Acasă Blog Pagina 13

Burson 1793 DAC PCB

0

Salutare iubitorilor de muzica buna.

Echipa Burson Audio a fost draguta si mi-au trimis un modul nou (placa DAC) pentru Conductor, identic cu cel implementat in noul Conductor SL1793.

Am acum la dispozitie doua module, cel stoc bazat pe DAC-ul ESS 9018, si noul modul bazat pe clasicul, dar bunul Ti BB 1793 (care se regaseste si in HA-160D, DA-160). Avand in vedere ca ambele le-am folosit in acelasi Conductor, mi-a fost putin dificil sa le compar. Asa ca mi-am luat o foita si am inceput sa imi notez cum mi se pare varianta stoc fata de noul modul.

Am ascultat in special folosind castile Sennheiser HD800 datorita naturii sale microscopice, iar pe testele de dinamica am folosit Audeze LCD-3. Pentru veridicitatea rezultatelor m-a ajutat cineva sa fac testele blind, adica nu am schimbat eu modulele, astfel eu m-am axat doar pe scris si delectare muzicala.

Burson Module (1 of 1)

Sa trecem la treaba:

Am sa notez cu (1) noul modul SL 1793 si cu (2) modulul stoc ESS 9018.

In primul rand mi-a sarit in fata volumul modulului stoc fata de cel nou, suna mai tare, are mai multi decibeli. Presupun ca modulul stoc are in jur de 2.2 V, pe cand modulul nou are in jur de 2.0 V iesire, modulul stoc suna clar mai tare, ceea ce automat te face sa crezi ca este mai dinamic, dar poate fi si invers, sa vedem…

Modulul 2 chiar a sunat mai dinamic, a avut o lovitura mai puternica. Pe Vivaldi – Presto de Chesky Records, modulul 2 a prins asa o viteza si o dinamica excelenta incat m-a luat valul, dirijam fericit in subconstient. Prin comparatie, Modulul 1 a sunat mai difuz si mai lent, in acelasi timp mi se parea ca mai putina informatie ajunge catre ascultator.

Burson Module (1 of 1)-5

Modulul 1 de asemenea a sunat putin mai lichid si mai placut la ureche, pot sa zic chiar mai muzical, nu a sunat deloc ofensiv, fiind foarte usor de ascultat. Este modulul care il pui si uiti de el ascultand muzica. Modulul 1 a avut de asemenea un ton mai natural si un bass parca putin mai adanc, insa nu la fel de conturat sau de rapid ca si in cazul modulului 2.

Modulul 2 in schimb a avut o imagine stereo si o delimitarea a instrumentelor clar mai bune, un detaliu mai bine conturat – auzeam cum se extrage mai multa informatie din piesele preferate, de asemenea bass-ul l-am auzit mai precis, avand o lovitura mai rapida cu un decay mai scurt.

Burson Module (1 of 1)-3

Marimea scenei a fost aproximativ la fel in ambele variante, volumul mai ridicat al modulului stoc m-a facut sa cred ca are o scena mai mica, insa nu este chiar asa. In piesele mai aglomerate am preferat modulul stoc, facand fata mai usor in pasajele mai dinamice.

Modulul 2 a avut de asemenea un contur al instrumentelor mai delimitat, pe cand modulul 1 a sunat mai moale si poate putin mai mainstream, modulul stoc are un sunet mai modern, ca o masina sport, pe cand modulul nou are un sunet mai relaxant, l-as compara cu o masina de lux.

Frecventele medii au fost usor mai bune pe noul modul. Vocile si instrumentele bazate pe corzi au sunat un pic mai natural si parca au avut o vibratie ceva mai lunga. Tonul a fost natural si intr-un final am concluzionat ca-mi plac vocile mai mult pe noul modul 1.

