FiiO Q1 English review

De către

27 noiembrie 2015

FiiO’s portable players have a remarkable market success, however the manufacturer didn’t give up developing solutions that made them famous: DAC and portable headphone amp combos
Today I will talk about such a product, newest Q1 – successor to E07K – which in turn is the successor of E07.
On the outside Q1 looks a lot like the E11K portable aheadphone amp, but Q1 on top of that have the function of desktop and portable DAC.
Its construction is mostly metal, slightly oval shape and most of the buttons found on the back I’ve seend also on A3 and frankly I liked those changes.

The manufacturer decided to give up on the E07K intuitive menu and this time opted for a simpler layout, with fewer buttons, thereby the product is simple and efficient.

On the back there is the gain switch that can be set to low or high, depending on the sensitivity of headphones you own. The charging switch is also there with two positions, On or Off. And lastly on the back we find the 3.5mm analog input and a microUSB port which charges the device and connects to a PC to use it as a dedicated DAC.
On the front we find a bass switch with two positions – on or off, volume potentiometer and a 3.5mm analog output.
On the inside things are more interesting.

We find the already famous DAC chip – the PCM5102 DAC renowned for it’s excellent performance for the ultra-low energy consumption (efficient jitter elimination and low harmonic distortion) which is currently found in many popular devices such as Meridian Explorer, Arcam rPac, FiiO E10K, some Audio-GD products and in many other small devices.
The op-amp for the headphone amplification used is MAX97220 – a differential input headphone amplifier that eliminates the DC-blocking capacitors. Thus it can be used on very small PCBs also being stable on the THD numbers and power output.

Volume pot is not an ALPS this time, but a little known model from TOCOS. Internal Li-Ion battery has a capacity of 1400 mA that in normal conditions means 30 hours of music playback.
Output impedance is only 0,3 Ohm – so it can be used with ultra sensible IEMs and with high impedance headphones with ease.
Power output is quite impressive having in mind it’s dimensions – 190 mW in 32 Ohms, maintaining a low THD of 0,005% (in the 1 kHz region) and a SNR of 107 dB.
Overall it’s a very compact DAC and headphone amp, having a dimension of only 97mm * 56mm * 13.1mm and weighting 100 gr, can be carried easily anywhere.
It can be used with a mobile phone as a portable headphone amp or with a dedicated DAP. In front of the PC it can be used as an external soundcard for some active speakers or for some performance headphones.

Let’s get to the interesting part, the sound.

Sound performance:

Sound footprint reminded me a lot about E10K and about X1 DAP.
As a whole the sound is natural, rounded, having a correct timbre, it sounds warm and non abrasive on highs. Mids are thrown on the first plan and the base is deep and authoritative.

Supreme detail and the large soundstage are not present, but overall the performance is pleasant to the ear and everything seems in place.

I will elaborate on all I have heard.
The base even set on Off was felt immediately. Listening to some local electronica (Silent Strike) I heard an authoritative bass, having a precise kick that goes really low. Sub bass was well played on Sennheiser Momentum M2 as well on AKG K545. Kick in the eardrum was so apparent that I had to lower slightly the volume to become comfortable again.
If I move the bass switch to On, I feel like I have a subwoofer behind my ears, exact bass gain is at around 5 dB – for sure it will be a nice feature for bass heads.
Letting it on On position I feel like base is flooding part of lower mids and even affects the cleanliness of highs. Put back on Off position, mids became clear again.
As a whole I think the bass and mids are the strong points of Q1 presentation, but I recommend leaving the switch on Off position.
Mids are sweet and pleasant to the ear, voices and string instruments sounded warm, well defined and placed on a forefront.
Listening to some classic rock such as Queen or Scorpions listening pleasure plunged up very fast. Voices, guitars tickled my ear in a pleasant way for several hours continuously, that is a good sign, especialy for me.

Although I liked the mids presentation, having volume and naturalness, the mids contour seemed weaker.

I felt the sound as a whole fruit, but peeled on the outside, I didn’t feel very clearly the start and the end of a note, contour being not very defined. Details retrieval is to blame that is nore very apparent on Q1, microdetails are not very outlined, macrodetails instead do not have such a problem.

Passing easy to highs using lots of modern jazz and classical music I felt like highs are rendered behind the rest of the instruments.
While not very detailed or precise, they were always pleasant without harshness, going one really well on any headphones and any music genre. I have liked a more precise microdetail retrieval on highs and a longer vibration of notes, but it’s not the case of Q1.

Overall it reminds me very much about E10K desktop DAC/Amp – that sounds as warm, natural, tonally cohesive, but slightly muddy on highs and imprecise on microdetails, having good transparency but not an excellent one.
Being situated in the entry level segment of FiiO it was somewhat normal to be like this, though it represents a big step forward comparing to any on-board soundcard I’ve tried.

I was overjoyed that I didn’t hear any hiss with IEMs and neither background noise was heard.
Power output is impressive, on some Sennheiser Momentum M2 as well on AKG K545 on low gain I cannot go more than 7 out of 10, it pains my ears. Probably it works well with demanding headphones as well, with high impedance, manufacturer recommends headphones up to 150 Ohm.
The little Q1 having a good macrodetail retrieval, but being dragged down by microdetails presentation, doesn’t get the maximum score for width and height of the soundstage. While it is not crowded, it’s not 3D sounding and it’s limits in size are always felt.

The impression is that I listen to a small concert room and not in open air.
The air between instruments doesn’t fly as free as I wished for, probably my ears are to blame, that are increasingly more pretentious.

Background is pretty black, sometimes where small pauses appear the silence is total, but on rare ocasions on crowded music background can became grey, slightly altered by the highs performance.

On 24 bit/96 kHz material dynamics are good and I do not hear some apparent flaws. Sudden change of music intensity is well heard and I feel that nothing is missing. On well recorded tracks, dynamics are high and they can change the mood of the listener according to the music played, that I think is extraordinary.

Many manufacturers do not tune at all their gear to sound good on 24bit material, and sometimes on 24bit music it sounds worse than on 16bit material.

It’s not the case for Q1 – I do not feel that distortion rises, botlleneck of dynamics, or apparent holes in frequency response, everything is at it’s place.

The device can the coupled with a PC even when it is charging, a good choice from the manufacturer.

I observed small changes to sound reproduction when the device is just turned on and it’s cold comparing to when it’s warm at touch and is runing for some time. When just turned on it sounds less analogic, digital glare is more obvious, bass does not go as deep, and mids do not have substance and are not full sounding. After 30 minutes of warming everything comes back, microdetails are more apparent, sound is becoming like a fluid and listening pleasure returns.

I left the best for the last.

Once the device is warm, I was mostly impressed by it’s kick in the eardrum on each and every note. Q1 sound very alive and fast, transients are kicking relentlessly , it’s impossible to not like something like this.

The sound became authoritative, having brute force, with a heavy but fast tone.

Listening for few hours to local folk rock, I started slightly to move and tap my toes, a sign that many albums will follow.

What can I say, even if it has some flaws, if you start to move your head and tap your toes in the rhythm of the music it seems that nothing matters anymore and music drug is having it’s effect already – I’m adding more music to the playlist.

Conclusions:

On my headphones Q1 sounded very good with each of them. On the sensible EX1 I didn’t hear hiss or background noise, and on M2 and K545 everything sounded dynamic, fast, lively, natural and pleasant.

The slight masking of microdetails and the limitations of stage size are not very apparent, only after a thorough listening it become more apparent.

I consider it on the same level with E10K, but let’s not forgot that having a battery inside it can be used as a portable headphone amp, E10K not having this feature.

It’s construction is solid, I’m already accustomed to this level of quality from FiiO.
FiiO reminds us that loyal clientele was not forgotten and Q1 proves this fact.
I find it as a decent upgrade comparing to the old E07K, and the price, dimmensions and weight were reduced.

Besides E10K I do not really see any competition in this price category.

E10K having an advantage on a more powerful headphone amp section, but Q1 offering portability instead.

Q1 is an entry level DAC/Amp that enters my list of recommendations and dethrones it’s little brothers E07 and E07K.

Pros:
– Good dynamics, kick and excellent sense of speed
– Fast and clean transients
– Warm, pleasant, natural sound
– Authoritative base and mids, both deep and well articulated
– Functions as a portable headphone amp as well as a combo DAC/Amp
– Excellent on sensible IEMs and on higher impedance headphones

Cons:
– Notes contour is not top line
– Highs performance not great
– Not linear, colored on mids and bass
– Limited soundstage size

Gear used for review:
FiiO Q1, E07K, E10K, EX1, Sennheiser Momentum M2.0, AKG K545

Fiio Q1 review

De către

Darku

22 noiembrie 2015

FiiO Q1 review

Playerele portabile Fiio au un succes remarcabil de piata, cu toate acestea producatorul chinez nu a renuntat sa dezvolte si solutiile care i-au facut cunoscuti: combouri dac-amplificator de casti portabil.

Astazi voi vor vorbi despre un astfel de produs, noul Q1 – succesorul lui E07K – care la randul sau este succesorul lui E07.

La exterior Q1 seamana mult cu amplificatorul portabil E11K, Q1 mai avand si functia de DAC.

Constructia sa este in mare parte din metal, forma putin ovala si intrarile sunt aproape identice cu cele de la amplificatorul A3.

Producatorul a decis sa renunta la meniul intuitiv de la E07K si a optat pentru un layout mai simplu, fara display, avand mai putine chichite si butoane, produsul fiind simplu si eficient.

Pe spate gasim comutatorul de putere (Gain) care poate fi setat pe low sau pe high, in functie de sensibilitatea castilor pe care le detineti. Mai gasim si comutatorul de incarcare unde putem selecta On sau Off. Pe spate mai gasim si intrarea analogica de 3,5mm si un port microUSB prin care incarcam aparatul cat si il conectat la un PC pentru al folosi pe post de DAC dedicat.

Pe partea frontala gasim cumatorul de bass avand doua pozitii – On sau Off, potentiomentrul de volum si iesirea analogica de 3,5mm.

In interior lucrurile sunt mai interesante.

Gasim deja celebrul DAC chip PCM5102, renumit prin excelenta sa performanta (eliminare eficienta de jitter si distorsiune armonica joasa) care in prezent se gaseste in multe aparate: Meridian Explorer, Arcam rPac, FiiO E10K, unele produse Audio-GD etc. Amplificatorul operational pentru casti este MAX97220 – un op-amp diferential care nu mai are nevoie de condensatori de filtrare al curentului continuu. Astfel poate fi folosit pe placi de baza de dimenisuni foarte mici, fiind totodata stabil pe partea de distorsiune si putere de iesire.

Potentiomentrul de volum nu este un ALPS, ci un model mai putin cunosct de la TOCOS. Bateria interna Li-Ion are capacitatea de 1400mA, care in conditii normale ar insemna 30 de ore de redare muzica.

Impedanta de iesire este de doar 0,3 Ohm – adica aparatul poate fi folosit atat pe IEM-uri ultra sensibile dar si pe casti cu impedante foarte ridicate.

Puterea de iesire este destul de impresionanta avand im vedere dimensiule sale si anume 190 mW in 32 Ohm, mentinant o distorsiune armonica de doar 0,005% (in zona de frecvente 1 kHz) si un SNR de 107dB.

Per total este un DAC si un amplificator de casti foarte compact, avand dimensiunea de 97mm * 56mm * 13.1mm si o greutate de 100 gr, poate fi transportat cu usurita in orice buzunar. Poate fi folosit in tandem cu un telefon mobil (pe post de amplificator portabil) sau cu un player portabil dedicat. Iar in in fata unui PC se poate folosi ca o placa audio dedicata pentru niste boxe active sau niste casti mai performante.

Sa trecem la partea cea mai interesanta si anume sunetul.

Prestatia sonora:

Amprenta sonora mi-a amintit foarte mult de E10K si de playerul portabil X1.

Ca un tot intreg sunetul este natural, rotund, avand timbrul tonal corect, suna cald si neabraziv pe inalte. Mediile sunt aruncate pe planul intai, iar basul este adanc si autoritar.

Detalial suprem cat si scena larga nu sunt prezente, insa per total prestatia este placuta urechii si totul pare la locul sau.

Voi elabora pe rand cele auzite.

