeaza un microfon si un amplificator de casti destul de potent, cat si niste functii suplimentare despre care voi vorbi mai jos.

 

Amplificatorul E09K are o constructie solida, este complet din aluminiu anodizat, are un design simplu si minimalist.

De asemenea, E09K este varianta upgradata a modelului E09 lansat anul trecut si pot spune ca imi plac imbunatatirile aduse.

E09K are PreOut-ul si LineIn-ul in spate folosind conectori RCA si nu de 3.5mm cum sunt la E09, o miscare foarte desteapta  dupa parerea mea, in acest fel putem conecta DAC-uri externe la el sau putem conecta amplificatoare de putere la iesirea de pre-out.

Probabil cea mai interesanta functie a amplificatorului E09K este dock-ul din partea de sus, dar ce face el ?

 

Daca deja detineti gadgetul E17 care este un DAC extern si un amplificator portabil de casti, acum il puteti conecta la E09K pentru un sistem de casa destul de performant.

E17 o data conectat la E09K indeplineste doar functia de DAC, iar E09K devine doar amplificator. Semnalul nu este amplificat de 2 ori, deoarece se foloseste dock-ul line out, ceea ce este un punct pozitiv. Din pacate unitatea care am primit-o nu functioneaza cu E07, insa noile batch-uri stim ca functioneaza perfect cu E17, E07K si cu E07 de asemenea.

Am testat deja cateva zile combo-ul E17 + E09K  si impresiile cu care am ramas sunt destul bune in ceea ce priveste prestatia sonora. Ma bucura faptul ca E09K nu modifica amprenta sonora a sunetului Fiio, ci aduce multe imbunatatiri.

E17 pare a fi companionul perfect pentru calatorii daca nu va luati castile mari si grele, ceva cu conector de 3,5mm. E17 a avut ceva probleme amplificand casti de talia Audeze LCD-2 si Sennheiser HD800, E09K insa nu mai are aceasta problema.

De fapt E17 nu a avut probleme de gain, muzica suna “tare” pe setarea high-gain, insa castile mari nu erau bine conduse, iar sunetul nu era foarte controlat si bine pus la punct, era putin gatuit.

E09K aduce puterea  mult dorita intr-o cutie relativ mica. Datorita acestui amplificator am obtinut controlul pe LCD-2 si HD800 si nu a fost nevoie sa folosesc high-gain-ul.

Upgrade-ul evident l-am resimtit pe muzica ritmata, in special pe rock, muzica a devenit si mai rapida, chiar un pic mai plina de bass si de substanta. E09K are o amprenta sonora un pic mai intunecata, punand in evidenta bass-ul, frecventele medii si dand usor la o parte frecventele inalte.

Am fost bucuros sa observ ca a fost imbunatatita si marimea scenei in latime cat si in lungime, comparativ cu E17 si E10.  E09K practic a luat calitatile E17 si le-a multiplicat.  Intr-un final obtinem aceeasi semnatura Fiio, insa de data aceasta se poate folosi combo-ul cu absolut orice casti, fara a pierde din control avand rezerve mari de putere.  E09K ofera 900mW in 32 Ohmi, fata de aproximativ 150mW cat scoate E17, o crestere semnificativa, as spune.

 

 

O functie destul de interesanta este comunicarea intre E17 si E09K – odata conectate ambele, cand porneste E09K din rotita de volum, automat se porneste si E17, la fel se comporta si la oprire – se opreste E09K, se opreste si E17. De asemenea, daca folosesc functia Lo-Bypass la E17, atunci volumul din E17 nu mai face nimic, si nici EQ-ul, totul fiind deja controlat de E09K, daca Lo-Bypass este oprit atunci putem folosi si EQ-ul hardware al E17.

E09K de asemenea are si Line-In prin conectori RCA, asa ca daca aveti prin casa un DAC mai performant il puteti conecta usor la micul Fiio.

Sa nu va duca in eroare conexiunea USB a E09K, cutiuta nu are si un DAC intern, USB-ul a fost pus in caz ca folosim combo-ul E17 + E09K, cablul USB nu se mai conecteaza la E17, ci doar la E09K.

Combo-ul nu ocupa mult spatiu si se integreaza usor in orice setup, in fata calculatorului sau pe o noptiera unde poate fi conectat la un laptop in caz ca mai ascultati muzica inainte de culcare.

E09K costa in Europa aproximativ 100€, o gaza mi-a soptit la ureche ca il vom avea curand si in Romania, impreuna cu toata gama Fiio.

Acest amplificator pierde teren cand vine vorba de rafinament si microdetalii. Microdetaliile stau putin ascunse in decor si nu sar in fata, stau mai in spate, insa la o auditie mai minutioasa se pot auzi si distinge, dar nu la fel de usor cum o facem pe aparatura performanta. Din cauza microdetaliilor evident ca se pierde putin si din rafinament sau omogenitate, aceste calitatati fiind greu gasite in componentele audio.

La valoarea sa E09K sau chiar combo-ul E17+E109K sunt incomparabile si nu prea au concurenta. La 200€ un setup modest, dar puternic si stilat este un obiectiv destul de greu de realizat.

Momentan combo-ul E17 + E09K reprezinta capul de serie al companiei Fiio, de care am fost destul de impresionat, avand in vedere pretul cerut.

 

 

Sa vorbim un pic si despre E02i.

Ce este defapt acest E02i ? Este un amplificator portabil de casti ce are microfon, optiunea de bypass si functia de bass-boost (on sau off).

Fizic este extrem de mic, construit din metal si foarte usor de folosit. L-am folosit pe un iPhone 4 si am obtinut rezultate destul de interesante. Se comercializeaza in doua culori: alb-argintiu si negru, in functie de ce culoare e smartphone-ul dvs.

Device-ul se conecteaza la iesirea de 3.5mm a iPhone-ului, la randul sau avand o mufa pentru jack de 3,5mm la care se conecteaza castile. Astfel E02i aduce un plus de putere si cateva functii suplimentare, fara a mai folosi aplicatii suplimentare. E02i este dotat cu un acumulator intern, durata de functionare fiind de aproximativ 10 ore, iar o data ce bateria a fost epuizata, putem folosi functia de bypass si astfel amplificatorul va functiona ca un cablu prelungitor, fara a mai avea nevoie sa il scoateti din smartphone. Aparatul are integrat un microfon, o data ce primim un apel muzica se opreste si intra in functiune microfonul. Cand ascultam muzica fara ca sa mai lansam music player-ul direct din E02i putem da piesa urmatoarea sau cea din urma, pauza, putem seta volumul dorit si chiar se pot adauga 3dB pe bass daca folosim bass-boost.

Din punct de vedere al tonalitatii nu am observat modificari semnificative fata de sunetul original al iPhone-ului. Avantajul consta in obtinerea unui volum semnificativ mai mare, puterea suplimentara oferind utilizatorilor libertatea de a folosit si casti mai greu de condus.