Burson Module (1 of 1)-6

Frecventele inalte au sunat aruncate pe planul doi pe noul modul, inaltele au sunat si mai lichide si mai usoare la ureche decat in cazul modului 2. Cel stoc a avut inaltele putin mai detaliate, dar in acelasi timp si putin mai ascutite. As nota ca un tot intreg modulul 2 suna mai neutru  – foarte putin spre partea calda, pe langa noul modul care are un sunet mai cald si nu e chiar neutru sau liniar. Noul modul imi aminteste foarte mult de sunetul HA-160D care era bazat pe acelasi DAC chip.

Fundalul mi se pare putin mai negru pe modulul 2,  pe cand noul modul are un fundal putin de tot incetosat. Pe modulul 1 este mai usor sa te relaxezi si sa asculti muzica fara sa te mai concentrezi sau sa o analizezi amanuntit – i-as atribui un sunet mai vintage.

Desi nu mai detin HA-160D, din amintiri pot spune ca SL1793 suna mai bine decat cum era HA-160D bazat pe acelasi DAC chip, numarul de componente mai mic al acestui modul fiind o posibila explicatie pentru un sunet mai bun si mai complet per total. Modulul SL1793 din Conductor SL1793 cred ca ar fi un upgrade sigur si fata de HA-160D.

Burson Module (1 of 1)-2

Conluzii:

Ambele module au plusuri si minusuri, personal optez pentru varianta stoc ESS 9018.

Sunetul mai lent si mai lin, tonul mai natural si mai usor la ureche si caracterul mai placut sunt niste plusuri evidente fata de modulul stoc. Cui i se pare Conductor in varianta stoc ca avand un sunet putin digital, recomand noul modul, cine nu detine Conductor, dar doreste totusi un sunet per total mai bogat tonal, atunci Conductor SL1793 ar fi o alegere buna.

Punctele pro pentru modulul stoc (ESS 9018):

–          Dinamica mai buna, lovitura mai rapida.

–          Puterea de iesire putin mai ridicata (mai mult volum).

–          Mai detaliat, mai multa informatie catre ascultator.

–          Imagine stereo mai delimitata, sunet mai conturat.

–          Muscatura instrumentelor mai buna.

–          Per total, sunet mai liniar.

Punctele pro pentru modulul nou (SL 1793):

–          Sunet mai smooth, mai lin si mai usor la ureche.

–          Sunet mai muzical, mai putin digital.

–          Ton mai natural si mai greoi.

–          Medii mai calde, inalte pe planul doi si putin sterse.

–          Bass mai adanc.

–          Per total sunet mai cald.

Burson Module (1 of 1)-4

 

Review FiiO X3 – muzica 24 bit in buzunar

63

Introducere:

Dupa o lunga asteptare si nenumarate zvonuri, player-ul portabil FiiO X3 vede lumina soarelui, fiind lansat oficial chiar luna aceasta. Pretul pentru Europa este de 200 Euro. Din fericire am fost unul dintre cei alesi de Fiio sa testeze un model din pre-productie si astfel va pot impartasi parerile mele, rodul a mai bine de trei saptamani de utilizare zilnica.

X3 este primul player portabil al companiei FiiO avand standarde destul de ridicate  si sper sa nu se opreasca aici, deoarece ultimele trei saptamani au fost frumoase, am ascultat muzica pe strada, in travai sau in metrou la o calitate dupa care tanjeam de mult timp.

X3 este aparatul la care FiiO si-a concentrat toate energiile din ultimul an, avand dorinta declarata de a lansa un produs competitiv,  un atac direct la o nisa restransa de branduri audiofile. Concurenta lui X3 nu sunt playerele Apple, Sony, Cowon sau Sandisk, ci mai degraba nume ca iBasso, HifiMan, Astell&Kern (iRiver). Din pacate nu am avut un alt player de acelasi calibru ca brandurile mentionate mai sus, de aceea l-am putut compara doar cu micul Sandisk Sansa Clip+ si cu un iPod Nano.