Bas-ul este prezent chiar si cu setarea pe Off. Ascultand niste electronica autohtona (Silent Strike) basul l-am simtit autoritar, avand o lovitura precisa, si coborand destul de jos. Sub-basul a fost bine redat pe castile Sennheiser Momentum M2 si pe AKG K545. Lovitura in timpane a fost atat de aparenta incat a trebuit sa mai scad putin din volum sa devina confortabil din nou.

Daca misc comutatorul de bas pe On, simt de parca un subwoofer ar fi asezat in spatele urechilor mele, gain-ul pe bas este in jur de 5dB – sigur va fi o functie preferata pentru iubitorii de bas. Avand comutatorul de bas pe On, simt cum basul se scurge si inunda o mica parte din mediile de jos, patand putin chiar si prestatia inaltelor. O data schimbat inapoi pe Off, mediile devin curate din nou.

Per total cred ca basul si mediile sunt puctele forte ale lui Q1, dar recomand sa lasati setarea pe Off.

Mediile sunt dulci si placute urechii, vocile, instrumentele pe corzi au sunat cald, bine delimitate si plasate pe un prim plan.

Ascultand ceva rock classic precum Queen si Scorpions placerea auditiei a plonjat in sus. Vocile, chitarile mi-au gadilat urechea intr-un mod placut timp de cateva ore in continuu, ceea ce a fost un semn bun, mai ales pentru mine.

Desi mi-a placut redarea mediilor, avand naturalete si volum, conturul mediilor mi s-a parut mai slab.

Sunetele le-am simtit ca pe un fruct intreg, insa decojit, nu am simtit foarte clar inceputul si sfarsitul unei note, conturul nefiind foarte evidentiat. Este putin de vina detaliul care nu este foarte aparent pe Q1, microdetaiile nu sunt asa de bine conturate, macrodetaliile nu au nici o problema in schimb.

Trecand usor pe inalte – folosind mai mult jazz modern si muzica clasica am simtit precum sunt redate pe planul doi.

Desi nu foarte detaliate si precise, au fost mereu placute si neascutite, mergand bine pe orice casti si pe orice gen muzical. As fi dorit un microdetaliu mai precis pe inalte si o vibratie mai lunga a notelor, insa nu a fost cazul pe Q1.

Per total imi aminteste foarte mult prestatia lui Q1 de sunetul DAC/Ampfilicatorului desktop E10K – care suna la fel de cald, natural, corect timbral, dar putin murdar pe inalte si imprecis pe microdetalii, avand o transparenta buna dar nu excelenta.

Situandu-se in gama entry level al FiiO era oarecum normal sa fie asa, oricum reprezenta un pas mare inainte fata de orice placa de sunet onboard am ascultat.

M-a bucurat enorm ca nu am auzit hiss evident pe casti In-ear (IEM) si nici zgomot de fond.

Puterea de iesirea este impresionanta, pe niste Sennheiser Momentum M2 cat si pe AKG K545 pe low gain mai sus de 7 (din 10) nu pot urca, imi deranjeaza urechile. Probabil ca va merge destul de OK si pe casti mai rasarite, avand impedante ridicate, producatorul recomanda casti avand impedanta de pana la 150 Ohmi.

Micutul Q1 avand un macrodetaliu bun, dar fiind dat in jos de prestatia microdetaliilor, nu primeste scor mare si pentru latimea si inaltimea scenei. Desi ea nu este aglomerata, nu este tri-dimensionala si limitele scenei pe latime si inaltime se fac simtite mereu.

Impresia este ca ascult intr-o sala mica de concert, si nu in aer liber.

Aerul intre instrumente nu circula atat de liber cum mi-as fi dorit, probabil aici sunt devina si urechile mele, din ce in ce mai pretentioase.

Fundalul este destul de negru, pe alocuri unde sunt pauze intre note linistea este totala, insa rareori pe muzica aglomerata fundalul poate deveni gri, putin alterat de prestatia inaltelor.

Pe material 24 bit/96Khz dinamica este buna si nu aud greseli aparente. Schimbarea brusca a intensitatii muzicii este bine auzita si mi se pare ca nu lipseste ceva. Pe piese inregistrare bine, dinamica este ridicata si poate schimba dispozitia ascultatorului in functie de muzica, ceea ce este extraordinar.

Multi producatori nu tuneaza deloc prestatia aparatelor sale pe material 24bit, si de multe ori pe 24bit suna chiar mai prost decat pe material 16bit.

Nu este cazul pe Q1 – nu simt precum distoriunea armonica creste, dinamica gatuita, sau gropi aparente in spectrul de frecvente, totul este la locul sau.

Aparatul poate fi cuplat cu PC-ul chiar si in momentul incarcarii sale, buna alegere din partea producatorului.

Am observat mici schimbari in prestatia sonora daca aparatul este abia pornit si rece si fata de cand este mai caldut. Abia pornit suna mai putin analogic, apare acea scanteie digitala, basul nu mai este atat de autoritar, iar mediile parca nu mai au substanta. Dupa 30 de minute de functionare lucrurile se schimba, totul revine la locul sau, microdetaliile devin mai aparente, sunetul incepe sa curga mai fluid si placerea auditiei se intoarce.

Ceea este mai bun am lasat la urma.

O data ce aparatul este cald, pe mine m-a impresinat cel mai mult lovitura in timpan a fiecarei note. Q1 suna foarte vioi si rapid, tranzientii lovesc neincetat, este imposibil sa nu va placa asa ceva.

Sunetul prinde autoritate, forta bruta, si un ton gros, greoi dar rapid.

Ascultand cateva ore din folk rock-ul autohton, am inceput incet sa ma clatin si sa imi misc picioarele, un semn ca urmeaza si multe alte albume.

Ce pot sa spun, chiar daca are unele minusuri, daca incepi sa iti misti capul in ritmul muzicii parca nu mai conteaza nimic si drogul isi spune efectul – mai adaug in playlist cateva albume.

Concluzii:

Pe castile din dotare, Q1 a sunat foarte bine cu fiecare in parte. Pe sensibilele EX1 nu am auzit hiss sau zgomot de fond, iar pe M2 si K545 totul a sunat dinamic, rapid, vioi, natural si placut.

Lipsa usoara a microdetaliilor cat si limitatea largimii si inaltimii scenei nu au fost atat de aparente, doar dupa o ascultare minutioasa devin mai evidente.

Il consider in aceeasi clasa cu E10K, dar sa nu uitam ca a avand si o baterie interna poate fi folosit si pe post de amplificator portabil pe strada, E10K neavand aceasta functie.

Constructia este de solida, deja m-am deprins cu acest nivel de calitate de la acest producator.

FiiO ne aminteste ca nu si-a uitat clientela loiala si Q1 dovedeste acest lucru. Mi se pare ca este un upgrade decent fata de vechiul E07K, iar pretul, dimensiunile si greutatea s-au redus.

In afara de E10K nu prea sunt alti concurenti in aceasta zona de pret.

E10K ramane cu avantajul unui amplificator de casti mai potent, iar Q1 are de partea sa portabilitatea.

Q1 este un DAC/Amp entry level care intra in lista recomandarilor si care detroneaza fratiorii E07 si E07K.

Pro:

Dinamic, lovitura si viteza excelenta
Tranzienti rapizi
Sunet cald, natural, placut
Bas si medii autoritare, adanci si bine articulate
Functioneaza atat ca amplif portabil cat si ca DAC si amplif dedicat de casti
Excelent pe casti ultrasensibile cat si pe impedante ridicate

Contra:

Conturul notelor muzicale nu este de top
Prestatia inaltelor, microdetalii putin sterse in zona inaltelor
Nu este liniar, colorat pe bas si medii
Scena limitata pe latime si inaltime

Echipamente folosite pentru review:

FiiO Q1, E07K, E10K, EX1, Sennheiser Momentum M2.0, AKG K545

Hegel HD25 – o surpriza placuta

De către

Darku

21 octombrie 2015

Hegel Music Systems este o companie norvegiana infiintata in anii ’90, recunoscuta pentru solutiile tehnice inovatoare, pentru design-ul sobru si pentru preturile competitive pe care le practica.

In timp ce scriam review-ul la amplificatorul de casti Matrix HPA3B am folosit si DAC-ul Hegel HD25, care mi-a trezit interesul din primul moment in care l-am integrat in sistem. Am decis sa il iau acasa pentru o evaluare mai detaliata, o idee foarte inspirata dupa cum se va dovedi in randurile ce urmeaza.

Descrierea tehnica:

Hegel HD25 utilizeaza multe tehnologii din seria de referinta a companiei, cum sunt tranzistorarele din silicon germanium . Toate aceste componente de top reduc drastic zgomotul digital, distorsiunea armonica, repara timing-ul si ofera naturalete auditiei.
Printre tehnologiile moderne folosite in acest DAC se enumera circuitul de reclocking proprietar Hegel, conectarea plug&play a DAC-ului la orice PC si printr-un comutator se poate selecta usor decodarea materialului de 16 sau 24 bit.
Panoul frontal este echipat cu un senzor de atingere, astfel prin o dubla atingere pe display se poate selecta cu usurinta intrarea dorita in cazul in care telecomanda nu este la indemana.
Butoanele de schimbare a melodiilor lucreaza cu majoritatea playerelor software, ceea ce mi-a placut mult, telecomanda este echipata cu tot ce aveti nevoie.
Chiar daca dimensiunile DAC-ului sunt relativ reduse, aparatul este un convertor in toata legea, avem iesiri analogice single ended (RCA) si balansate (XLR), intrari digitale precum coaxial x2, optic si USB.
As fi preferat o intrare AES sau BNC sau chiar mai bine a unei intrari I2S (pe HDMI) in locul unei intrari coaxiale.

In interior lucrurile sunt foarte interesante.
Condensatorii de filtraj sunt generosi pentru un DAC, HD25 are 30.000 uF, transformatorul toroidal este de dimensiuni mari, vedem si tranzistoarele de clasa superioara din siliciu si germaniu folosite in cea mai critica zona si anume iesirea analogica.
DAC chip-urile folosite au fost AKM 4399 (DAC-uri DeltaSigma 32 bit Multilevel).
Dupa cum vedeti placa de baza care se ocupa de decodarea digitala este cea mai aglomerata. Observ si un filtraj initial al alimentarii IEC, cateva oscilatoare de cristal de inalta performata, condensatori solizi.
Pana acum totul pare la nivel inalt si indica calitate si atentie sporita la alegerea componentelor interne.

Sa trecem la subiectul cel mai important..

Prestatia sonora:

Marele avantaj al acestui HD25 sunt transientii rapizi din care rezulta multe alte avantaje pe care le voi enumera in scurt timp.

Acesti transienti fulgeratori schimba drastic toata prestatia sonora si ridica sunetul intr-o liga superioara, chiar daca poate pretul nu ar sugera acest lucru.

Transientii rapizi au imbunatatit urmatoarele aspecte:

Lichiditatea sunetului – sunetul este extrem de natural si de lichid. Mi-a adus aminte de convertorul italian M2Tech Young, dar acesta din urma presta la un nivel inferior. Pe HD25 am auzit probabil cel mai natural sunet de care este capabil un chip Delta-Sigma. Este unicul DAC bazat pe chipuri delta-sigma pe care l-am testat si suna asemanator cu un DAC R2R Ladder – sau multibit cum mai spun altii.

Naturaletea este atat de evidenta si atat de placuta incat pur si simplu nu mai vrei sa mai opresti muzica. Si aici nu ma refer la o accentuare artificiala a frecventelor medii sau a basului, nici vorba de asa ceva. Este o caracteristica complet diferita care in cazul acesta nu are de a face cu raspunsul in frecventa. As putea denumi sunetul chiar un vinil digital.