Un alt avantaj al plusului de putere consta in obtinerea unui control mai bun al tuturor frecventelor si muzica nu mai suna la fel de aglomerat, per total da impresia de o spatialitate mai buna decat fara el.

Pretul este situat in jurul sumei de 30€, aparatul se va comercializa in curand in Romania.

Multumesc companiei Fiio pentru oportunitatea testarii celor doua gadgeturi si le doresc sa o tina tot asa ** degetele incrucisate pentru mp3 playerul Fiio despre care se zvoneste**.

Daca nu aveti prea multe pretentii si daca bugetul nu va permite aparatura audio scumpa, atunci recomand ambele device-uri, E02i l-am folosit ocazional, insa combo-ul E17+E09K l-am folosit aproape in fiecare zi de cand le-am primit la teste si ma declar fericit de rezultatul obtinut.

Pro:

–          Constructie solida, design simplu si frumos
–          Sunet peste nivelul asteptarilor, lipsa zgomotului de fond
–          Sunet rapid, ritmat, energic
–          Un raport bun calitate/pret

Contra:

–          Mascarea microdetaliilor, sunet mai putin rafinat
–          Un sunet placut mai mult melomanilor decat audiofililor

Pentru review s-a folosit:

Casti: Audeze LCD-2, Sennheiser HD800, Audio-Technica A900X
DAC si amplificatoare casti: Fiio E17, E09K, E02i

Constructia Masinii ce a reprezentat Romania la Emma European Supercup – Sinsheim 2008

6

Acesta este „jurnalul de bord” scris de Fuscobal chiar in timpul construirii masinii. L-am publicat acum, asa cum este el pentru ca pe langa o realizare deosebita (castigarea Emma European Supercup) contine si multe informatii utile, utilizabile si in acest moment.

 

1)      08.01.2008 > EMMA European Supercup reprezinta o lupta directa intre 5 natiuni alese de catre sponsori in cadrul finalei europene de car-audio de la Herning/Danemarca de anul trecut ! Tarile alese de sponsori sunt :

1. Anglia
2. Franta
3. Germania
4. Cehia (initial era Ucraina dar ei nu au putut strange echipa si au fost descalificati)
5. Romania

Competitia directa va avea loc in cadrul show-ului automobilistic ce va avea loc in aprilie la Sinsheim/Germania. Toate cele 5 echipe au primit aceleasi echipamente cu care vor trebui sa puna la punct o masina la cel mai inalt nivel sonor si estetic. Jurizarea se va face la cea mai inalta categorie a EMMA si anume Expert Unlimited iar castigatorii vor primi 5000E. De asemenea toate cele 5 tari participante vor pastra echipamentul primit ! Team Romania se compune din :
Ionut Mocioiu (international head judge, Drobeta Turnu Severin)
Popa Calin (international head judge, Cluj-napoca)
Radu Cheveresan (national judge, Oradea)
Marian Gadau (national judge, Ramnicu-Valcea)
Gavrila Lucian „Fuscobal” (Bucuresti)

MASINA :

Cu un an in urma am mers la SIAB joi, in ziua presei special pentru a putea studia foarte atent masinile de acolo. Din fericire si eu si Marian am fost de acord instantaneu asupra masinii. Practic nu am vazut pana acum o masina cu atat potential si cred ca avem un avantaj considerabil in fata celorlalti din acest punct de vedere. Masina este un Citroen C4 Picasso si a fost deja achizitionata. Primul episod despre constructia masinii a aparut deja in ultimul numar COX (nr. 15) iar detaliile vor continua si in numerele viitoare. In acest prim numar a fost de fapt facuta o introducere a ceea ce va fi EMMA European Supercup si vor fi aparitii si in alte reviste si emisiuni televizate.

COMPONENTELE SISTEMULUI :

Head Unit : Alpine F1 status DVI-9990R > una dintre cele mai performante unitati din lume la ora actuala
Procesor : Alpine F1 status PXI-H990 > cel mai performant procesor din lume
Amplificatoare : Audison Lrx 5.1K (5 canale) si 2.4 (2 canale) > asteptam sa primim ceva din seria Vrx pentru a fi la inaltimea celorlalte dar asta a fost decizia celor de la Audison
Difuzoare : Focal Utopia Be No.7 > unele dintre cele mai performante difuzoare din lume. Kitul contine Subwooferul 21KW, un subwoofer de numai 21cm, mid-bassul 6W3 de 16.5cm, media 3W2 de 8cm si tweeterul de beryllium Utopia si filtrul pasiv special conceput pentru ele
Cabluri, antifon…. : Aiv

Valoarea totala a componentelor depaseste 10.000E si va fi, sper eu, regasita in Performanta sonica ! Voi incarca acum ceva poze urmand sa completez cu detalii pe masura ce masina va fi construita !

 Masinile competitorilor :

Franta > Renault Clio > sunt cei mai avansati (au inceput deja sa lucreze portierele, incinta subwooferului si rack-ul amplificatoarelor
Anglia > Peugeot 206 > n-au facut mare lucru sau cel putin n-au comunicat ce au facut
Germania > Mini Cooper > masina e demontata si se lucreaza la antifonare
Cehia > Ford Galaxy > se demonteaza in acest moment

 

Este vorba de spatialitatea scenei si anumite caracteristici ale masinii de fata cum ar fi :

1) schimbatorul de viteze este la volan ca si frana de mana iar spatiul dintre scaunele din fata este gol ceea ce permite crearea incintei subwooferului chiar acolo (acustic ideal) si in plus putem face o incinta foarte mare de peste 50L daca este nevoie
2) bordul are 2 torpedouri chiar pe bord in care vor fi create exact incintele mid-basilor si a mediilor > practic va fi prima masina din Romania care va avea toate difuzoarele pe bord iar asta inseamna coerenta a scenei sonore si posibilitatea crearii unei incinte foarte rigide asa cum in usa nu se poate face
3) diferenta foarte mica intre distantele stanga-ureche si dreapta-ureche ceea ce va influenta pozitiv coerentele fazelor si va cere mai putina procesare digitala

PS : la limita ma gandesc chiar la amplasarea subwooferului tot pe centrul bordului facand-ui un tunel prin care sa comunice cu incinta dintre scaunele fata dar voi decide asta dupa ce vom da bordul masinii jos

Pass Labs – Premium Sound (english version)

2

The industry of high-end audio devices doesn’t lack renowned brands or talented engineers.  The passion and drive for hi-fi sound draw in creative energies and personal ambitions like a magnet.  Given this highly subjective domain, where almost everything can be countered, and in a world dominated by Euro’s four zeros figures, very few personalities can enjoy everyone’s esteem and respect as Pass Labs’ charismatic leader does.