Fiio X3  (1 of 1)

X3 este simplu de folosit, are meniul foarte usor si intuitiv, nu este complicat, playerul este plug&play, nu are nevoie de drivere sau soft dedicat, muzica se copiaza prin copy/paste, mai simplu de atat nu se poate.

Constructia sa este in totalitate din aluminiu, mai putin plasticul din jurul ecranului, calitatea constructiei este una buna, insa grosimea metalului difera fata de E17 sau E07K, este mai subtire, probabil o reducere de greutate si costuri. Display-ul este maricel, rezolutie decenta, din pacate unghiul de vizibilitate nu este unul foarte bun, display-ul isi face treaba cu brio, nu am avut probleme, insa nu este de calitatea unui iPhone 5, sau a unui Galaxy S3/S4. Daca totusi ne gandim playerul nu a fost gandit pentru vizionare de poze sau nu stiu ce continut multimedia, tinta a fost calitatea audio si nimic mai mult.

X3 are 3 iesiri: o iesire amplificata 3.5mm, o iesire line-out neamplificata (ca sa putem conecta alte amp-uri portabile) si o iesire coaxiala. Da, o iesire coaxiala! Adica poate fi folosit si ca un transport audio pentru un DAC de calitate. Am incercat iesirea de coax si a functionat de minune cu Burson Conductor, astfel pot scoate PC-ul din ecuatie complet.

Fiio X3 1

Playerul are 8 Gb memorie interna si mai poate folosi carduri microSD de pana la 64 Gb, eu am folosit unul de 32 Gb si a mers fara probleme.

La prima privire butoanele de navigare meniu par un pic ciudate, dar dupa 30 min de joaca prin meniu devine simplu de navigat. Mentionez ca playerul nu are absolut nici o functie suplimentara cu exceptia celei de a reda muzica, deci fara radio, inregistrare voce, browser sau alte chestii inutile (pentru mine cel putin), doar muzica si iar muzica.

Playerul reda toate tipurile de fisiere lossless pana la 24 bit 192 Khz!!

Adica stie FLAC, APE, ALAC, WAV cat si restul formatelor lossy MP3, OGG si WMA. In prezent sunt multe DAC-uri daca nu suporta fisiere 24 bit, dar micutul player le reda pe toate.

Playerul foloseste practic aceleasi componente interne ca si in cazul DAC/Amp-ului E17 (DAC Wolfson 8740 si op-amp de amplificare AD8397) si pot spune ca ambele suna foarte apropiat.

Fiio X3 naked (1 of 1)

Performanta audio:

Ca si sunet playerul suna foarte apropiat cu E17 si semnificativ mai bine decat playerele cu care l-am comparat.

Punctul forte al playerului fata de concurenta a fost redarea scenei, nivelul de detaliu si lichiditatea sunetului. Din cele 3 cu care l-am comparat, iPod-ul a sunat cel mai digital si uscat, Sansa Clip+ a avut sunetul mai in fata si un pic incetosat, X3 in schimb a fost cel care a sunat bine din toate punctele de vedere.

De exemplu pe folk-ul balcanic Gothart, folosind X3 cuplat la o pereche de Sennheiser Amperior, mergand pe strada, am avut impresia ca stau si-mi ascult sistemul de acasa. Aglomeratia muzicii pe care o poseda toate playerele portabile a disparut, sunetul a devenit mai aerisit, scena a devenit mai mare, fiecare instrument pluteste intr-un spatiu vid propriu. Totul pare mult mai realist si natural. Pentru comparatii am folosit un switcher simplu prin care comutam toate cele 3 playere dintr-un singur click. De aceea compararea celor 3 playere a fost floare la ureche. Stand asa cu ochii inchisi in momentul in care comutam pe X3 sunetul devenea mai amplu si parca un pic mai distant, de parca muzica ar veni undeva de afara si nu din casti, un efect placut si interesant. De asemenea am observant ca macrodetaliile nu dispar deloc pe Fiio X3, aud nuantele ascunse, chiar si majoritatea microdetaliilor care le aud numai acasa. Playerul de asemenea are un caracter mai natural, mai moale si mai cald. Nu are un sunet super netru sau liniar, este un pic mai muzical si mai placut urechii fata de restul playerelor. X3 sta bine si la capitolul dinamica, datorita amplificatorului potent care il detine, playerul suna rapid, controlat si tine pasul cu muzica. Muzica clasica suna lent si dulce, iar muzica mainstream suna dinamic, rapid si cu mult nerv.