Timingul corect si (evident) transientii redati corect – aceste aspecte creaza un sentiment precum ca fiecare sunet este la locul lui -este greu de exprimat prin cuvinte. Creierul uman poate auzi schimbari de timing la nivel de femto secunde si cu cat diferenta de timing dintre redarea audio digitala si auzul uman este mai mare, sunetul nu mai pare atat de corect redat, acel decalaj creaza un efect obositor asupra noastra, oferind senzatia ca nu este totul legat.
Sunet extra detaliat, transparenta ridicata. – Transientii rapizi ne ofera un sunet mai detaliat si nemascat, fara a mai simti prezenta un voal gros ce acopera muzica. Pare ciudat, insa avand transienti rapizi, notele incep mai repede si astfel avem mai mult timp la dispozitie sa auzim nota muzicala, car pare mai curata si nealterata. Ca si cum fiecare nota ar deveni o poveste aparte, avand introducere, cuprins si final – lucru care nu este posibil cu niste transienti lenti si timing prost. Detaliul devine atat de evident incat am auzit sunete noi si microdetalii ascunse in inregistrari, pe care nu le-am auzit pe alte aparate. De asemenea, senzatia de sunet transparent, care respira si prin care circula aerul este foarte evidenta. Fie ca am ascultat muzica clasica inregistrata superb sau metale inregistrate prost, in ambele cazuri am simtit cu usurinta plusurile si minusurile aparaturii de inregistrare si de mastering.
Distorsiunea armonica ultra joasa. Avand transienti rapizi si timing corect s-au obtinut si masuratori foarte joase in ceea se priveste distorsiunea armonica (THD) sau cea intermodulara (IMD). Desi nu avem aparate de masura ca sa-mi valideze cele auzite, este clar ca am perceput un sunet bine pus la punct in toate aspectele: distorsiune, transparenta si detaliu, timing corect, transienti rapizi s.a.m.d.

Indirect au aparut si multe alte calitati ale sunetului precum imaginea stereo care devine holografica si prin care se poate “zbura” usor folosind imaginatia.
Este atat de diferit ca prestatie sonora incat unele formatii parca le aud pentru prima data, desi i-am ascultat de sute de ori.
Nu are sens sa enumar toate formatiile, tarafurile, orchestrele – toate incep sa sune foarte placut, natural si corect.
Pe multa muzica comerciala inregistrata chiar mediocru am inceput sa aud mici soapte, sau cum bat din palme inginerii audio (din spatele geamului izolat fonic) si mici nuante care mi-au adus zambetul pe fata si m-au uimit.
Cat am incercat sa caut, greseli mari sau mici nu am gasit.
Ma gandeam sa scriu si cate ceva referitor la spectrul de frecventa, insa iar vor urma cateva paragrafe de lauda si vorbe mari.
Totul incepand de la sub bas pana la inaltele de sus suna corect, placut, autoritar, nimic nu deranjeaza, ba din contra, te invita sa tot mai asculti muzica.
Este redat tot spectrul de fecventa, nu aud gropi, nu aud ceva ingrosat sau iesit in evidenta – pentru mine totul pare a fi ca o linie dreapta.
Inaltele mi s-au parut extra detaliate si aerisite fara sa devina deranjante. Este un lucru greu de realizat dar inginerii de la Hegel se pare ca au facut-o cu usurinta.
In topul personal a intrecut toate DAC-urile auzite la mine acasa, de pana in 3000 Euro, ce pot sa spun, pentru mine este cel mai bun DAC in acesti bani si ma gandesc serios pe viitor sa investesc intr-o asemenea bijuterie.

Trebuie sa mentionez un lucru foarte important.
Desi cred ca USB-ul implementat este mult peste medie si suna bine cu PC-ul conectat direct in HD25 (lucreaza in modul adaptiv si nu asincron, producatorul afirma ca asa suna mai bine) 90% din toate auditiile si practic impresiile mele sunt relatate folosind o interfata S/PDIF de inalta performanta, conectata la intrarea coaxiala a HD25, este vorba de Audiobyte Hydra Z alimentata de sursa ZPM (Extraordinara interfata!). Aceasta ridica performanta DAC-ului la un nivel superior intrarii USB si se pare ca stoarce tot ce are mai bun acest DAC.

Concluzii:

HD25 mi-a demonstrat ca se poate si perfomanta de top la preturi de clasa mijlocie. Costa aproximativ 2000 Euro insa cred ca perfomanta sa intrece (mult) pretul cerut.

Asemenea naturalete si lichiditate a sunetului inca nu am intalnit pana acum, cel putin nu in cuibusorul de nebunii de unde ascult.

Mi-a intrecut asteptarile si m-a surprins placut de multe ori, as spune ca nu oferta performanta DE TOP cum am auzit pe aparate de 5 ori mai scumpe insa se apropie cu pasi foarte mari de prestatia acelor DAC-uri.

Hegel HD25 mi-a oferit naturalete cat cuprinde si detaliu incat sa aud orice amanunt oricat de mic, aceste doua cuvinte evidentiate rar pot fi atribuite aceluias DAC. Mi-as fi dorit sa ofere suport pentru fisiere DSD si o iesire de casti amplificata, dar am inteles de mult timp ca nimeni si nimic nu este perfect. 🙂

Mi se pare ca HD25 are un design foarte simplu si atractiv, constructia este solida, iar dimensiunile mici il fac usor de integrat in orice sistem (in fata PC-ului sau intr-o camera dedicata auditiei de muzica).

Recomandat!

Pro:

Transienti rapizi, timing corect
Lichiditate, naturalete rar intalnite pe topologii delta-sigma
Sunet extra aerisit si detaliat, transparenta ridicata
Lipsa distorsiunii armonice si de intermodulare
Lipsa unei amprente sonore, liniar si neutru insa placut urechii
Melodios si duios, dar nu si extra siropos

Contra:

Lipsa conexiunilor digitale BNC, AES sau I2S
nu suporta fisiere DSD
Mareste nivelul alcoolului din sange (s-a dus vinu ca apa in nisip)

Echipamente folosite pentru review:
Audiobyte Hydra Z + sursa ZPM, Matrix Audio M-Stage HPA-3B, Audeze LCD-3, Audioquest NightHawk, cabluri audio Audioquest si QED.
Audiolab 8200A + Dynaudio Focus 160

Prezentare 4K Sony VPL-VW520ES

De către

Savu

19 octombrie 2015

Cu o saptamana in urma am participat la evenimentul de lansare a celor mai noi modele de proiectoare Sony 4K in Romania, acesta avand loc in cadrul noului showroom AVstore. Prezentarea mi-a trezit interesul inca de la inceput, pentru ca-mi oferea ocazia sa vad un proiector de top Sony VPL-VW520ES, cu o rezolutie nativa 4K, ce urma sa proiecteze continut de calitate foarte buna pe un ecran de top Projecta Tensioned Elpro, special destinat acestui format. Toate aceste echipamente au fost montate intr-o camera special amenajata si dotata cu incinte Audio Physic din seria Classic.

Cum Sony este un nume greu in domeniul cinematografiei si in industria de divertisment, iar Projecta este cel mai renumit brand de ecrane de proiectie din Europa, se profila o experienta deosebita.

Pentru cei mai putin familiarizati cu termenii tehnici, va spun ca rezolutia Ultra HD sau 4K este in acest moment la inceput de drum, dar rezultatele sunt absolut extraordinare. Afiseaza de 4 ori mai multa informatie comparativ cu rezolutia Full-Hd, aproximativ 8 milioane de pixeli, adica o cantitate uriasa de informatie. In mod comercial, in cazul televizoarelor, rezolutia Ultra HD sau 4K este de 3840 X 2160 pixeli, dar in functie de domeniul de aplicare, acesta poate fi diferita. De exemplu, in domeniul cinematografic, standardul 4K (DCI) este de 4096 X 2160 pixeli. Mai jos am atasat un tabel cu standardele existente si raportul imaginii pentru fiecare dintre ele:

Dupa cum se observa, daca avem aceeasi dimensiune fizica a pixelului (dot pitch), o imagine 4K va ocupa o suprafata de 4 ori mai mare decat o imagine Full-Hd.

Proiectorul prezentat, Sony VPL-VW520ES, este un produs premium si acest lucru se simte inca din momentul in care-l vezi scos din cutie. Aparatul are un aer high-tech, telecomanda se simte foarte bine in mana, iar lentilele de dimensiuni mari atrag imediat atentia unui fotograf pasionat. Nici nu se poate altfel, la pretul de 45.999 Ron este al doilea cel mai scump proiector din gama home-cinema a celor de la Sony, fiind un produs exclusivist, destinat cunoscatorilor. Este disponibil alb sau negru, fiind usor de integrat in orice living, in ciuda dimensiunilor destul de mari. Toate reglajele sunt complet automate si se pot efectua din telecomanda. Pentru cineva mai putin familiarizat cu proiectoarele, poate parea un lucru nesemnificativ, dar va garantez ca este important. Nu este chiar cea mai usoara misiune sa reglezi perfect focusul sau sa obtii o imagine incadrata corect cu reglaje manuale, mai ales atunci cand proiectorul este montat intr-un loc mai greu accesibil. Sony VPL-VW520ES isi respecta statutul de produs de top si beneficiaza de toate reglajele de care aveti nevoie si de cateva in plus.

Din punct de vedere vizual imaginile proiectate de Sony VPL-VW520ES sunt un adevarat spectacol. In mod paradoxal, cea mai impresionanta experienta este modul in care sunt redate imaginile in format Full-Hd si am sa va explic imediat de ce. Cu ajutorul tehnologiei Reality Creation, Sony VPL-VW520ES reuseste sa faca un upscaling extrem de eficient de la rezolutia Full-Hd la rezolutia sa nativa 4K, avand ca rezultat o calitate impresionanta. Este un aspect foarte important, deoarece continut nativ 4K este destul de putin in acest moment, in schimb continut Full-Hd exista aproape nelimitat, fiind accesibil oricui. De obicei functia de upscaling este supra-apreciata, in majoritatea cazurilor eficienta ei fiind discutabila, dar cei de la Sony au reusit sa demonstreze ca aceasta poate avea rezultate spectaculoase.

Continutul nativ 4K redat de Sony VPL-VW520ES iti taie pur si simplu respiratia. Un ecran cu diagonala de 3m privit de la o distanta de 2m nu da nici un moment senzatia ca este prea mare, iar nivelul de informatie vizuala oferita este urias. Am pus cateva clipuri video pe pauza si am privit cu atentie, impresia initiala este ca te uiti la o poza facuta cu un DSLR performant, nu la o captura dintr-un clip video. Senzatia este greu de descris in cateva cuvinte, face parte din categoria „trebuie sa vezi ca sa intelegi cu adevarat”.

Redarea culorilor este la cel mai inalt nivel. Dotat cu tehnologia Triluminos proprietara Sony, VPL-VW520ES ofera o paleta impresionanta de nuante si tonuri. Printre videoclipurile 4K pe care le-am rulat erau si documentare despre wilde-life, cateva secvente din concerte, imagini din parcul Yellowstone etc. Am avut o surpriza foarte placuta sa vad ca tonuri greu de reprodus cum ar fi pielea oamenilor, apa marii, diversele tipuri de vegetatie, nisipul de pe plaja, sunt foarte aproape de realitate. Majoritatea display-urilor, indiferent ca vorbim de televizoare, monitoare sau proiectoare au dificultati in a reproduce corect aceste imagini. Proiectorul Sony VPL-VW520ES a demonstrat ca este un performer redutabil si la acest capitol, fiind si o dovada ca sistemul de autocalibrare a culorilor cu care vine dotat acest model este unul eficient.

Luminozitatea de 1800 lumeni si contrastul dinamic de 300.000:1 sunt specificatii generoase, oferind un nivel de negru foarte bun, care intregeste senzatia de imagine clara pe care o ofera proiectorul. Noul model face un pas mare inainte, avand un contrast cu 50% mai mare decat modelul precedent in conditiile in care si luminozitatea a crescut cu 100 de lumeni. Am facut si cateva teste in mediul mai luminos, calitatea imaginilor ramane ridicata, dar fiind un proiector din gama home-cinema este nevoie de o camera intunecata pentru a-i pune in evidenta calitatile. Noul model este compatbil si cu tehnologiea HDR, pentru extinderea gamei dinamice reproduse. Termenul HDR provine din tehnica fotografica, iar o descriere simpla ar fi ca zonele intunecate vor fi afisate supra-expus, iar cele foarte luminoase vor fi sub-expuse. Este necesar ca si continutul rulat sa fie de tip HDR.