Nelson Pass enjoys this title, earned throughout more than 40 decades of activity, which seems like he’s dedicated his whole life to his passion.  Unusually for an engineer of his level in this industry, Nelson Pass offers substantial support to the DIY community (Do It Yourself).  Most of the schemes used for making the Pass Labs amplifiers are public.  For cheaper models, they are offered at no costs through www.firstwatt.com and www.passdiy.com. Just as unusual and remarkable at the same time is the active support he offers to the passionate.  “Papa” Nelson Pass is very active on sound-enthusiasts forums, contributing with his vast experience to many illustrious accomplishments.

“I bet you thought that getting good Class A performance without a feedback loop was exotic,difficult, and expensive.

 Not if you do it yourself”.  Nelson Pass

This long introduction has a specific purpose, which is putting together a very brief presentation of the reasons why I have a very large amount of respect towards this brand.  Pass Labs is part of an extremely short list of electronics I would integrate in my dream sound system.

Besides the “sentimental” cause, there’s the practical one as well, having had the chance to listen to Pass Labs amplifiers within numerous configurations, in systems which integrated Usher BE-10 speakers but also Focal Grande Utopia, and sources like EMM Labs CDSA SE, or DCS Scarlatti.  This article is dedicated to the most sophisticated Pass Labs audition I’ve ever attended.

 Audition Equipment:

Pass Labs electronics in the sistem:

XA100.5 (18.500 Eur) , Pure A class mono-amp,

X350.5 (13.000 Eur), Class AB stereo amplifier.

XP-30 (18.500 Eur), Top Pass Labs preamplifier, built from 3 separate cases.

X-25 (12.000 Eur), Phono-preamplifier.

The rest of the equipment used was also high-class, brands like Piega, Focal, Martin Logan, Jadis or Simaudio – big names in the audiophile world.
Given the multiple variables within the system, the highlighted sound specs are general features that I’ve observed during the auditions.  For this reason I’ve generally described each speaker model behavior.

  THE SOUND:

The sensation of absolute control that the Pass Labs amplifiers create is overwhelming.  Although they used challenging acoustical enclosures, neither of them has, at any moment, left the impression that they need more.  The dynamism of the amplifiers can be felt from the first harmonies; each speaker effortlessly expressed its character naturally.

The impression the Pass Labs amplifiers left me was similar to that of an athlete winning the race without running at full capacity, aware of their own value and the fact that there’s more that they can do.

During the audition I could enjoy the sound imprint and personality of each speaker individually.  Even though the speakers were firmly steered by the Pass Labs amplifiers, they highlighted the speaker potential without interfering with their personality, or with the sonic signature of each acoustic space individually.  JMR, Piega, Martin Logan or Focal have exposed their acoustic capabilities, each of them offering a unique demonstration.  Preferring one brand to another have had much in common with personal taste or each brand’s philosophy, but I can certainly confirm that I enjoyed all versions within that system.

The control of low-frequency sounds may be the most impressive that I have ever heard in my life.  The most important characteristic of the XA mono-amps, which is also present in a lighter form at the 350.5 amp, is the bass which has an extraordinary attack but also texture.  They send out energy you cannot resist.  The slamming of the drums hits you right in the chest and the strong parts are played with such elegance.

The specific agility of Pass Labs products ensures a particularly fine separation of sounds.  All of the speakers within the test, exhibit a wide scene of instruments with a precision that’s almost surgical.  Undoubtedly helped by an acoustic prepared room, the system created a very credible stereo image, making me forget, at times, where I was really at (an audition room or a live concert).

Playing the transients is one of the most amazing features of Pass Labs amps.  While listening to songs with guitar and an orchestra (like Dire Straits “Ticket to Heaven” or “Where do you think you’re going?”) you can distinctively hear every chord they touch, the perfectly integrated accord, the delimitation between every note. I’ve said it before and I will say it again: For micro details, Dire Straits is pure gold.  If only a quarter of the entire fine music would’ve been recorded at the same quality standards, we would’ve been living in a better world.

Although the audition consisted of a large variety of speakers, which were built using very different solutions, I was able to notice a particular fluidity.  All models had tone balance throughout the frequency spectrum so the sound was never muddled up, confused.  The density of the sound info, supported by excellent sources as well, reaches the listener’s ear in a pleasant way, offering musicality which is hard to define using exact terms, but extremely pleasurable to be felt by your own ears.

 Speakers within system:

 Jean Marie Reynaud – Concorde Supreme:  Top model of the renowned French producer.  That was my first serious interaction with this model so I was fairly impressed with the very energetic bass they were capable of.  Transparent, not aggressive at all, with a sweet sound and a very well virtualized 3D soundstage, the JMRs should enjoy a very careful audience.

 Piega – Coax 90.2:  It’s almost redundant to mention the fact that the Swiss really know how to work their metals, and a speaker built from aluminum used in the aeronautic industry can only be spectacular. Using duralumin translates to thinner internal partitioning, high rigidness, high internal volume comparing to its exterior dimensions.
The ribbon-coaxial technology used for mid and high sounds is responsible for the huge sound resolution.  Piega Coax 90.2 speakers are extremely transparent and detailed when it comes to sound.  The bass is high-top, if we take into account the internal capacity of the speakers, being perfectly controlled and with a very savory texture as well.

 Martin Logan – Summit X:  The electrostatic speakers Martin Logan are well known for being “hard to tame”, but I believe I’ve never heard them perform better than within this Pass Labs amp system.  If in other cases there were aspects that I wasn’t completely satisfied with, this time I gladly found the precision and speed in solving difficult areas that I considered amazing.

Integrating electrostatic panels with the active woofers is a gorgeous success as Summit X now sounds like a whole.  The famous Martin Logan filters really work wonders.  A detail that’s worth mentioning, when talking about Summit X speakers, is that their “sweet-spot” is very much wider than in the case of other models present.  Its large radiant surface really did have a crucial part in this phenomenon.

 Focal Maestro Utopia:  Across time, I’ve had the chance to see Pass Labs amps on the whole Utopia range of products, except the Diablo bookshelves, and the synergy between the two brands is one of the best I ever listened to.  Amplified by Pass Labs, the huge Maestro Utopia emit colossal energy and dynamics.  They create a big scene and it’s very well stretched.  The sound plans are highly delimited in all of the three dimensions.

The “Marriage” between Maestro Utopia and Pass Labs mono amps XA100.5 is an explosive one, since the bass is so deep and energetic; it hits your chest just like in a live concert and gives you the sensation that the artists are right over there, in front of you.

 

 Conclusions:

This eminently positive presentation is pretty subjective, sentimental but perfectly justifiable.  Without a doubt, when it comes to high-end equipment, with stratospheric prices, there are real competitors; electronics that can compete in many ways with Pass Labs but for me the image, the passion of the man behind the brand and, not lastly, “Papa” Nelson’s sound philosophy are very hard to replace.