Fiio X3  (1 of 1)-6

Playerul are doua setari de gain (low si high) si de asemenea doua setari de EQ (bas si inalte). Pe Sennheiser Amperior a fost suficient jumatatea volumului pe low gain, am incercat playerul chiar si pe Sennheiser HD800 cat si pe Audeze LCD-3. Pe high gain si cu volumul la 80% a sunat decent ca volum, insa s-a pierdut multicel din dinamica. Pe casti grele recomand un amplificator portabil adaugat pe iesirea de line-out (un E12 de exemplu), pe casti de impedanta joasa spre medie playerul nu are problem de amplificare, avand cam aceeasi iesire de putere ca si in cazul E17.

Mi-a placut redarea basului si mediilor pe acest player. Basul a sunat autoritar si bine definit. M-am delectat cu niste The Prodigy, Chemical Brothers si Infected Mushroom pe care X3 a sunat rapid, avand o buna lovitura si un ritm rapid. Zambetul de pe fata si topaitul piciorului drept au fost primele semne ca playerul stie sa faca din sunet – muzica si sa-mi creeze o stare de bunadispozitie.

EQ-ul este bine implementat, am testat ajustarea basului si a inaltelor si nu modifica si restul frecventlor audio cum o fac alte playere. Pentru un bas mai cutremurator +5 dB este suficient, chiar si pentru maniacii de bas, setarea de inalte face acelasi lucru. Eu am preferat insa setarile stoc, totul pe zero. Dupa cum spuneam si mai sus, chiar neatingand nici o setare playerul nu suna foarte liniar sau super tehnic, este mai mult gandit spre un caracter analogic. Este lipsit de sibilanta sau de inalte taioase, iar frecventele medii nu sunt deloc uscate sau fara substanta ca si in cazul iPod-ului.

Am apreciat si imaginea stereo centrata si delimitarea usoara a fiecarui instrument audio din piesele preferate. Muzica aglomerata nu mai suna ca un terci de ovaz fara gust si culoare, dar mai mult ca o salata de fructe, colorata, dulce si plina de gust.

X3 3

Am folosit si cateva fisiere hi-rez de 96 cat si 192 kHz. Sunt redate fara distorsiuni, fluid, fara poticneli. Nu sunt adeptul muzicii hi-rez, sunt prea putine albumele bune si de aceea nu am testat prea cu fisiere mari. Este bine de stiut insa ca daca aveti albume in 24 bit, se poate asculta fara probleme si pe X3 fara a fi nevoie vreo conversie catre 16 bit.

Am remarcat lipsa hiss-ului pe casti de impedanta foarte joasa. Folosind cascutele custom US 3D pe low gain, la volumul maxim la care am putut rezista nu am auzit hiss sau zgomot de fundal, playerul demonstrand ca are un fundal negru si este lipsit de distorsiuni.

Iesirea coaxiala este interesanta si daca vreti sa scoateti PC-ul din lantul audio pentru a alimenta DAC-ul din dotare cu fisiere lossless Fiio X3 poate face acelasi lucru, desigur nu suna ca un transport scump de inalta calitate sau ca o interfata S/PDIF bine pusa la punct insa isi face treaba si nu suna deloc rau. Ca sa va faceti o idee am testat X3 vs Logitech Squeezebox pe iesirile spdif si a fost meci egal.

Ca un tot intreg cred ca playerul are un caracter fun, vioi, rapid si dinamic. Nu suna deloc lenes sau dat pe spate (laid back) , blurat sau nefocusat.