Panoul 4K SRXD din Sony VPL-VW520ES este foarte rapid in raspuns, actiunea derulanduse fluid, fara sacadari. Am avut la dispozitie imagini cu dinamica mare, mai exact un videoclip cu secvente din Cupa Confederatiilor la Fotbal, desfasurata in 2013 in Brazilia. Imaginile au fost naturale, cursive, nu am observat poticniri de nici un fel, dimpotriva, mi-as fi dorit sa urmaresc toate meciurile importante la o asemenea calitate. Visez sa vad finala Champion League Live, in format 4K, de pe canapeaua de acasa, pe acest proiector. Din pacate, chiar daca as avea la dispozitie acest sistem exclusivist, va mai trece ceva timp pana vom avea disponibil continut 4K Live.

Nu credeam ca voi fi vreodata impresionat de un banal ecran de proiectie, dar Projecta Tensioned Elpro este o aparitie in orice circumstanta. Motorul este foarte silentios, carcasa are un design deosebit, iar ecranul in sine cu sistemul sau de tensionare laterala atrage privirile chiar si atunci cand nu ruleaza nimic pe el. Pretul este destul de piperat, 16.000 Ron, dar intotdeauna produsele premium vor avea costuri ridicate. Calitatea lui este insa fara cusur, indiferent daca vorbim de materialele din care este construit, design, functionalitate.

Proiectorul Sony VPL-VW520ES a fost vedeta prezentarii, dar merita cateva aprecieri si sistemul de sunet. Boxele Audio Physic din seria Classic sunt o prezenta foarte eleganta, fiind potrivite in aproape orice incapere, iar sistemul inedit de bas reflex le face usor de pozitionat. Sistemul de boxe a lucrat impreuna cu un formidabil subwoofer Cabasse Santorin 30 si sateliti Q Acoustics Q7000 in configuratie Dolby Atmos, rezultatul fiind coplesitor. Este de neconceput ca un sistem video precum cel prezentat in aceasta demonstratie sa nu fie completat cu un sistem audio pe masura, ar fi ca si cum ar rula Festivalul Filmului Mut la IMAX.

Prezentarea celor de la Sony poate fi comparata cu o fereastra spre viitor, un preview a ceea ce vom vedea si vom simti peste cativa ani, la nivel consumer. Chiar daca acum suntem intr-o etapa in care preturile sunt mari si continutul 4K este destul de putin si dificil de redat, este doar o problema de timp. Evolutia din ultimele decenii a aratat ca ceea ce acum pare de domeniul incredibilului, maine poate fi o realitate banala. Imi aduc aminte cum acum 30 de ani urmaream seria James Bond cu al sau Aston Martin DB6 dotat cu sistem de navigatie. Azi fiecare dintre noi are un smartphone incredibil de destept la dispozitie, infinit mai avansat decat ceea ce consideam a fi o minune in anii copilariei.

Sony VPL-VW520ES s-a dovedit a fi cel mai bun proiector pe care am avut ocazia sa-l vad pana in acest moment, un produs care poarta un pret exclusivist, dar pe deplin justificat.

EX1 – first earphones from FiiO

De către

Darku

5 octombrie 2015

I have recommended repeatedly to FiiO to take into account the high performance headphones market, which did show a significant growth in the recent years.

This recommendation came also from FiiO customers, many fans of the brand wanting to use a fully portable system made by the same manufacturer.

It seems that FiiO took those words seriously and worked for some time together with local earphones manufacturer DUNU.

Following this partnership FiiO EX1 in-ear headphones were born – which resemble very much the Dunu Titan 1, it seems that the cable was replaced by an entirely new, highly durable cable that lacks microphonics, the diaphragm was slightly tuned, but not many details are known about this changes.

Design, feeling and construction quality:

EX1 are made from an alloy of duralumin and very strong stainless steel. This IEMs are not 100% closed, more of a semi-open design.

On the earphones themselves there are some open ports that are designed to relieve the pressure that is created in the ear canal when placed in the ear, also these ports reduce distortion of the diaphragm by partial elimination of the vibration.

In terms of sound these ports creates a bigger stage, providing a more airy sound than the usual type of IEMs.

The diaphragm is made of titanium that has a thickness at the nano-scale that is super light and very rigid, thus offering an ultra low level of distortion.

The manufacturer ensures that it withsands stong signals and high sound pressure levels without distorting the sound, as standard cellulose diaphragms do.

The cable is not detachable, but is very solid, conductors are made of OFC copper, covered with several layers of kevlar and polymers to withstand even the most unexpected shocks and twistings.

The internal design is impressive, for example beneath the strong neodyum magnets a soft silicone ring was placed to suppress the vibration and resonance of the diaphragm to achieve a sound closer to reality, with exceptional fast transients and low distortion.

The earphones come accompanied by nine pairs of tips – 3 pairs of different sizes and form, each offering a different sound signature.
For transport and protection a cute storage box is offered in the package.
For complete specifications please follow this Link.

Audio performance:

Besides these EX1 I also have two pairs of headphones that have the diaphragm coated with metal alloys, one is Sony MDR-1A and another one is Koss KSC75. But both sound so different, Koss providing a quick but dry and metallic sound and Sony offering a relaxed , a bit slow , but full and rich sound. I really didn’t know what to expect from the FiiO EX1.

EX1 offers something from both headphones, I will try to elaborate on hearsay.

The first thing that strikes you is how airy and right it sounds. Nothing jumps out, FR spectrum seems to be all covered. You can easily hear the deep bass and airy treble. What can I say, everything is in place.

Beying a semi-open dynamic earphone I expected to have a rich and well detailed bass and that’s what I’ve got.

The bass sounds palpable, deep, having good authority and punch. This earphones are not really for bass maniacs, but they play a lot of information in the lows.

Some friends replied that they had too much bass, I think they have the right amount of bass. It is not present on any track, but it can be found when it’s called for.

I tend to think that upper bass is more present than sub-bass, on 15-20 Hz tests it sounds softer but it is not totally absent.

The mids are slightly sweeter, but not overly so. I was expecting to hear metallic voices without much naturalness (as for example on Koss KSC 75) but that was not the case. Voices sounded cohesive, well defined and pleasing to the ear. I am glad they are not heard on the second plan and that are not muddy. The mids offered an unexpected pleasure, they sounded quite real, dryness is not present at all. Mids are maybe a little warmer than neutral, but for my tastes is even better this way.

High frequencies are well aired and well defined, cymbals, drums sounded incredibly detailed and accurate. Many IEMs or home headphones have big problems in playing a proper and undistorted treble. EX1 even surprised me, I did not expect a level distortion so low on high frequnecies.

Overall the sound is fairly linear and uncoloured yet it is always pleasant with a quick, lively and articulate sound. Fast transients impress particularly on fast and/or crowded music.

And now about something that impressed me the most.

So far I have used quite often words like „airy”, „articulate” and „detailed” all thanks to the extraordinary stereo image.
The positioning of instruments in the auditory space easily rivals more expensive headphones.

The 3D and holographic playback of the stereo image is the greatest achievement. Soundstage is medium in size, neither too wide nor too high or deep.
From my point of view the holographic placement is more important that the stage size for the dimmension of this earphones.

The detailed and transparent sound playback and practical three-dimensional image of these earphones are simply a must buy at this price level.

Speaking of price EX1 will cost you 100 Euros, a very attractive price, but the competition is fierce. At the same price point we have Sennheiser Momentum In-Ear, Audio-Technica ATH-CKX9iS, Beyerdynamic DTX160 or even HiFiMan RE-400 that are so loved in the West in the last period of time.

I am convinced that many will choose a more traditional earphones brand in the world, but EX1 demonstrates that we can have a very good sound even at decent prices, even from a manufacturer less known in the earphone market.

Conclusions:

Construction quality is good, earphones and cable are solid that can easily be thrown in a backback or pocket wihtout issues.

The 9 pairs of tips will satisfy any demands and even can be used to tune the sound to your preferencies, but I preffered the stock black medium sized ones.

The sound was definitely a pleasant surprise, though reluctant at first , this earphones surpassed my expectations, transmitting the message of the music in a very appealing way.
Recommended!

For detailed measurements please follow this Link.

Pros:
– Solid construction, multiple accessories, exotic materials
– Detailed, well defined and airy sound
– Holographic and 3D stereo image
– Offers a pleasant and seducing naturalness
– The frequency spectrum fully rendered
– Excellent price for the received sound quality

Cons:
– A slight hole in the sub bass
– Soundstage limited on all axes
– Fierce competition at this price level

Gear used for review:
On the go: FiiO EX3 II, EX1
At home: Audiobyte Hydra Z + ZPM power source, Hegel HD-25, Matrix HPA-3B, FiiO EX1

EX1 – primele casti de la FiiO

De către

Darku

4 octombrie 2015

Am recomandat in repetate randuri producatorului chinez sa ia in consideratie piata de casti audio performante, aceasta cunoscand o crestere semnificativa in ultimii ani.

Aceasta recomandare a venit si din partea clientelei FiiO, multi dintre fanii marcii dorind sa foloseasca un sistem complet portabil facut de acelasi producator.

Se pare ca FiiO a luat aceste vorbe in serios si lucreaza de ceva vreme impreuna cu producatorul local de casti DUNU.

In urma acestei colaborari au aparut castile de tip in-ear FiiO EX1 – care la randul sau sunt niste Dunu Titan 1 putin imbunatatite, cablul a fost schimbat cu unul complet nou, foarte durabil si lipsit de microfonie, a avut loc si o usoara tunare a diafragmei, dar nu se cunosc foarte multe detalii despre aceasta modificare.

Desing, feeling si calitatea constructiei

Castile sunt construite dintr-un aliaj de duraluminiu si otel inoxidabil foarte durabil. Cascutele nu sunt tip IEM 100% inchise ci mai degraba un design semi-deschis.

In partea inferioara a castilor se gasesc niste orificii (porturi) care au rolul de a elibera presiunea ce se creaza in canalul auditiv atunci cand sunt introduse in ureche, de asemenea aceste orificii reduc distorsiunea diafragmei prin eliminarea partiala a vibratiilor din spatele si partea acesteia.

La nivel de sunet aceste porturi creaza o scena ceva mai larga, oferind un sunet mai aerisit decat castile obisnuite de tip IEM.

Diafragma este creata din titan, avand grosimea la nivel de nano-metri, este super usoara si foarte rigida, astfel oferind un nivel de distorsiune ultra jos.

Producatorul ne asigura ca aceasta rezista semnalelor puternice si presiunii acustice ridicate fara a distorsiona sunetul, asa cum o fac diafragmele standard din celuloza.

Cablul nu este detasabil, insa este foarte solid, conductorii sunt facuti din cupru in vid (OFC), acoperit cu cateva straturi de Kevlar si polimer pentru a rezista chiar si celor mai neasteptate socuri, suciri s.a.m.d.

Constructia interna este impresionanta, de exemplu in spatele magnetilor puternici de neodium s-a folosit un inel din silicon moale pentru a inabusi vibratiile si rezonanta diafragmei, pentru obtinerea unui sunet cat mai aproape de realitate, avand transienti rapizi si distorsiuni reduse.

Castile vin in pachet insotite de 9 perechi de tips-uri – cate 3 perechi de marimi diverse fiecare dintre acestea oferind un sunet diferit, fiind diferentiate prin 3 culori ale canalului intern.

Pentru transport si protectie gasim in pachet o cutie de transport si depozitare, foarte utila.

Pentru specificatii complete va rog consultati urmatorul Link

Performanta Audio:

Pe langa aceste EX1 mai detin inca 2 perechi de casti care au diafragma acoperita cu aliaje metalice, una este Sony MDR-1A si una este Koss KSC75. Insa ambele suna diferit, Koss oferind un sunet rapid dar metalic si uscat, Sony oferind un sunet relaxat, putin cam lent, dar plin si bogat, incat nu stiam la ce sa ma astept de la EX1 de la FiiO.

Pe scurt ofera cate ceva din ambele tabere, voi incerca sa detaliez cele auzite.

Primul lucru care te loveste este cat de aerisit si corect suna. Nimic nu sare in evidenta, spectrul de frecventa pare redat foarte bine. Se aude cu usurinta basul adanc si inaltele. Ce pot sa spun, totul e la locul sau.

Fiind niste casti dinamice semi-deschise ma asteptam sa am un bas bogat si bine detaliat si exact asta am primit.

Basul suna palpabil, adanc, are destula autoritate si lovitura. Acesta este destul de précis incat sa nu creeze un sunet infundat sau lent. Nu sunt niste casti pentru maniacii de bas, dar redau destul de multa informatie in aceasta zona de frecvente.