I strongly recommend that, at least once in a lifetime, you listen to a well-clot Pass Labs amp-based system, and you’ll surely benefit of one of the most solid sound marks within the whole audiophile phenomenon.

 And because nobody’s perfect…:

The selling prices for these pieces are not accessible to everyone.  Their “Gigantic” design makes them hard to accept by the feminine side of the family; the A class models run at pretty high temperatures and their exterior dimensions require a specially designed room, or at least major changes made to the audition space. Nothing is perfect, not even Pass Labs.

 

Pass Labs – Premium Sound

2

FOR ENGLISH VERSION CLICK HERE

Industria aparaturii  high-end audio nu duce lipsa de firme renumite sau de ingineri talentati, pasiunea si aspiratia catre sunetul de inalta fidelitate atragand ca un magnet energiile creatoare si ambitiile personale.  Intr-un univers foarte subiectiv, in care aproape totul este contestabil, intr-o lume dominata de cifre cu patru zerouri ce exprima sume in euro, foarte putine personalitati se bucura de admiratia si respectul tuturor asa cum o face carismaticul leader de la Pass Labs.

Nelson Pass se bucura de acest statut castigat in mai bine de patru decenii de activitate, o viata de om dedicata unei pasiuni. In mod cu totul neobisnuit pentru un inginer implicat la cel mai inalt nivel in aceasta industrie, Nelson Pass ofera un sprijin substantial comunitatii DIY („do it yourself”). Majoritatea schemelor utilizate in amplificatoarele Pass Labs sunt publice, iar in zona produselor  accesibile sunt oferite gratuit diverse proiecte prin site-urile  www.firstwatt.com si www.passdiy.comLa fel de neobisnuit si remarcabil in acelasi timp este suportul activ pe care-l ofera pasionatilor, „Papa” Nelson Pass fiind foarte activ pe forumurile de entuziasti, contribuind cu uriasa sa experienta la multe realizari deosebite.

„I bet you thought that getting good Class A performance without a feedback loop was exotic,difficult, and expensive.

 Not if you do it yourself”.  Nelson Pass

Aceasta introducere lunga are o motivatie exacta, constituind o foarte succinta prezentare a motivelor pentru care am un mare respect fata acest brand, Pass Labs fiind pe o lista extrem de scurta de electronice pe care le-as ingloba intr-un sistem personal de vis.

Pe langa motivatia „sentimentala” exista si cea practica, avand ocazia sa ascult amplificatoarele Pass Labs in numeroase configuratii, in sisteme ce cuprindeau boxe de la Usher BE-10 la Focal Grande Utopia si surse de la EMM Labs CDSA SE la DCS Scarlatti, acest articol fiind dedicat celei mai complexe auditii Pass Labs la care am avut ocazia sa particip.

Echipamentele prezente la auditie:

Electronicele Pass Labs prezente in sistem au fost urmatoarele:

XA100.5 (18.500 Eur) , amplificatoare de putere de tip monobloc in clasa A pura.

X350.5 (13.000 Eur), amplificator de putere stereo, clasa AB.

XP-30 (18.500 Eur), preamplificatorul de varf al celor de la Pass Labs, constructie in trei cutii distincte.

X-25 (12.000 Eur), preamplificator phono.

Restul echipamentului utilizat a fost si el de cea mai inalta clasa, marci precum Piega, Focal, Martin Logan, Jadis sau Simaudio fiind nume „grele” in universul audiofil.
Datorita numeroaselor variabile prezente in sistem, caracteristicile sonore subliniate sunt trasaturi generale pe care le-am remarcat pe intreg parcursul auditiilor. Din acest motiv exista si o descriere generala a comportamentului fiecarui model  de boxe.

SUNETUL:

-senzatia de control absolut pe care o creeaza amplificatoarele Pass Labs este coplesitoare. Desi au fost utilizate incinte acustice pretentioase, nici una dintre ele nu a lasat impresia vre-o clipa ca are nevoie de mai mult. Vigoarea amplificatoarelor se simte de la primele armonici, fiecare boxa exprimandu-si caracterul fara efort, cat se poate de natural. Impresia lasata de amplificatoarele Pass Labs a fost asemanatoare cu aceea a unui atlet ce castiga cursa fara a rula la capacitatea maxima, constient de valoarea proprie si de faptul ca „poate mai mult”.

-in timpul auditiei am putut savura amprenta sonora si personalitatea fiecarei boxe in parte. Desi pilotate autoritar de amplificatoarele Pass Labs, acestea le-au pus in valoare potentialul fara a interveni in personalitatea, in semnatura sonica a fiecarei incinte acustice in parte. JMR, Piega, Martin Logan sau Focal si-au expus capacitatile acustice, oferind fiecare dintre ele un spectacol propriu. Preferintele catre un brand sau altul au avut in multe cazuri legatura mai mult cu gusturile personale si filozofia fiecarui brand, dar pot sa afirm cu toata convingerea ca toate variantele prezente in sistem mi-au placut fara exceptie.

-controlul frecventelor joase este poate cel mai impresionant pe care l-am auzit vreodata. Caracteristica in primul rand monoblocurilor XA, dar intalnita intr-o versiune mai „light” si la finalul 350.5, bass-ul are un atac si o textura care pur si simplu te cuceresc, transmitand o energie careia nu-i poti ramane indiferent.  „Slam-ul” tobelor te loveste in piept, iar pasajele in forta sunt rezolvate cu o eleganta ce poate fi cu greu atinsa.

-agilitatea specifica produselor Pass Labs asigura o separatie foarte buna a instrumentelor, toate incintele prezente in test oferind o scena larga si foarte larga, cu o precizie aproape chirurgicala a instrumentelor implicate in melodie. Ajutat in mod indiscutabil si de camera preparata acustic (una dintre cele mai bune pe care am avut ocazia sa le ascult),  sistemul a creat o imagine stereo foarte credibila, fiind situatii in care pur si simplu am uitat unde ma aflu, traind cu adevarat emotia unei prestatii live.

-redarea tranzientiilor este una dintre cele mai  uimitoare caracteristici ale amplificatoarelor Pass Labs. In piese cu chitara rece si orchestratie, cum ar fi Dire Straits „Tickett to Heaven” sau „Where Do You Think You’re Going?” se aude perfect fiecare coarda atinsa cu pana sau degetele, acordul integrat perfect, delimitarea intre note. Am mai spus-o si cu alte ocazii si o repet acum, pentru microdetalii albumele Dire Straits sunt aur curat, daca un sfert din muzica buna ar fi fost inregistrata la aceeasi calitate, am fi trait intr-o lume mai buna. 🙂

-desi in cadrul auditiei au fost implicate o mare varietate de boxe, in constructia carora au fost abordate solutii constructive extrem de diferite,  in cazul fiecarui model am remarcat o fluiditate deosebita. Toate modele au pastrat un echilibru tonal pe intreg spectrul de frecvente, sunetul nu a fost nici o secunda amestecat, confuz. Densitatea informatiei sonore, sprijinita evident si de sursele excelente prezente, ajunge extrem de placut la urechile ascultatorilor, oferind acel plus de „muzicalitate”, greu de definit in termeni exacti, dar extrem de placut de simtit cu urechile proprii.