Performanta sa este comparabila cu cea a multor DAC-uri din zona entry level spre zona de mijloc si sunt sigur ca suna mai bine decat majoritatea placilor audio interne dedicate pentru calculatorul personal si totul intr-o cutie de dimensiunile unui telefon mobil.

Ar fi interesanta si o comparatie cu playerele mai scumpe ale concurentilor aprigi din acest segment de playere portabile, poate la urmatoare recenzie, cu o alta ocazie.

x32333

Concluzii:

Placerea de a asculta muzica pe strada in fiecare zi pana la servici si inapoi m-a facut sa apreciez enorm micutul player. Mi-a intrecut asteptarile in ceea ce priveste performanta audio, calitatile sale amintind de perfomanta unor scule de casa. Calitatea constructiei nu este de nivelul unui iPod si nici display-ul nu este unul de top, dar daca trecem peste aceste neajunsuri avem un produs care satisfice nevoile audiofilulu roman cu buzunarele mai putin adanci. Pretul mi se pare unul corect, ba chiar ieftinut pentru ceea ce ofera si ce poate.

Primeste recomandarea mea pentru cine doreste o calitate superioara a redarii muzicii pe strada comparativ cu restul playerelor comercializate in Romania.

Pro:

– Suportul deplin al tuturor fisierelor lossless pana la 24 bit
– Suportul cardurilor microSD pana la max 64 Gb – more music, more fun!
– Are 3 iesiri! (doua analog, una digitala)
– Scena larga, imagine stereo precisa
– Macro si microdetalii definite, sunet aerisit
– Naturalete, dinamica ridicata, caracter vioi
– Pretul bun pentru performanta oferita

Contra:

– Finisajul nu este chiar milimetric, display-ul slabut
– Nu este liniar sau neutru ca sunet

Experimentul lui Savu:

Am avut o mare curiozitate. Ce poate face X3 cuplat la un amplificator E12 asa ca am decis sa pun cele doua aparate impreuna si sa folosesc niste Audeze LCD2. Pentru senzatii tari am plecat pur si simplu pe strada, cu uriasele Audeze pe cap. Pentru putina sare si piper am dat o raita printr-o statie de autobuz unde lumea se uita la mine discret, da vadit interesata.

 Sunetul a fost surprinzator de bun, nu-mi imaginam ca doua jucarii portabile pot pilota niste casti atat de dificile. Am obtinut cel mai bun rezultat pe low-gain (la E12), volumul a fost o idee sub ce mi-as fi dorit, mai ales ca eram pe strada cu mult zgomot ambiental, dar a fost foarte bine. Pe high-gain volumul este mai mult decat pot eu suporta dar apare un anumit zgomot de fond, este clar ca undeva trebuia sa existe o limitare.

Concluzia finala: Audeze trebuie sa scoata musai si niste casti de strada!

Fiio X3 (1 of 1)-4

Sennheiser HDVD800 review

12

Sennheiser anunta anul trecut  primele sale amplificatoare de casti dedicate HDVA600 si HDVD800, identice pe partea de amplificare dar diferite prin convertorul D/A integrat in modelul mai scump.

Ei..nu sunt chiar primele amplificatoare Sennheiser daca luam in calcul si HEV90 lansat in anii ’90 sau mai tarziu in anii 2000 modelul HEV60, ambele dedicate electrostaticelor HE90 si respectiv HE60 dar acestea sunt mai mult legende decat lucruri palpabile. Ambele modele au fost ultra rare si foarte putini sunt cei care le-au ascultat macar o data.

Avand in vedere ca Sennheiser inca nu a produs nici un amplificator pentru castile sale dinamice, anuntul de anul trecut cu privire la iminenta lor lansare a pus capat unei lungi perioade de asteptari din partea fanilor.