Unor prieteni li s-a parut ca este prea mult bas, eu sunt de parerea ca este exact cat trebuie. Nu este prezent pe orice melodie, insa este prezent pe melodiile pe care este chemat.

Tind sa cred ca basul de sus este ceva mai prezent decat sub-basul, pe testele de 15-20Hz se aude mai incet dar nu lipseste in totalitate.

Mediile sunt putin indulcite, insa deloc siropoase. Ma asteptam sa aud voci metalice fara multa naturalete (cum de exemplu sunt pe acele Koss KSC75) insa nu a fost cazul. Vocile au sunat inchegate, bine delimitate si placute urechii. Ma bucur ca nu stau pe planul doi si ca nu sunt infundate. Redate neasteptat de placut, ele suna destul de real, uscaciunea nu este deloc prezenta. Sunt poate putin de tot mai calde decat linia dreapta, dar pentru gusturile mele asa este chiar mai bine.

Inaltele sunt bine aerisite si bine delimitate, cinelele, tobele au sunat incredibil de detaliat si précis. Multe IEM-uri sau casti de casa au mari probleme in redarea corecta si nedistorsionata a inaltelor. EX1 chair m-au suprins, nu m-am asteptat la un nivel de distorsiune atat de jos pe inalte.

Per total sunetul este destul de liniar si necolorat, dar in acelasi timp sunt mereu placute avand un sunet rapid, vioi si bine articulat. Transientii rapizi impresioneaza in special pe muzica rapida si/sau aglomerata.

Si acum despre ceva care m-a impresionat cel mai mult.

Pana acum am folosit destul de des cuvinte precum “aerisit”, “articulat” si “detaliat” insa toate aceste se datoreaza imaginii stereo extraordinare.

Pozitionarea instrumentelor in spatiul auditiv rivalizeaza casti mult mai scumpe.

Redarea holografica si tridimensionala a imaginii stereo este cea mai mare realizare. Scena audio este de marime medie, nu este nici prea larga nici prea inalta sau adanca.

D.p.m.d.v. amplasarea holografica este mai importanta decat marimea scenei pentru dimensiunea acestor casti.

Redarea detaliata si transparenta a sunetului cat si imaginea practic tridimensionala fac din aceste casti pur si simplu un must buy la acest nivel de pret.

Vorbind de pret EX1 se vor comercializa la 100 EUR, un pret atractiv insa concurenta este apriga. La acelasi nivel de pret avem Sennheiser Momentum In-Ear, Audio-Technica ATH-CKX9iS, Beyerdynamic DTX160 sau chiar aceleasi HiFiMan RE-400 care au facut valuri in vest in ultimii ani.

Sunt convins ca multi vor alege un brand cu traditie mai mare in lumea castilor, insa EX1 demonstreaza ca putem avea un sunet foarte bun chiar si la preturi decente, de la un producator mai putin cunoscut in acest domeniu.

Concluzii:

Calitatea constructiei este buna, castile si cablul sunt solide, pot fi aruncate fara problema intr-un rucsac sau in buzunar.

Cele 9 pereche de tips-uri vor satisface orice pretentie si chiar puteti tuna sunetul dupa preferinta, eu insa am preferat tips-urile cele mai neutre – cele negre de marime medie.

Sunetul cu siguranta a fost o surpriza placuta, desi reticent la inceput castile mi-au intrecut asteptarile, transmitand mesajul muzicii intr-un mod foarte atragator.

Le recomand cu incredere.

Pentru masuratori detaliate vizitati acest Link

Pro:

Constructie solida, accesorii multiple, materiale exotice
Sunet detaliat, bine aerisit si conturat
Imaginea holografica si tridimensionala
Ofera o naturalete placuta, mereu seducatoare
Spectrul de frecventa redat in totalitate
Pret excelent pentru calitatea sonora primita

Contra:

O mica gaura pe sub-bas
Largimea scenei limitata pe toate axele
Concurenta apriga la acest nivel de pret

Echipamente folosite pentru articol:

Pe strada: FiiO X3-II, FiiO EX1

Acasa: Audiobyte Hydra Z + sursa ZPM, Hegel HD-25, Matrix HPA-3B, FiiO EX1

Matrix M-Stage HPA-3B review

De către

Darku

23 septembrie 2015

Impresionat fiind in trecut de DAC-urile Mini-i si Mini-i Pro am zis sa incerc si noul amplificator de casti balansat care imi face cu ochiul de ceva vreme. Avand dimensiuni relativ mici si specificatii bune am decis sa il imprumut pentru doua saptamani, sa vedem ce poate.

In primul rand va spun ca spre deosebire de frumoasele Mini-i si Mini-i Pro, acest HPA-3B nu are un design atat de atragator. Aparatul este construit solid, carcasa este din aluminiu, insa are multe unghiuri ascutite, in partea superioara exista niste fante de aerisire, iar rotita de volum este indentica cu cea de pe vechiul model HPA-2.

In interior lucrurile stau foarte bine, avem condensatori audio grade Nichion Gold si Wima, potentiomentru quad Alps, transformator toroidal Noratel, iar toata conectica este de la Neutrik. Din punct de vedere al calitatii componentelor nu s-a facut deloc economie.

Un aspect de luat in considerare este prezenta op-ampurilor montate pe socket, fiind extrem de usor de schimbat. Practic utilizatorul poate tuna sunetul dupa bunul plac, puteti incerca si opamp-uri exotice cum ar fi Muses sau Supreme Opamp de la Burson. In varianta stock Matrix a montat o pereche de LME49860, excelente din punctul meu de vedere.

Specificatiile sunt si ele foarte bune, impresionanta este puterea de iesire de 3,8W in 33 Ohmi, SNR-ul de 114dB si distorsiunea armonica de doar 0,0003%.

Un lucru foarte important pentru mine este ca amplificatorul lucreaza in clasa A, lucru care il poate garanta caldura degajata in exces. Abia dupa 20 minute de functionare aparatul este fierbinte la atingere, recomand sa il folositi intr-un loc bine ventilat fara sa mai puteti ceva deasupra lui. Carcasa din aluminiu are rol si de radiator pasiv, prin acest lucru se explica multitudinea gaurilor de ventilare.

Aparatul cantareste doar 1,7 Kg si initial aveam o indoiala ca aparatul functioneaza mereu in clasa A, insa ascultand din ce in ce mai mult mi-am dat seama ca acel sunet usor, autoritar si plin il pot avea doar amplificatoarele din aceasta clasa.

M-a suprins acest fapt, pentru ca nu stiu nici un amplificator de casti cu o asfel de greutate, avand specificatii atat de bune (in special puterea de iesire). Daca mai adaug si faptul ca pe langa puterea foarte mare mai exista si un selector de gain cu trei trepte, ajungem la concluzia ca HPA-3B poate amplifica fara probleme o gama foarte mare de casti.

Pentru a examina amplificatorul pe indelete am avut nevoie de un lant audio de cea mai buna calitate, de aceea am folosit DAC-ul Hegel HD25 si castile Audeze LCD-3F, toata configuratia fiind balansata.

Un aspect care merita mentionat este faptul ca amplifcatorul are doar intrari XLR, insa vina in pachet si cu adaptoare XLR-RCA in cazul in care sursa pe care doriti sa o conectati nu are decat iesiri RCA.

Am inceput auditia cu playlist-ul standard de zi cu zi.

Performanta audio.

Ascultand piesele Omnos si Brictom de catre Eluveitie intepretate in limba galica am fost intampinat de o explozie de instrumente acustice redate armonios si placut urechii. Am remarcat o usurare si o curgere lina a muzicii, vocile feminine parca imi sopteau in urechi avand un realism dominant.

Instrumentele acustice au sunat real si precis, basul foarte autoritar si rapid a fost pe placul meu si m-a suprins.

Ascultand All My Life de Foo Fighters eram curios sa aud cat de negru poate fi fundalul.

Piesa are cateva spatii goale intre sunete, mici pauze pe ici colo si pune la incercare chiar si cele mai bune DAC-uri sau amplificatoare. Un timing prost l-as simti din prima. Din fericire amplificatorul este transparent si rapid, avand transienti bine articulati. Asa ca nu mi-a scapat nici un detaliu ascuns. Muzica a sunat real, m-am conectat instant la vocea artistului, iar picioarele deja incepeau sa o ia razna – semn ca sunetul este pe placul meu si dinamica buna pe care o are se poate auzi cu usurinta.

Pentru niste teste de bas am folosit Mambacore si Kazabubu semnate de Infected Mushroom.

Basul este foarte bine redat si cred ca este unul din punctele forte al acestui amplificator. Basul este predominant pe aceste piese, insa este redat cu o precizie aproape chirurgicala. Loveste tare, coboara adanc insa nu se scurge peste mediile de jos si nici nu este unul murdar.

Sunetele digitale sunt foarte bine pozitionate in campul auditiv si le pot detecta cu usurinta intensitatea si amplasarea.

Am folosit si ceva Chemical Brothers, in special albumele vechi unde sunt folosite des chitari si tobe pe langa sunetele digitale.

Ma bucur ca nu aud un terci audio, dar aud ceva bine delimitat, foarte dinamic, chiar exploziv as spune. Ma abat putin spunand ca LCD-3F sunt casti greu de amplificat si ca sa le trezesti la adevarata valoare va trebuie ceva de la bun in sus.

Spre suprinderea mea HPA-3B se incardreaza cu brio in aceasta categorie. Lucru care cu vre-un an in urma nu credeam ca este imposibil pentru acest nivel de pret.

Pentru testele care pun in evidenta marimea scenei si adancimea ei am folosit muzica balcanica, in special Gothart. Albumul Cabaret este un exemplu bun pentru o muzica bogata si bine inregistrata.

Din prima am simtit ca scena audio nu este foarte larga, de parca limitarile scenei ar fi auzite. In schimb mi-a placut adancimea ei care m-a facut sa localizez cu exactitate distanta unor instrumente acustice fata de ascultator, unele fiind usor prezente in fata si altele mai in spate sau mai lateral.

Scena desi nu este foarte larga, nu este deloc aglomerata sau murdara.

De exemplu cand aud contrabasul impreuna cu o voce masculina le pot delimita pe ambele foarte usor, un sunet nu le domina pe celelalte. Basul cat si sub-basul parca ar canta pe mai multe nivele si efectul de terci si aglomeratie nu apare niciodata.

Trecand si pe ceva rock classic, in special Led Zeppelin, Deep Purple, Queen, Nazareth s.a. am fost intampinat de o naturalete evidenta, de parca niste triode NOS ar fi ascunse undeva prin carcasa. Sunetul a prins viata, amploare si parca s-a decomprimat. Desi micile imperfectiuni ale inregistrarii au fost aparente, ele practic nu au mai contat, placerea auditiei a fost una mult mai mare.

Desigur ca un mare rol il are si restul lantului audio, s-ar putea pe ceva inferior sa mai dispara din magia pe care o aud.

Trecand pe niste muzica autohtona semnata de Taraful Haiducilor …am fugit repede sa imi iau un pahar de vin, nu am mai rezistat.

Ce pot sa spun, lautarii imi cantau in fata mea…pot sa mai adaug ceva?

Pe langa naturalete, realismul a fost ceea ce m-a surprins cu adevarat.

De remarcat este nivelul de detaliu ridicat si redarea mediilor intr-o maniera muzicala. Acel “digitus” lipseste cu desavarsire si acest lucru ma bucura enorm.

Toate notele muzicale parca au o greutate ridicata, o masa voluptoasa, tonalitatea este bine pusa la punct iar toate sunetele sunt pline de substanta. Este exact sunetul care mie imi place.

Pe toate aceste melodii am auzit transienti rapizi iar schimbarea brusca a intensitatii denota o dinamica buna si negatuita.

Conluzii.

Amplificatorul Matrix M-Stage HPA-3B in configuratie balansata a sunat peste asteptarile mele, m-au surprins in special transientii rapizi, lovitura curata a fiecarei note cat si realismul pe care-l poseda. In afara de prezentarea limitata a scenei pe latime nu prea mai am ce comenta.

Designul este doar ok si nu impresioneaza prin look-ul sau edge design, dar probabil o carcasa mai fancy ar fi ridicat semnificativ pretul produsului.

Constructia este solida, componentele interne sunt bine alese, iar rezultatul final este foarte bun.