 

Boxe prezente in sistem:

Jean Marie Reynaud – Concorde Supreme:  este modelul de top al renumitului producator francez. Fiind primul meu contact serios cu acest model, am ramas foarte impresionat de bass-ul foarte energic, foarte rapid de care sunt capabile.  Transparente, lipsite de agresivitate, cu un sunet dulceag si un soundstage tridimensional bine virtualizat, boxele JMR merita fara discutie o auditie atenta.

Piega – Coax 90.2: este aproape redundant de mentionat ca elvetienii chiar se pricep la prelucrarea metalelor, iar o boxa construita in tara cantoanelor, din aluminiu utilizat in industria aeronautica, nu poate fi decat spectaculoasa. Utilizarea duraluminiului se traduce prin pereti  interni mai subtiri, rigiditate sporita, volum intern mare raportat la dimensiunile exterioare.

Tehnologia ribbon-coaxiala utilizata pentru medii si inalte este responsabila de rezolutia uriasa a sunetului, Piega Coax 90.2 fiint boxe extrem de transparente si detaliate. Bass-ul este si el la inaltime, exceptional daca-l raportam la volumul intern al boxelor, fiind perfect controlat si cu o textura deosebit de savuroasa.

 

Martin Logan – Summit X: boxele electrostatice Martin Logan sunt recunoscute ca fiind greu de imblanzit, dar parca niciodata nu le-am auzit performand mai bine decat in acest sistem cu amplificare Pass Labs. Daca in alte situatii erau aspecte la care nu eram pe deplin multumit, de aceasta data am avut parte de o precizie si de o viteza in rezolvarea pasajelor dificile absolut uluitoare.

Integrarea panourilor electrostatice cu wooferele active este o reusita superba, Summit X sunand ca un intreg, vestitele filtre ale celor de la Martin Logan facand adevarate minuni. Un amanunt ce merita amintit, in cazul boxelor Summit X am observat ca sweetspot-ul este mult mai larg decat in cazul celorlalte modele prezente, suprafata radianta mare avand un rol decisiv in acest fenomen.

Focal Maestro Utopia: am avut in decursul timpului ocazia sa vad la lucru Pass Labs pe intreaga gama Utopia, cu exceptia bookshelf-urilor Diablo, iar sinergia intre cele doua branduri este dintre cele mai bune pe care am putut sa le ascult. Amplificate de Pass Labs, uriasele Maestro Utopia  degaja o energie colosala, dinamica fiind si ea coplesitoare. Scena creata este foarte mare, foarte bine intinsa, planurile sonore fiind foarte bine delimitate in toate cele trei dimensiuni.

Mariajul dintre Maestro Utopia cu monoblocurile Pass Labs XA100.5  este unul exploziv, bass-ul fiind foarte adanc si  energic, in anumite pasaje te loveste in piept exact ca la un concert live si-ti creeaza senzatia ca artistii sunt acolo, in fata ta.

CONCLUZII:

Aceasta prezentare eminamente pozitiva este destul de subiectiva, sentimentala, dar perfect justificata. Fara indoiala ca in zona echipamentelor high-end cu preturi stratosferice exista concurenti reali, electronice ce pot rivaliza in multe aspecte cu Pass Labs, dar pentru mine imaginea, pasiunea omului din spatele brandului si nu in ultimul rand filozofia de sunet abordata de „Papa” Nelson sunt foarte greu de inlocuit. Va recomand cu caldura sa ascultati macar o data in viata un sistem bine inchegat in jurul unor amplificatoare Pass Labs, veti beneficia de unul dintre cele mai solide repere ale sunetului din intregul fenomen audiofil.

Si pentru ca nimeni nu este perfect…:

Preturile la care se vand aceste electronice nu sunt accesibile oricui, design-ul „gigantic” le face greu de acceptat de catre jumatatea feminina a familiei, modelele in clasa A functioneaza destul de fierbinti, iar dimensiunile exterioare impun o camera dedicata lor sau modificari majore in spatiul de auditie.  Nimic nu este perfect, nici macar un Pass Labs. 🙂

 

 

Boxe de podea – test comparativ

128

In ultimele saptamani am lucrat la un test de anvergura, ideea fiind inspirata de catre cititorii nostri. „Ce boxe de podea sa-mi cumpar in aproximativ 800€ buget?” este o intrebare la care am incercat sa raspundem de mai multe ori, pe mail, pe site sau pe diverse forumuri. Un raspuns exact este practic imposibil de dat fiind in discutie mai multe variabile, precum camera in care sunt amplasate, amplificarea si sursa folosita, si nu in ultimul rand, gusturile personale ale fiecaruia dintre noi.

In acest test nu am dorit sa aflam un castigator, ideea de la care am plecat a fost aceea de a descoperi ce ofera fiecare model in parte si care este alegerea potrivita in functie de asteptarile viitorului proprietar. Din acest motiv am folosit mai multe amplificatoare si surse, acoperind o gama larga de preturi si veti vedea ca fiecare model de boxe a reactionat diferit la acestea. Scopul utilizarii in anumite cazuri a unor electronice mult mai scumpe decat boxele a fost acela de a intelege mai bine pontentialul maxim al acestora.

Boxele prezente in test:

Monitor Audio Silver RX 6 – 3.750 Ron : una dintre cele mai premiate marci din aceasta zona de pret, Monitor Audio este binecunoscuta datorita best-sellerului BX2 si a raportului pret-calitate foarte bun.

RX6 fac parte din gama de mijloc a producatorului britanic, fiind boxe ce vizeaza sisteme entry-level audiofile.  Design-ul acestui model este unul foarte reusit, contrastul intre finisajul negru al incintei si albul difuzoarelor este unul placut ochiului. Contra cost se pot comanda si culori lacuite.

Calitatea fabricatiei este si ea foarte buna, RX6 fiind robuste si bine finisate, iar protectia pentru tweetere este bine-venita, mai ales pentru cei care au copii mici si curiosi :). Baza cu care sunt dotate in mod standard le face foarte stabile. RX 6 sunt dotate cu masti magnetice, montarea si demontarea acestora fiind usoara, fara riscuri de a le deteriora in timpul operatiunii.

Dali Zensor 7 – 3.499 Ron: Seria Zensor este cea mai accesibila din gama producatorului danez si beneficiaza de o finisare excelenta. Partea frontala este lacuita, iar sigla cromata si difuzoarele de culoarea bronzului dau boxelor un aspect pe care l-am intalnit de obicei la modelele mai scumpe. Incintele Zensor arata mai bine fara grilele de protectie montate, cu mentiunea ca tweeterele textile sunt destul de expuse, fiind sensibile la “agresiuni externe”.