Eu cred ca este o decizie destul de intarziata, avand in vedere ca HD800 au fost lansate in 2009 si fiecare posesor de HD800 detine deja cel putin un DAC si un amplificator decent. Oare va putea noul HDVD800 interesa posesorii de HD800 si sa se reorienteze la aceasta solutie all-in-one  fata de aparatura care deja o detin? Nu stiu..insa insir impresiile mele dupa o ascultare minutioasa de aproape 3 saptamani, timp in care am intors HDVD800 pe toate partile.

HDVD 800 (1 of 1)

HDVD 800 (1 of 1)-3

HDVD 800 (1 of 1)-4

Expresia de “German Engeneering” des intalnita la multe produse Made in Germany nu este folosita aleatoriu. Chiar de la prima privire si atingere iti poti da seama ce au vrut sa transmita teutonii prin aceasta expresie. Gadgetul audiofil este construit cu o precizie uluitoare, milimetrica chiar. Desi greutatea si volumul nu impresioneaza, sare in ochi finisajul frumos, si atentia la detalii, arata chiar un pic futurist, un design ce se combina frumos cu HD800.

Aparatul este relativ usor (~2kg) insa specificatiile impresioneaza:  balansat 100% cap coada, intrari analogice RCA cat si XLR balansate, intrari digitale USB, coaxial, optic si AES/EBU, iesire de DAC XRL si iesiri de casti 6.5mm cat si XLR balansate, DAC chip TI Burr-Brown 1792. Potentiometrul este de calitate superioara, 10KDX4 de la Alps.

Personal imi place lumina albastra a butonului de power si geamul deasupra prin care se vad o parte din circuitele interne si rotita de volum foarte lina si placuta la atingere.

Amplificatorul din pacate nu are un comutator de gain pentru casti de diferite impedante si sensibilitati.

HDVD800 l-am folosit obligatoriu impreuna cu HD800, dar am incercat din curiozitate si LCD-3 pe el, la ambele am avut disponibil si cablu balansat.

Aparatul a fost supus unui burn-in de peste 100 de ore inainte de a fi testat cu cea mai mare atentie.

HDVD 800 (1 of 1)-2 (2)

HDVD 800 (1 of 1)-3 (2)

HDVD 800 (1 of 1)-5 (2)

HDVD 800 (1 of 1)-8

Muzica devorata a fost:

Alternosfera – Epizodia

Django Reinhardt – The Best of Django Reinhardt

Gothart – Cabaret

Hans Zimmer – Man of Steel OST

Led Zeppelin – Mothership

Eluveitie – The Arcane Dominion

Vita de Vie – Acustic

Sha’s Banryu – Volume One

 

Probabil ca deja va ganditi de ce pentru niste casti asa ca HD800 am folosit asa mult rock, folk si muzica jazz. Acest model este cunoscut ca fiind mai putin potent pe aceste genuri muzicale, mai ales pe rock. Ei, am ales aceasta muzica pentru ca HDVD800 transforma aceste casti radical, fiind o combinatie cu totul speciala.

HDVD 800 (1 of 1)-2 (2)

HDVD 800 (1 of 1)-4 (2)

HDVD 800 (1 of 1)-7

Performanta audio:

Chiar de la prima auditie, mi-am dat seama usor ca DAC/Amp-ul a fost gandit si dezvoltat folosind HD800, nu este nici un dubiu in acest sens.

Nu pot vorbi despre topologia amplificatorului sau ce fel de cirucuite, respectiv componente au fost folosite, insa un lucru e sigur, cu el HD800 isi ia zborul…

Detinand HD800 mai mult de 3 ani, le stiu bine caracterul, punctele lor forte  si slabiciunile. Dupa vechile mele recenzii se observa ca m-am reorientat mai mult catre planar magneticele LCD-2 si apoi catre LCD-3 datorita sunetului mai pentru sufletul meu. Mereu am simtit ca HD800 le lipseste tonalitatea corecta a unui instrument din lemn, greutatea unui contrabass sau emotiile care ti le lasa piesele preferate. Inaltele de multe ori pentru mine erau abrazive si zgaraiecioase si astfel cu timpul le-am folosit din ce in ce mai rar.