Desi pana acum detinatorilor de casti de top le-am recomandat doar amplificatoare relativ scumpe ~1000 Euro pentru a stoarce cat mai mult din castile preferate, de astazi aceasta recomandare se schimba drastic.

HPA-3B se comercializeaza cu 1990 RON si mi se pare o alegere excelenta, avand un raport pret-calitate foarte greu de concurat.

In topul personal a detronat amplificatoare mai scumpe si acest lucru este greu de realizat.

Pro:

Constructie solida si durabila
Tonalitate buna, capteaza sufletul muzicii
Echilibrat in ceea de priveste raspunsul in frecventa, nimic nu sare in evidenta
Bas adanc si autoritar, medii usor indulcite, inalte aerisite dar neagresive
Extragerea buna a detaliilor
Constructie full-balansata reala si single-ended

Contra:

Scena limitata pe latime si pe inaltime
Designul nu este punctul forte
Degaja destul de multa caldura

Echipamente folosite pentru articol:

iMac > Audiobyte Hydra Z + ZPM > Hegel HD25 > Matrix M-stage HPA-3B > Audeze LCD-3 + cabluri audio Audioquest si QED

Sennheiser GAME ONE review

De către

Savu

24 iulie 2015

Pentru un gamer inrait ca mine, castile sunt o componenta esentiala in sistemul destinat acestei activitati. Alaturi de mouse, tastatura si monitor, castile pe care le utilizez in cursul unei sesiuni de jocuri sunt foarte importante si trebuie sa intruneasca cateva calitati fara de care experienta jocului nu este completa:

-sa fie FOARTE comode, altfel dupa cateva ore de jocuri/filme/editare foto, majoritatea castilor devin inconfortabile, deranjante, urechile incep sa ma doara, sa-mi transpire etc.

-sa ofere un sunet bun. Nu trebuie sa fie la un nivel ultimativ de performanta, dar dupa multi ani in care am ascultat sisteme high-end si casti din gama superioara, timpanele mele au inceput sa fie mai pretentioase.

-design-ul sa fie de tip deschis, pentru ca urechile transpira mai putin, sunetul este mai natural si mai apropiat de cel al boxelor si pentru ca vreau sa aud si ce se intampla in jurul meu.

-firul sa fie pe o singura parte, lung si rezistent.

-microfonul din dotare sa fie de calitate buna, de preferat cu functie de anulare a zgomotului ambiental.

In decursul ultimilor 10 ani mi-au trecut prin mana foarte multe casti si in mod surprinzator, foarte putine dintre ele s-au calificat ca fiind potrivite pentru ceea ce-mi doream eu. Initial am incercat diverse variante de la firme specializate in periferice de gaming precum Logitech sau Razer. Design-ul era reusit si castile per total erau destul de bune, dar calitatea sunetului nu s-a ridicat niciodata la nivelul dorit. Am incercat ulterior variante cu microfon de la producatori consacrati, precum Sennheiser sau Bayerdynamic, dar nici aceste variante nu au fost castigatoare. Desi aceste firme aveau in portofoliul lor modele exceptionale, toate variantele cu microfon erau dezamagitoare. Pur si simplu nu am reusit niciodata sa inteleg de ce este atat de complicat sa pui un microfon bun la o pereche de casti de calitate.

Ca sa scurtez povestea cautarilor mele va pot spune ca am petrecut 8 ani in fata PC-ului impreuna Sennheiser HD 555, Audio Technica AD900 si pentru o perioada mai scurta de timp am folosit cu succes si Sennheiser HD650. Din pacate toate aceste modele sunt variante din gama „hi-fi” si nu poseda microfon, asa ca am avut ca „partener” un microfon Logitech, care s-a dovedit un tovaras de nadejde, la un pret foarte prietenos.

Sennheiser s-au hotarat sa-mi faca o surpriza placuta, si sa-mi ofere dupa multi ani de asteptare un model de casti care sa indeplineasca toate cerintele mele. Numele sau este putin ciudat, se numeste GAME One si mai are o ruda apropiata, modelul GAME Zero. Diferenta cea mai importanta intre cele doua modele consta in faptul ca GAME One sunt design de tip deschis, iar GAME Zero sunt complet inchise.

Disponibile in doua variante de culoare, negru si alb, castile GAME One sunt practic niste HD 558 la care s-a adaugat un microfon cu functie de reducere a zgomotului ambiental. Aceste se dezactiveaza automat in momentul in care este ridicat. Castile sunt dotate cu un potentiometru de volum, aflat pe cupa din dreapta. Desi este o blasfemie din punct de vedere audiofil, pentru jocuri si aplicatii multimedia se dovedeste util, iar utilizarea lui este simpla si intuitiva.

Sennheiser ofera o serie de accesorii pentru modelul GAME One, astfel acestea pot fi compatibile cu PC, Mac si cu majoritatea consolelor si tabletelor disponibile.

Spre deosebire de HD 558, GAME One nu au firul detasabil, dar acesta este suficient de lung si bine construit incat sa nu reprezinte o problema majora, fiind captusit cu material textil, pentru rezistenta sporita si pentru a aluneca mai bine. Conectica este destul de clasica, doua jack-uri de 3,5mm, unul pentru casti si unul pentru microfon. Impedanta nominala relativ mica, de 50ohmi si randamentul de 116dB fac din GAME One un model usor de pilotat si perfect compatibil cu majoritatea placilor de sunet. In mod evident, o sursa de sunet mai buna va aduce un plus consistent de calitate, mai ales la nivelul detaliilor.

Dimensiunile generoase si design-ul circumaural fac din GAME One niste casti foarte comode . Ear-pad-urile de plus sunt moi, placute la atingere, si se aseaza foarte bine imprejurul urechilor, iar greutatea redusa contribuie si ea la confortul general. Am folosit GAME One perioade indelungate de timp, fara sa simt disconfort, dimpotriva, au fost momente in care am plecat de la calculator cu ele pe cap, uitand pur si simplu ca exista. Finalul acestei actiuni este usor de anticipat, dupa cativa pasi firul s-a tensionat la maxim si castile mi-au zburat de pe cap. Desi s-a intamplat acest lucru de cateva ori, castile sunt perfect functionale si acum, un lucru care spune multe despre cat de bine sunt construite GAME One.

Fiind derivate din HD 558, GAME One sunt niste casti de tip open-back, oferind un sunet deschis si aerisit, cu soundstage bun, foarte usor mai strans fata de modelul hi-fi. Nu stiu exact de unde provine diferenta, dar cel mai probabil de la grilajul diferit al cupelor. Nu am simtit alte diferente majore, nivelul de detalii si bass-ul fiind cam la acelasi nivel. Din punct de vedere tonal va puteti astepta la un sunet usor dark, cu bass destul de adanc si bine definit, medii calde si inalte ceva mai retinute. Sunetul nu este deloc agresiv, dinpotriva, este cuminte si relaxant, foarte prietenos cu urechea pe termen lung. Poate pentru iubitorii de senzatii tari poate fi un pic cam banal, dar asa suna toata castile din seria 5XX de la Sennheiser.

Ma asteptam ca potentiometrul prezent la GAME One sa aduca niste neajunsuri in sunet, dar temerile mele s-au dovedit neintemeiate.

Desi nu sunt niste casti gandite pentru audiofili si am avut in decursul timpului casti cu performate audio mai bune, GAME One sunt foarte bune si pentru ascultat muzica. Nu le lipseste nimic din ceea ce se cere pentru o auditie de calitate, fiind foarte potrivite pentru aproape orice gen muzical.

CONCLUZII:

GAME One sunt cele mai bune casti de gaming pe care le-am folosit pana acum, avand capacitatea de a oferi experiente multimedia si audiofile la un nivel inalt. Este practic un model universal, un accesoriu care nu ar trebui sa lipseasca din recuzita niciunui gamer cu pretentii si ureche fina. Trebuie retinut faptul ca design-ul fiind de tip open-back, izolarea de mediul exterior este destul de slaba si nu sunt recomandabile pentru manifestari de tipul lan-party sau pentru alte situatii in care se cere o delimitare clara de sunetul ambiental. Pentru aceste tipuri de activitati va recomand modelul inchis GAME Zero.

FiiO X5 II – New Generation

De către

Darku

21 iunie 2015

Introduction:

Since March 2014 I am a fan of the FiiO’s X5 DAP, a thing that probably can be felt by reading my further reviews. X5 totally changed my perception of what a DAP can do especially performance wise. It impressed me so much that I decided to sell my DAC and started using my small player how this holy duty – music playback.

Since then I didn’t use any PC/MAC software that playback’s music because I just connect line-out of the player directly to some active speakers or to headphones, music being stored totally on the microSD cards.

To this moment nothing dethroned my favorite music player, but every time there is room for improvement.

I present to you X5 second generation, developed by FiiO for the last year.

Presenting the second gen was a pleasant surprise, but seeing that X3 got its successor, it was just a matter of time when X5 will be updated to new look and quality standards.

As you can see from pictures newest X5 looks almost identical to its smaller siblings X1 and X3.

I’m glad to report that the interface was improved and it is more intuitive and that the scroll wheel and the materials used are one step forward as well.

The DAP is lighter by 30 grams compared to old gen and approximately 12% less voluminous, improving ergonomics quite much.

Display and front buttons doesn’t stick out anymore and are on the same level with the body, this way the chance of scratching the display is much lesser.

Colors are popping and are more alive, having a way better contrast; I presume a higher quality IPS screen was used.

Interface and menu is more intuitive to the old model, everything moves faster, instant-on feature was implemented what can wake up the player from hibernation even after one month of stand-by.

X5 Second Generation (X5 SG from now on) as well as X3 SG are using a hybrid jack that can output a true line-out or it can be a coaxial out (digital transport), the second jack is the headphone amplified jack.

As in case of the rest of FiiO DAPs, it doesn’t have its own flash memory, but offers two slots of microSD cards which supports up to 256 GB of music.

Being of small dimensions and lighter than older gen, the DAP is held comfortably in hand and in pocket and doesn’t attract much attention.

When you touch it, you’ll have the same feeling that it’s built from a single bloc of duralumin, having a solid and precise construction that is pleasant to the touch.

I was saddened a bit that it is sold only in one color and that I cannot have the classic black of the X5 that I liked so much, let’s hope that in future more color variation will be offered.

Personally I like the industrial look of newest X5, but the X5 has something special as well. One thing somewhat disturbing represents the navigational buttons – those are on the same level as the body itself (to not be accidentally pressed in the pocket) but I prefer them taken out from relief, I feel that I have more control this way. I prefer the feeling of the buttons on first gen more, as well as the design itself, it has more personality.

Another aspect that raises a question mark is the giving up on the microSD card slot rubber doors that protected against dust. The new model doesn’t have them, when two cards are inserted it’s not an issue, but in case when just one card is used dust can leak inside the DAP.

Speaking about the scroll wheel – it’s a massive upgrade compared to old model, it’s more precise now, more robust, offering a higher degree of physical resistance.

OK, let’s get inside this player, for me things are more interesting there.

DAC chip used did not change; the same high performance TI PCM1792 was used, I/V conversion is done by two OPA1652 FETs for an ultra low distortion that are followed by two OPA1612 one for low pass filter and one for voltage amplification stage in the headphone amp.

For me the most interesting part is the headphone amplifier section, namely current amplification that is done by BUF634.

This BUF634 chips are desktop class components that can offer up to 250mA into your headphones. As a comparison older X5 had maximum 150mA output.

Two crystal oscillators have been implemented as well (instead of just one) to lower digital noise, this way one oscillator deals only with DSD material or with PCM sample rate multiple of 44.1Khz and the second one only with sample rates multiple of 48Khz. Thus X5 natively supports DSD and PCM material that has a sample rate up to 24bit/192Khz, having just 1ps of digital noise, an improvement of around 25 times better than the old gen. Both crystal oscillators are made by SiTime in USA. Besides the new X5 is well furnished inside with components of highest quality, Wima capacitors or PGA2311A – BurrBrown’s highest performance analogue volume controlling chip, reinforcing the impression that we are dealing with a device built to the highest standards.

Hey buddy, nice words, but how all of this impacts the sound quality? Will found out soon.

Audio Performance:

The first thing that jumps out is the depth of the stage and the sensation that everything just flows.