Zensor 7  sunt construite pe doua cai, avand  portul de bass-reflex amplasat frontal. Beneficiaza de aportul unui tweeter de 25mm, cu calota textila si doua difuzoare de mid-bass, avand membrana din fibre lemnoase si suspensie din latex, diametrul acestora fiind de 7 inch.

In dotarea standard a boxelor remarcam baza de aluminiu, foarte bine integrata in design-ul general, oferind in acelasi timp si stabilitate suplimentara incintelor.

 

Dali Lektor 6 – 4.299 Ron: Cel de-al doilea model Dali din testul nostru este si cel mai scump dintre toate cele prezente. Nu exceleaza la capitulul estetica, fiind o prezenta clasica dar destul de banala, putand trece destul de usor neobservate. Un fapt inedit este posibilitatea de montare a mastilor in doua pozitii diferite, prima fiind una clasica, iar cea de-a doua lasand tweeterele descoperite.

Lektor 6 vin dotate cu tweetere de 28mm, cu calota textila si doua difuzoare cu diametrul de 6.5 inch. Sunt construite pe doua cai, avand portul bass-reflex amplasat frontal, layout-ul fiind destul de asemanator cu cel de la seria Zensor.

Calitatea fabricatiei este buna, iar pentru o nota in plus de eleganta pot fi comandate si in culori lacuite, aceasta finisare imbunatatind semnificativ aspectul general al acestui model.

 

Elac 67.2 – 3.176 Ron:

Fabricate in Germania, Elac FS 67.2 sunt o prezenta cu aer high-tech, fiind foarte atractive din punct de vedere estetic. Combinatia cromatica argintiu-negru este atractiva, iar calitatea fabricatiei inspira incredere. Baza masiva pe care sunt montate incintele are o greutate apreciabila si le face foarte stabile, in timp ce tweeterele textile de 25mm sunt bine protejate de o plasa metalica. Partea frontala de culoare neagra este lacuita, adaugand o senzatie de produs premium, dar s-a dovedit in timpul sedintei foto un adevarat magnet pentru praf, particulele fine de praf refuzand pur si simplu sa se mai dezlipeasca.

Din punct de vedere al solutiei abordate, FS67.2 pastreaza aceleasi principii prezente la toate modele din test. Sunt construite pe doua cai si jumatate, cu un tweeter cu calota textila ce lucreaza impreuna cu doua difuzoare cu diametrul de 5.5 inch fabricate dupa o tehnologie proprie, denumita aluminium sandwich technique. Aceasta tehnologie consta in adaugarea unei folii de aluminiu, cu grosimea de 0.2mm, peste un con din celuloza, folosindu-se o procedura speciala de lipire.

Elac FS 67.2 sunt la fel ca si RX6  dotate cu masti magnetice, facilitand montarea si demontarea acestora.

 

Heco Metas XT 501 – 3.358 Ron:

Design-ul abordat de Heco pentru modelul Metax XT 501 nu este pentru toate gusturile, inelele metalice din jurul difuzoarelor avand un aspect destul de tipator, boxele prezentand un aspect ceva mai conventional cu mastile de protectie montate. Calitatea fabricatiei este buna pentru acest nivel de pret, boxele fiind cele mai voluminoase si mai grele dintre toate cele prezente in test. Finisarea este una de calitate, culoarea negru lucios si siglele metalice incastrate in baza masiva oferind o nota de rafinament.

Din punct de vedere constructiv avem de-a face cu aceeasi reteta clasica, doua cai si jumatate cu tweeter textil si doua difuzoare de mid-bass. In mod particular, tweeterul de la Metas XT este amplasat intre cele doua difuzoare, o varianta mai putin folosita la aceasta clasa, dar cu rezultate bune, semn ca dispersia tweeterului Heco este destul de larga. Difuzoarele au diametrul de 6.5inch, iar porturile de bass reflex in numar de doua sunt amplasate in partea din spate.

 

Echipament de test:

Amplificatoare stereo:

Yamaha A-S 500: un amplificator recunoscut ca fiind un adevarat best-buy in zona 400€, probabil cea mai buna solutie in zona entry.

Yamaha A-S1000: un aparat construit solid, este unul dintre amplificatoarele stereo de referinta din zona lui de pret, fiind si foarte popular printre sistemele entry-level audiofile.

Creek Destiny 2: amplificatorul „de casa” al testelor Soundnews, reprezinta o solutie compacta si rafinata. Fiind de departe amplificatorul cu care am experimentat cele mai multe sisteme in decursul timpului, era obligatoriu sa fie prezent.

Primare i32: singurul amplificator din clasa D prezent in test ofera viteza si rezolutie, fiind capabil sa amplifice o paleta foarte larga de incinte acustice.

Combo Bladelius Idun + Balder: cea mai scumpa solutie din test este un combo pre-power produs de firma unuia dintre cei mai talentati ingineri din domeniu, Mike Bladelius.  Acesta solutie detine rafinamentul si puterea necesara pentru orice incinta acustica.

Yamaha RX-A 2010: un receiver din gama superioara a celor de la Yamaha, l-am utilizat pentru a vedea care dintre boxele prezente in acest test se preteaza cel mai bine la formarea unui sistem multicanal de calitate.

Convertoare D/A:

M2Tech Young + Bateria Palmer: un combo format dintr-un DAC produs de catre apreciata firma M2Tech, imbunatatit semnificativ de prezenta bateriei Palmer. Functionarea acestuia se face absolut independent de problemele ce pot interveni la alimentarea directa din priza.

Chord QuteHD: Chord este o firma legendara care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Considerate referinte in lumea audiofila, convertoarele Chord sunt cotate in mod traditional drept unele dintre cele mai bune din lume.

Burson DA160: DAC-ul Burson beneficiaza de o constructie extrem de solida, avand sub carcasa condesatoare ELNA For Audio, Wima Red, HD Op-Amps, circuite discrete, rezistente de carbon, doua transformatoare dedicate ce garanteaza o alimentare cat mai curata si USB-ul izolat galvanic.

AudioQuest DragonFly: simpaticul minidac de la AudioQuest este bazat pe unul dintre cele mai performante chip-uri din lume, ESS Sabre,  fiind o alegere foarte interesanta pentru cei care au nevoie de calitate intruchipata intr-un DAC minuscul.

Partea de transport a fost asigurata de un player de retea Meridian Media Core 200 cu HDD incorporat, serverul renumitului producator britanic beneficiind de cel mai performant soft proprietar pe care l-am intalnit pana acum la un astfel de device. Meridian Sooloos transforma orice iPhone/iPad intr-o telecomanda touchscreen extrem de usor de folosit.

Cablurile prezente in sistem atat pe partea de alimentare, cat si cele interconect si de boxe au fost AudioQuest din gama mainstream.

Testul a fost facut pe durata mai multor zile, timp in care au fost comparate cele cinci modele de boxe in toate configuratiile posibile.

Deoarece boxele prezente in test erau destul de diferite din punctul de vedere al randamentului acustic, am folosit un decibelmetru digital Mastech MS6701 pentru obtinerea aceluiasi SPL.

 

SUNETUL:

Dali Lektor 6:

– cel mai scump model din test vine cu o anumita doza de rafinament in zona frecventelor medii si inalte pe care nu o regasim la restul boxelor prezente. Sunetul este bogat, dens, bine texturat, oferind o savoare deosebita in special vocilor feminine. Piese precum  „Celine Dion – Because you loved me” sau  „Madeleine Peyroux – Dance Me To The End Of Love” pun extrem de bine in valoare boxele, vocile incofundabile ale celor doua artiste avand forta necesara si timbrul unic ce le caracterizeaza.

– poate cea mai mare calitate intruchipata de Lektor 6 este capacitatea de a oferi un sunet foarte relaxat,  complet lipsit de agresivitate. Nu exista nici cea mai usoara urma de sibilitate sau exces de vreun fel, sound-ul oferit fiind unul confortabil, foarte placut de ascultat timp indelungat.

– reproducerea frecventelor joase nu este punctul forte al acestui model, bass-ul fiind precis dar insuficient cantitativ in anumite momente. Boxele nu au adancimea necesara si acest lucru se simte in anumite situatii. Muzica electronica cu mult bass sintetic le pune in dificultate, la fel si pasajele in forta, aglomerate, cu multe intrumente.

– soundstage-ul este unul larg,  bine focusat, cu vocea artistului corect pozitionata. Prin comparatie cu Zensor 7, Lektor 6 prezinta o scena mai larga si mai adanca, oferind o mai buna senzatie de realism.

Lektor 6 s-au dovedit un model extrem de atractiv pe anumite genuri musicale, dar in acelasi timp destul de capricios. Trebuie amplasate atent in camera, satisfactiile fiind insa pe masura, soundstage-ul obtinut fiind excelent pentru acest nivel de pret. Cele mai bune rezultate le-am obtinut cu boxele puse perfect paralel una fata de cealalta.

Cerintele de amplificare si sursa sunt medii intre modelele prezente in acest test. Nu sunt recomandate pentru un sistem multicanal, rezultatele obtinute pe receiverul  Yamaha RX-A 2010 fiind mediocre, resimtindu-se o limitare mai ales la nivelul calitatii semnalului  (DAC-ul integrat in receiver).  Lektor 6 au avut o prestatie constant buna cu amplificatoarele prezente in test, oferind un sunet constant bun, inclusiv cu Yamaha A-S500.

Dali Zensor 7:

modele din gama entry a celor de la Dali sunt extrem de competitive, iar Zensor 7 nu fac exceptie de la aceasta regula. Capabile de un sunet foarte detaliat in special in zona de sus a spectrului de frecventa, Zensor 7 au cu siguranta cele mai bune tweetere dintre toate boxele prezente in acest test, lucru perfect subliniat de chitara lui Nils Lofgren in „Keith don’t go” a carui prestatie entuziasmanta capata o noua dimensiune.

– spre deosebire de Lektor 6 unde sunetul era extrem de relaxant, Zensor 7 au un comportament mai agresiv, acesta fiind amplificat in cazul in care sursa sau inregistrarea nu sunt de calitate. Din punct de vedere timbral acest model are o tonalitate placuta, cristalina, ce avantajeaza majoritatea genurilor muzicale.

– pentru iubitorii de bass nu sunt motive de ingrijorare.  Zensor 7 coboara bine in frecventa oferind un bass bun, atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ, cu o usoara slabiciune la capitolul precizie atunci cand discutam de muzica complexa si pasaje aglomerate asa cum sunt cele din „Hans Zimmer – Gladiator – The Battle”. In zona muzicii electronice lucrurile stau mult mai bine, de exemplu in „Safri Duo – Crazy Benny” combinatia dintre rezolutia tweeterelor si bass-ul rapid de care sunt capabile Zensor 7 fiind una castigatoare.

– remarcabil la acest model de boxe este usurinta cu care pot fi pozitionate. Desi dimensiunile lor nu sunt chiar de neglijat, am avut rezultate foarte bune inclusiv cu boxele amplasate la 20 de cm de peretele din spate. Sunt capabile sa umple din punct de vedere sonor o camera de 25mp fara probleme. Cel mai bun soundstage l-am obtinut cu boxele rotite foarte usor catre punctul de auditie, aproximativ 10 grade.

Zensor 7 sunt una dintre cele mai solide recomandari pentru o pereche de incinte acustice ce urmeaza sa fie utilizate ca si boxe front intr-un sistem multicanal. Sunt extrem de usor de pilotat, oferind performante deosebite inclusiv pe receiverul Yamaha RX-A 2010. Amplificatoarele stereo au adus un plus de rafinament si dinamica fara ca acesta sa revolutioneze prestatia boxelor, potentialul maxim al acestora fiind destul de usor de atins. Un performer excelent in orice conditii si pe aproape orice sistem, cu pretentii minime de amplificare, sursa si pozitionare. Niste boxe cu adevarat „plug-and-play”, foarte potrivite pentru a pasi cu adevarat in minunatul univers hi-fi.

Elac FS 67.2:

– cu un sunet fluid si o accentuata senzatie de „lucru real”, incintele FS 67.2 de la Elac nu te pot lasa indiferent. Prezentarea foarte echilibrata a melodiilor si usurinta cu care schimba ritmul fac din acest model o optiune importanta in zona entry-level a boxelor de podea.

– bass-ul este foarte rapid, compensand prin viteza si precizie faptul ca nu coboara foarte mult in frecventa.  Micutele difuzoare argintii sunt capabile sa impuna un ritm deosebit melodiilor, prestatia generala a boxelor in zona frecventelor joase fiind de-a dreptul laudabila.  Am facut cateva teste menite sa puna in dificultate boxele Elac, piese precum  „Junior B” a celor de la Yellow sau „Angel”  a celor de la Massive Atack fiind rezolvate cu eleganta.

– informatia sonora furnizata este una bogata, rezolutia fiind in media clasei. Freventele medii „suna placut la ureche”, iar tweeterele urca bine in frecventa, echilibrul tonal, balansul oferit pe intreg spectrul de frecvente fiind punctul cu adevarat forte al acestui model.

– Sounstage-ul este ceva mai strans fata de concurenta de la Dali, dar compenseaza prin separatia foarte buna a vocilor si a instrumentelor. Cele mai bune rezultate le-am obtinut cu boxele la aproximativ 60 de cm de peretele din spate, orientate intr-un unghi de aproximativ 25 de grade catre de punctul de auditie.