First gen X5 impressed me by width and grandness of the stage, the depth although being OK, it wasn’t deep enough so that you could just walk through the recording.

That extra current/amperage and those two oscillators had a great impact on the sound quality.

At last besides the spectacular width of the stage, depth started to be apparent, sublevels of information and hidden sounds were easily perceived.

This is the major addition to the old generation – much improved sound depth and fluidity.

In the article I did last year I wrote about linearity and naturalness of the first gen X5 which I welcomed and appreciated it at the time. It seems that not everyone appreciated the linearity and the new player was a bit retuned for a more lively and fun sound signature.

For example now the bass is deeper, it strikes with more authority, its faster and is more airy. This makes you think that the new player is a little warmer in terms of frequency response.

The slight bloom in the bass jumps out almost immediately listening to the new album Infected Mushroom – Friends on Mushrooms(2015).

Impact is excellent, slowly beating the bass rendering of the old generation. Bass lovers will appreciate the change.

Of course being a product for the true music lovers, the change is not major, it is not a player for those seeking boom box type of sound, super bloated and muddy.

I think it’s the first FiiO DAP that has an extraordinary balance in terms of frequency response.

Mid frequencies are well defined and full of substance that incite and high frequencies are quite detailed and airy that subtle extension of notes can be heard without disturbing with sharp or abrasive sounds.

The older X5 is slightly more linear and plain sounding, has less substance, but not by much.

Another area where I felt an improvement compared to old gen is the mid frequency rendering. Everything that means voices, string instruments and other sounds have more emotion and substance attached, the tone is a bit thicker and has better shape compared to the old generation. The notes seem to be more saturated and the colors are more vivid.

Only after comparing these two players head to head, you realize only now that the first gen X5 sounds a bit softer, paler and slightly poorer in terms of emotions carried by music.

As a small comparison I own a legendary portable CD player namely Sony Discman D-250 that sounds sublime for it’s26 years of age, I was always impressed by the naturalness and fluidity it possess.

Well, newest X5 almost sound as natural and has the right amount of flow and timbre.

Listening to some Nirvana in PCM 16 bit format on X5 as well as on CD It was enough for me to understand that the new X5 is something special.

Rawness, heaviness of rock and small subtleties found on the live album are appearing with so much ease that if you are quite relaxed you can teleport yourself in the concert hall.

Tridimensional sound and the practically holographic image are strengthening this feeling.

One can easily listen to any kind of music, from intimate instrumental and digital compressed music, to grand orchestral masterpieces.

By comparison X1 or X3 first gen are difficult at listening to classical music or live concerts, the absence of air between the notes, the lack of a large stage sensation had a negative impact and I could not recommend those devices for all musical genres.

Speaking of high frequencies, I felt those are approximately on the same level as on the old model.

They had good extension, a right amount of sparkle and a slight bite by the ear as well as tons of micro details and hidden sounds in the upper side of the spectrum that I was feeling every hit in my chest of the drums and cymbals.

Possibly some would prefer some more aggressive highs and maybe an even better extension, but I like them only when they do not scratch my ear and doesn’t frown my forehead.

Headphone amplification:

I’ve had two pleasant surprises listening to X5 on some special headphones.

First surprise was when I connected X5 II to some Audeze EL-8 (both versions, Open and Closed) when I’ve heard a full, meaty and a very natural sound. Like I plugged both headphones to a dedicated desktop headphone amplifier.

EL-8 sounded unexpectedly well, they came to life and I even do not see the point of using a dedicated amplifier for these headphones.

The extra current (250mA vs 150mA) really said it’s word, having a better controlled sound, more coagulated and precise to the old gen X5.

Other headphones tested as Sennheiser Momentum 2.0, Amperior or Sony MDR-1A sounded excellent on both devices, expect that on the new machine I’ve had a better depth and a more natural presentation of the music.

The second surprise was when I connected my custom IEMs – Ultimate Sound 3D.

This little earphones are very efficient, having a low impedance and 3 balanced armature drivers per canal, those sound extra detailed in regards to hiss, background noise or digital noise of the DAP.

I’m glad to report that for now it’s the first player on which I not hear at all digital noise or hiss on ultrasensitive headphones.

All other DAPs that I tried until now had a bigger or a smaller degree on hiss and noise, that prevented me from using my US 3Ds directly for headphone out, I was forced on using the E12A portable IEM amp.

The new X5 sounds very good with any IEMs, be those dynamic or armature based, having 10 or 150 Ohms resistance, You’ll never hear the annoying hiss (only if the recording is poorly mastered).

For headphones that have more than 150 Ohms or on more expensive planar magnetics the limitations of internal headphone amp can be heard, sound becoming thin and former 3D sound becoming 2D in a moment.

I’m pretty impressed with well designed implementation of all components which together form an unbeatable device.

Comparisons:

X5 vs X5 II

The headphone power is almost the same on both devices, but on newest X5 sound depth and the ease with which music is playing takes on a new dimension.

X5 II sounds more alive, more natural, outlining slightly bass and mids.

I hear more layers of information and a more airy sound, like the music is played on several dimensions.

X5 II works well with low impedances, hiss and noise is not an issue any more on ultrasensitive IEMs, older X5 is not so excellent on those types of earphones.

Line-out provides a touch more micro-details on the new model.

Overall the differences are not huge and on the first listening the difference might be not so obvious, but over time they are becoming more apparent.

X3 II vs X5 II

X5 offers more power and a better control on any type of headphones.

X3 doesn’t sound as smooth and does not project a huge soundstage around the listener. Depth of scene on X3 is good though, almost approaching the X5 one.

X3 sounds slightly more aggressive and incisive; it emphasizes more the extremities than the music as a whole. Some even might prefer X3, in detriment to X5 because of that.

On X5 you can walk through the recording easier, X3 by comparison sounds more closed in, likes music is projected on a smaller screen.

Frequency response is very alike, but X3 is more linear/neutral, while X5 is more alive and colorful.

X5 offers more micro-details and better extracts the information from the second levels.

Dynamics seems better on X5, jumping from low to high intensities of sound is more noticeable. Focusing on only one note from a complicated recording is easier on X5, stereo image becoming more holographic.

Both devices sound excellent, the differences are bigger between the two, but that’s normal considering the price difference.

Conclusions:

The time has come when my X5 was dethroned; the funny thing is that it was done by another X5…

Besides all the features of the old model (DAC, digital transport, headphone amplifier, hi-res player) the new X5 has arrived with native DSD decoding that first model didn’t have. I did not wrote too much about this aspect because I do not see the point of this format, but the cult followers of DSD can use with confidence the new X5 for this purpose.

Design and internal components were updated to the new quality standards. I appreciate all the improvements made and I hope to see it on black very soon (Ain’t I darku?). I positively appreciate a better screen and small size compared to the first generation.

Best news?

Price. Remained. The same.

I cannot stand when smartphone or even audio gear manufacturers update their models and are asking more money for the new generation of the same device, luckily FiiO does not have such policy.

Pros:

Multifunctional device (DAC, digital transport, hi-res player, headphone amp)
Good quality of materials, pleasant industrial design
Native decoding of DSD and PCM material
Two microSD slots are welcomed
Detailed sound, airy, having a good shape
Extra large stage now became extra holographic with great depth
Excellent frequency response for my tastes
Price remained unchanged
Very good price to performance ratio

Cons:

lacks aggressiveness (can be also a pro)
Lack of on-board memory
Exterior design is more plain
MicroSD card slots does not come with dust protection

Gear used for review:

FiiO X3 II, X5, X5 II, E12A, Audeze EL-8 Open + Closed, Sennheiser Momentum 2.0, Amperior, Sony MDR-1A, Ultimate Sound 3D, Audioengine A5+

FiiO X5 II – Noua generatie

De către

Darku

18 iunie 2015

Introducere:

Inca din martie 2014 sunt un fan al playerului portabil FiiO X5, lucru care se regaseste probabil in toate articolele scrise ulterior. X5 mi-a schimbat total perceptia despre ce poate un player portabil , mai ales d.p.d.v. al performantei audio. M-a impresionat atat de mult incat am decis sa-mi vand DAC-ul si sa folosesc micul player pentru acest job sfant – redarea muzicii.

Tot de atunci nu am mai folosit nici un program software de PC/MAC deoarece playerul are line-out curat si il conectez direct la boxele active sau la casti, muzica fiind stocata in totalitate pe cardurile microSD.

Pana la acest moment nimic nu mi-a detronat playerul preferat, dar intotdeauna exista loc pentru o evolutie.

Va prezint a doua generatie X5, dezvoltat de producatorul chinez timp de un an de zile.

Prezentarea celei de a doua generatii a fost o supriza placuta, insa vazand ca X3 si-a primit urmasul, era doar o chestiune de timp pana cand vor actualiza si X5-ul la noul standard de calitate si look.

Dupa cum vedeti si in poze noul X5 seamana cu fratiorii mai mici X1 si X3.

Ma bucur sa raportez ca meniul s-a imbunatatit si este mai intuitiv, iar rotita de cauciuc si materialele folosite sunt si ele un pas inainte.

Playerul este mai usor cu 30 de grame fata de vechea generatie si cu aproximativ 12% mai putin voluminos, imbunatatindu-se ergonomia destul de mult.

Display-ul si butoanele din fata nu mai ies din relief si sunt la acelasi nivel cu carcasa, astfel sansa de a va zgaria ecranul este mult mai mica. Ies in evidenta culorile mult mai vii si contrastul mult mai bun al ecranului, presupun ca a fost folosit un display IPS de o calitate superioara.

Interfata este mai intuitiva fata de vechiul model, totul se misca mai repede, avem functia de “instant On” care trezeste playerul din hibernare imediat, chiar si dupa o luna de zile de stand-by.

Playerul ca si in cazul noii generatii X3 are un jack hibrid ce indeplineste functia de line-out si coaxial out (transport digital), al doilea jack este iesirea amplificata de casti.

Ca si in cazul celorlalte playere FiiO, aparatul nu are o memorie flash proprie, insa ofera doua sloturi de memorie microSD cu ajutorul carora puteti stoca pana la 256Gb de muzica.

Fiind de dimensiuni mai mici si mai usor decat vechea generatie, playerul sta foarte bine in mana si buzunar si nu iese asa de mult in evidenta.

Cand il atingi ai acelasi sentiment ca este construit dintr-un singur bloc de duraluminiu, avand o constructie solida, precisa si placuta atingerii.

Ma cam intristat faptul ca se ofera doar intr-o singura culoare si ca nu mai pot avea culoarea neagra al clasicului look X5, sa speram ca pe viitor vom primi mai multe variante.

Personal imi place look-ul industrial al noului X5, dar si vechiul X5 are ceva aparte. Un lucru oarecum deranjant il reprezinta noile butoane de navigare – sunt la acelasi nivel cu carcasa (pentru a nu fi presate singure in buzunar) insa eu le prefer putin scoase in relief, parca am un control mai bun asupra playerului. Prefer mai mult butoanele vechiului player ca de altfel si design-ul primei generatii, cu ceva mai multa personalitate.

Un alt aspect care ridica un mic semn de intrebare este renuntarea la “usitele” din cauciuc ce acopereau sloturile de carduri si protejau impotriva prafului. La noul model s-a renuntat la ele. Cand exista carduri in aparat nu vor fi probleme dar in cazul in care unul din sloturi este liber este posibil sa intre ceva praf sau scame prin mica fanta ramasa descoperita.

Daca vine vorba de rotita de scroll, este un upgrade destul de mare fata de vechiul model, fiind acum mai precisa si mai robusta, oferind o rezistenta mai mare.

OK, sa trecem si la partea interioara a playerului, pentru mine aici lucrurile stau mult mai interesant.

DAC chip-ul nu a fost schimbat, este folosit acelasi model de top Ti PCM1792, conversia I/V este facuta de noile FET-uri OPA1652 pentru o distorsiune ultra joasa, dupa care urmeaza doua bucati OPA1612 avand functiile de filtru low pass si amplificare a voltajului.

Pentru mine lucru cel mai interesant este amplificarea de casti al acestul player si anume amplificarea curentului de care se ocupa BUF634.

Aceste BUF634 sunt niste chip-uri desktop class care consuma destul de mult si care ofera maximum 250mA curent in castile Dvs, prin comparatie vechiul X5 scotea maximum 150mA.

Au mai fost implementate si doua oscilatoare de cristal (in locul doar unuia) pentru a mai scade zgomotul digital, astfel unul se ocupa doar de material DSD sau PCM avant rata de esantionare multiplu de 44.1Khz, iar celalalt se ocupa de rata multiplu de 48Khz. Astfel playerul suporta nativ fisiere DSD si PCM avand rata maxima de esantionare de 192Khz/24 bit, avand doar 1ps de zgomot digital, o imbunatatire de 25 de ori fata de vechiul player. Oscilatoarele sunt fabricate in USA de SiTime. De altfel noul X5 este bine garnisit in interior cu componente de cea mai buna calitate, condensatorii de la Wima sau PGA2311A, cel mai performant chip analogic de control al volumului de la BurrBrown, intarind impresia ca avem de-a face cu un aparat construit la cele mai inalte standarde.

Da taticule, vorbe frumoase, dar cum toate aceastea au impact asupra calitatii sunetului? Aflam in scurt timp.

Performanta Audio:

Primul lucru care sare in evidenta este adancimea scenei si acea senzatie ca totul suna foarte fluid.

Primul X5 m-a impresionat mult prin largimea si grandoarea scenei, adancimea ei desi era Ok, nu era destul de adanca incat se te poti plimba usor prin inregistrare.

Acel plus de curent/amperaj si cele doua oscilatoare au avut un impact grozav asupra sunetului.

In sfarsit pe langa latimea spectaculoasa a scenei, a aparut si adancimea ei, substraturile de informatie si sunete ascunse sunt mai usor de prins si perceput.

Acesta este marele plus fata de vechea generatia – adancimea si fluiditatea sunetului mult imbunatatita.

In articolul de anul trecut scriam de liniaritatea si naturaletea primei generatii X5 care a fost bine venita si care am apreciat-o la acel moment. Se pare ca nu toti au apreciat acea liniaritate si noul player a fost nitel retunat pentru un sunet mai vioi si mai distractiv.

De exemplu basul este acum mai adanc, loveste mai autoritar, este mai rapid si este mai aerisit. Acest lucru te face sa crezi ca noul player este putin mai cald in ceea ce priveste raspunsul in frecventa.

Basul putin mai inflorit sare in evidenta practic imediat ascultand noul album Infected Mushroom – Friends on Mushrooms (2015).

Impactul este excelent, intrecand incetisor prestarea basului vechii generatii. Iubitorii de bas vor aprecia schimbarea.

Desigur fiind un produs destinat adevaratilor iubitori de muzica, schimbarea nu este majora, nu este nicidecum un player destinat celor care cauta sunet de boom box, bas super umflat sau greoi.

Cred ca este primul player al companiei care are un echilibru extraordinar in ceea ce priveste raspunsul in frecventa.

Frecventele medii sunt bine conturate si pline de substanta incat sa incite, iar frecventele inalte sunt destul de detaliate si aerisite incat sa auzi extensia subtila a notelor, fara a deranja prin sunete ascutite sau abrazive.

Vechiul X5 este putin mai liniar si mai plat, usor lipsit de substanta, dar nu cu mult.

O alta arie unde am simtit o imbunatatire fata de veche generatie este redarea frecventelor medii. Tot ce inseamna voci, instrumente pe corzi si alte sunete au mai multa emotie si substanta atasata, tonul este nitel mai gros si mai conturat fata de vechea generatie. Notele parca sunt mai saturate iar culorile sunt mai vii.

Abia dupa ce compari aceste doua playere cap la cap, iti dai seama abia acum ca prima generatie X5 suna ceva mai bland, mai palid si putin mai sarac in ceea ce priveste emotiile redate de muzica.

Ca o mica comparatie, detin un CD player portabil legendar si anume Sony Discman D-250 care suna sublim pentru varsta sa de 26 de ani, am fost mereu impresionat de naturaletea sa si de fluiditatea pe care o poseda.

Ei bine, noul X5 aproape ca suna la fel de natural si fluid.

Ascultand niste Nirvana in format PCM 16 bit pe X5 cat si pe CD mi-a fost deajuns sa inteleg ca noul X5 este ceva cu totul special.

Cruditatea, greutatea genului rock, cat si micile sunete auzite de pe albumul Live se aud cu atata usurinta incat pur si simplu daca esti destul de relaxat te poti teleporta in sala de concert.

Sunetul tridimensional si imaginea practic holografica intaresc aceasta senzatie.

Se poate asculta cu usurinta orice gen de muzica, de la genuri instrumentale intime si muzica compresata digitala, pana la orchestra si opere de arta grandioase.

Ca o comparatie X1 sau prima generatie X3 sunt mai dificil de ascultat pe muzica clasica sau pe concerte live, lipsa aerului intre note, lipsa senzatiei de scena larga au un impact negativ si nu le-am putut recomanda pe toate genurile muzicale.

Frecventele inalte sunt aproximativ la acelasi nivel cu vechiul model.

Inaltele au avut extensie buna, sclipiciul necesar, piscatura usoara dar si tone de microdetalii si sunete ascunse in tot spectrul de sus incat simteam pana in piept fiecare lovitura a tobelor si a talgerelor.

Posibil unii ar prefera niste inalte mai agresive si poate mai extinse, insa mie imi plac doar atunci cand ele nu imi zgaraie urechea si nu imi incrunta fruntea.

Amplificarea de casti:

Am avut doua suprize placute ascultand playerul pe niste casti mai speciale.

Prima supriza a fost cand am conectat X5 II la niste Audeze EL-8 (ambele variante, deschise si inchise) si am auzit un sunet plin, carnos, foarte natural si fluid. De parca am bagat castile intr-un amplificator dedicat de casti desktop.

EL-8 au sunat neasteptat de bine, au prins viata si chiar nu mai vad rostul folosirii unui amplificator dedicat pentru aceste casti.

Plusul de curent (250mA fata de 150mA) si-a spus cuvantul, avand un sunet mai controlat, mai inchegat si mai precis fata de vechea generatie X5.

Celelalte casti precum Sennheiser Momentum 2.0, Amperior sau Sony MDR-1A au sunt excelent pe ambele playere, cu exceptia ca noul player a oferit o adancime mai buna a sunetului si o prezentare mai naturala a muzicii.

A doua surpriza a fost cand am conectat castile custom de tip IEM Ultimate Sound 3D.

Aceste mici cascute sunt foarte eficiente, avand o impedanta foarte mica si cate 3 armaturi balansate in fiecare cochilie, sunt extra detaliate in ceea ce priveste zgomotul de fond, hiss-ul si zgomotul digital al playerului.

Ma bucur sa raportez ca este primul player pe care nu aud deloc zgomot digital sau hiss pe casti ultrasenzitive.

Toate playerele pe care le-am incercat pana acum au avut un procent mai mic sau mai mare de hiss, care ma impedicat sa folosesc US 3D-urile direct din iesirea de casti, eram nevoit sa folosesc un amplificator portabil dedicat E12A.

Noul X5 suna foarte bine cu orice casti de tip IEM, fie ele dinamice sau pe armaturi, avand 10 sau 150 de Ohmi rezistenta, nu veti mai auzi hiss-ul deranjant (doar daca este vorba de inregistrarea prost masterizata, acolo nu aveti ce face).

Pentru casti de impedanta mai mare de 150 Ohmi, sau pe planarmagnetice mai scumpe s-au simtit limitarile amplificatorului intern, subtiind usor muzica, iar sunetul tridimsional devenind bidimensional intr-o clipa.

Sunt destul de impresionat de implementarea bine gandita a tuturor componentelor care impeuna fac un aparat de invidiat.

Comparatii:

X5 vs X5 II

Puterea este practic aceeasi pe ambele aparate, insa pe noul X5 adancimea sunetului cat si lejeritatea cu care este redata muzica capata o noua dimensiune.

Noul X5 suna mai viu si putin mai natural, conturand foarte usor basul si mediile.

Se simt mai multe substraturi de informatie si un sunet usor mai aerisit de parca muzica e redata pe mai multe planuri.

Noul X5 merge bine si cu impedante mici, hiss-ul sau zgomotul digital nu mai este auzit deloc pe casti ultrasenzitive de tip IEM, vechiul X5 nu e excelent pe IEM-uri eficiente.

Iesirea line-out ofera un dram mai multe microdetalii pe noul model.

Per total diferentele nu sunt uriase si poate la prima ascultare nu ies prea mult in evidenta, dar cu timpul sunt din ce in ce mai bine conturate.

X3 II vs X5 II

X5 ofera mai multa putere si mai mult control pe casti pe orite tip.

X3 nu suna la fel de lejer si nu proiecteaza o scena uriasa in jurul ascultatorului. Adancimea scenei pe X3 este buna, aproape ca se apropie de cea a X5-ului.

X3 suna putin mai agresiv si mai incisiv, pune accentual mai mult pe extremitati decat pe muzica ca un tot intreg. S-ar putea unii chiar sa prefere X3 in detrimentrul X5 din acest caz.

Pe X5 se poate plimba mai usor prin inregistrare, X3 prin comparatie suna mai inchis si muzica e proiectata pe mai putine planuri.

Raspunsul de frecventa este apropiat, insa X3 este mai liniar/neutru pe cand X5 suna putin mai viu mai colorat.

X5 ofera mai multe microdetalii si extrage mai bine informatia de pe planul doi.

Dinamica pare mai buna pe X5, saltul de la intensitati mici la mari este mai sezizabila. Focusarea doar pe un instrument/sunet dintr-o piesa complicata se face mai usor pe X5, imaginea stereo devenind mai holorafica.

Ambele playere suna excelent, diferentele sunt mai maricele insa este si normal avand in vedere diferenta de pret.

Concluzii:

A venit si timpul cand primul X5 mi-a fost detronat, culmea este ca a facut-o un alt X5…

Pe langa toate functiile vechiului model (DAC, transport digital, amplificator casti, player hi-res) noul X5 a mai venit cu decodarea nativa DSD pe care primul model nu o avea nativ. Nu am vorbit prea mult despre acest aspect deoarece nu prea vad sensul acestui format, insa urmasii cultului DSD pot folosi cu incredere noul X5 pentru acest scop.

Design-ul si componentele interne au fost updatate la noile standarde de calitate. Apreciez toate imbunatatirile aduse si sper ca il vom vedea si pe negru curand (sunt darku nu?). Apreciez in mod pozitiv ecranul mai bun si dimensiunile reduse comparativ cu prima generatie.

Cea mai buna noutate?

Pretul. A ramas. Neschimbat.

Ma scot din sarite producatorii de telefoane si de echipamente audio pentru care un nou model este egal cu un pret mai mare, spre fericirea noastra aceasta nu este politica FiiO.

Pro:

Aparat multifunctional (DAC, transport digital, player hi-res, amplif casti)
Materialele folosite sunt de calitate, design industrial placut
Decodare nativa a fisierelor PCM cat si DSD
Cele doua sloturi microSD sunt bine venite
Sunet detaliat, bine aerisit si conturat
Scena extra larga a devenit si extra adanca si holografica
Raspunsul in frecventa excelent pentru gusturile mele
Pretul a ramas identic cu celui al modelului precedent
Raportul pret/performanta excellent

Contra:

Lipsit de agresivitate (poate fi si plus).
Lipsa unei memorii on-board.
Aspect exterior ceva mai banal.
Sloturile de carduri nu mai vin cu protectia anti-praf.

Echipamente folosite pentru articol:

Fiio X3 II, X5, X5II, E12A, Audeze EL-8 Open+Closed, Sennheiser Momentum 2.0, Sennheiser Amperior, Sony MDR-1A, Ultimate Sound 3D, Audioengine A5+

1...789...52 Pagina 8 din 52

Sound News

FiiO Q1 English review

Fiio Q1 review

Hegel HD25 – o surpriza placuta

Prezentare 4K Sony VPL-VW520ES

EX1 – first earphones from FiiO

EX1 – primele casti de la FiiO

Matrix M-Stage HPA-3B review

Sennheiser GAME ONE review

FiiO X5 II – New Generation

FiiO X5 II – Noua generatie

Cele mai comentate articole

Sunet multicanal – ghid practic (updated)

Logitech Z906 review

Test comparativ – bookshelf entry-level

Boxe de podea – test comparativ

Yamaha A-S500 review

Fiio E10-esente tari,sticlute mici