Toate calitatile absolut remarcabile de mai sus vin si cu o caracteristica ce poate fi considerata un dezavantaj in anumite situatii. Elac FS 67.2 sunt boxe destul de greu de pilotat, categoric cele mai dificile din acest test. Sunt departe de potentialul maxim pe amplificari din zona entry, niciuna dintre solutiile Yamaha prezente in acest test nefiind una satisfacatoare. FS 67.2 au inceput sa fie cu adevarat stralucitoare abia atunci cand am folosit Creek Destiny 2, fiind boxele care au scalat cel mai bine cu amplificatoarele scumpe. Cele mai bune rezultate le-am obtinut cu Primare i32, viteza deosebita a acestuia imprimand compactelor Elac energia de care au nevoie si un timming excelent.

Heco Metas XT 501:

– o surpriza placuta a acestui test au fost Heco Metas XT 501 prin modul de abordare al sunetului, simplu si eficient.  Prestatia sonora este una energica, oferind SPL mare fara sa distorsioneze si se plafoneaza greu, fiind capabile sa sonorizeze la un nivel foarte ridicat o camera de 25-30mp.

– bass-ul este in forta, adanc si carnos, capabil sa faca fata la aproape orice solicitare. Profunzimea lui este cea mai buna din acest test, fiind acel tip de bass care te face sa-l simti in piept atunci cand te loveste. Energia mare degajata, viteza de care sunt capabile si raspunsul rapid la ruperi de ritm fac din Metas XT 501 un model foarte potrivit pentru muzica ritmata, indiferent daca este vorba de House, HipHop sau Heavy Metal.

– nu au rafinamentul altor modele prezente in acest test, fiind mai retinute in zona freceventelor inalte si in consecinta sunt mai sarace timbral. Acest lucru este compensat intr-o anumita masura de savoarea si caldura frecventelor medii, vocile feminine sunand real si placut.

– remarcabila este si capacitatea de a performa foarte aproape de nivelul maxim cu cerinte minime de pozitionare, Metas XT 501 fiind campioanele acestui test in ciuda porturilor de bass reflex pozitionate in partea din spate. Am obtinut o scena larga cu o bune separatie a intrumentelor atunci cand am lasat o distanta mai mare intre boxe, iar orientarea lor a fost la un unghi de aproximativ 30 de grade fata de punctul de auditie.

Heco Metas XT 501 sunt alaturi de Zensor 7 cele mai usor de pilotat boxe din acest test. Am obtinut rezultate foarte bune atat pe receiverul RX-A 2010, cat si pe A-S500 si A-S1000. Toate aceste calitati, impreuna cu nivelul foarte mare de energie pe care sunt capabile sa o transmita, le transforma intr-o alegere foarte buna si pentru un sistem multicanal.

Monitor Audio RX6:

– o caracteristica importanta a modelului RX6 este accentuarea frecventelor medii , vocile fiind scoase usor in fata, fenomen usor sesizabil in „Cry me a river – Michael Bublé” sau  „Amore mio – Pink Martini”. Atat vocile feminine, cat si cele masculine sunt bine articulate, pline de nerv, transmitand ascultatorilor emotia necesara unei auditii de calitate, lucru destul de rar intalnit la incintele cu acest nivel de pret.

– RX 6 sunt boxe destul de dificil de pilotat, au nevoie de un amplificator rafinat si puternic, cu un bun control pe bass pentru a le tine in frau „joasele si inaltele”. Conduse de amplificatoare din zone entry, precum sunt A-S 500 sau RX-A 2010 pot deveni destul de agresive avand tendinta sa urle. Trecerea lor pe electronice mai solide de tipul A-S1000 sau Creek Destiny 2 s-a soldat cu o imbunatatire semnificativa a sunetului, oferind o prestatie sonora la inaltime, foarte aproape de potentialul lor maxim.

– modelul mainstream al celor de la Monitor Audio ofera o rezolutie buna, usor sub concurenta de la DALI, dar mai mult decat suficienta la acest nivel de pret. Tweetere C-Cam ce beneficiaza de o tehnologie proprietara sunt caracterizate de o tonalitate usor agresiva, aceasta manifestandu-se in special daca sursa sau materialul audio nu sunt de calitate.

– scena virtuala creata de RX 6 este bine delimitata, avand dimensiuni generoase si bine aerisita. Trebuie mare atentie la pozitionare, RX 6 avand un bass foarte percutant si adanc, dar cu o anumita doza de exagerare in anumite momente in care poate deveni imprecise, avand tendinta sa bubuie. Aceste probleme se rezolva cu ceva timp si experimente de pozitionare in camera. Cele mai bune rezultate le-am obtinut cu boxele departate la aproximativ 1m de peretele din spate si la 80-90cm de peretii laterali, RX 6 fiind orientate la un unghi de aproximativ 40 de grade catre de punctul de auditie. Amplasarea corecta poate diferi destul de mult de la camera la camera, dar in momentul in care se obtine un rezultat bun satisfactiile sunt pe masura, RX 6 transformandu-se in adevarate generatoare de emotii.

Unele dintre cele mai bine construite boxe ce se pot cumpara sub bariera celor 1000€, RX6 sunt incinte spectaculoase dar pline de caracter, oferind satisfactii direct proportionale cu pasiunea si priceperea ce le este acordata. La fel ca majoritatea boxelor construite de specialistul britanic Monitor Audio, modelul ascultat se preteaza la o paleta foarte larga de genuri muzicale, avand capacitatea de a face fata oricaror solicitari. Nu sunt recomandabile pentru sisteme multicanal decat daca aveti un buget consistent de investit intr-un receiver AV foarte bun si rabdarea necesara pentru a obtine o amplasare potrivita in camera.

CONCLUZII:

Zensor 7 si Heco Metas XT 501 sunt modele destinate incepatorilor, usor de amplificat si pozitionat, adevarate modele “plug-and-play” a caror alegere este potrivita indiferent daca doriti un sistem stereo sau unul multicanal. Sunt recomandari solide atat pentru incepatori cat si pentru cei mai avansati, oferind o calitate foarte buna pentru banii platiti.

Elac FS 67.2, Monitor Audio RX6 si Dali Lektor 6 sunt boxe ceva mai pretentioase, necesita mai multa grija si atentie din partea utilizatorilor. Sunt recomandabile in special pentru sisteme stereo si au nevoie de un posesor pasionat, dispus sa investeasca ceva mai mult timp si resurse financiare pentru a le aduce cat mai aproape de potentialul maxim, moment in care ofera satisfactii deosebite.

Cinci modele diferite, cinci abordari diferite disponibile intr-un buget destul de apropiat. Gusturile si destinatia ce le este rezervata va fi factorul decisiv in alegerea variantei ideale pentru fiecare dintre dumneavoastra.

 

 

Cele mai comentate articole