Folosind HDVD800 imi vine sa sterg ultimele 2 fraze scrise despre aceste casti si sa inversez totul.

Este destul de uimitor cum au tunat Sennheiser acest aparat si cat de serios s-au gandit sa modifice HD800 in ceea ce probabil au vrut sa faca de la inceput, fara sa le iasa asa cum si-au dorit.

Destul de remarcabil este basul la HDVD800. Basul este autoritar, bine definit, precis, se aud cele mai joase octave fara a ma zgribuli la fata ca sa le aud. Da, este adevarat, aparatul nu este unul neutru sau liniar dar nici nu se vrea a fi unul. Basul a fost intentionat ajustat pentru ultimele 2 modele de top lansate: HD800 si HD700. Daca pe alte amplificatorare (exceptie Soloist si Conductor) basul a fost anemic, rusinos si pe planul doi, pe HDVD800 el este bine definit si destul de greoi si agresiv. Am ascultat rock pe HD800 de parca eram la un mini concert.

05992558-photo-sennheiser-hdvd-800

HDVD 800 (1 of 1)-6

HDVD 800 (1 of 1)-9

Fecventele medii am simtit ca nu prea au fost atinse, dar nici nu prea era nevoie. Se stie deja ca HD800 pot reda voci cat si instrumente pe corzi, pian si alte instrumente in zona medie a spectrului de frecvente cu o precizie foarte buna. Am simtit usor de tot o rotunjire, a fost adaugat un gram de muzicalitate, un strop de dulceaza in cana cu apa pura.

Folk-ul balcan Gothart a sunat sublim! Am reascultat albumul de mai multe ori si de fiecare data am ramas socat de lejeritatea sunetelor care curg si de limpezimea lor iar focusarea a fost foarte usoara catre orice instrument.

Mi-a placut la fel de mult si albumul Acustic al celor de la Vita de Vie, a sunat  emotionant, plin de metafore si de sensuri ascunse, viu si natural, nici o urma de sibilanta sau de dinamica cheala. Prestia a fost una energica si naturala, iar HD800 si-au aratat adevaratul potential.

Pe frecventele inalte a fost usor simtita o schimbare de atitudine, o taiere al inaltelor de sus (de la 15 khz in sus) – cred ca fost facuta intentionat pentru a recapata mai mult fani in randul posesorilor de HD800. Inatele au fost redate foarte usor la ureche, neagresiv, de parca iti gadila urechea in loc sa o sfasie. O combinatie aproape perfecta pentru HD800.

Remarc ca am ascultat HD800 conectate in mod XLR si impresiile de mai sus sunt toate formate in contextul conexiunii balansate.

Pe iesirea de 6.5mm s-a observant ca scena s-a micsorat considerabil, instrumentele au devenit mai aglomerate, iar dinamica a avut de suferit.

Are logica, pe iesirea balansata de casti, HDVD800 pompeaza de doua ori mai mult current si voltaj iar in acelasi timp ofera si o distorsiune armonica mai joasa. De aceea daca deja va ganditi la HDVD800 atunci va sugerez si un cablu balansat, combo-ul HDVD800 + HD800 doar asa ar trebui ascultat.

HDVD 800 (1 of 1)-14

HDVD 800 (1 of 1)-15

Bine..toate bune si frumoase cu HD800, dar din curiozitate am incercat si LCD-3 pe aceasta minunatie de amplificator si…surpriza!

Dinamica a disparut, viteza a disparut, totul a devenit nefocusat, iar basul a devenit lent si de tip “butoi gol de bere” 🙂

Ce s-a intamplat, cui se datoreaza acest lucru, am stricat LCD-3?

Nu am stricat nimic, dupa o cercetare mai minutioasa se pare ca inginerii Sennheiser au decis ca iesirea de casti sa aiba o impedanta de 47 de Ohmi…Fapt care si imi explica acum de ce este o idee proasta spre foarte proasta in a folosi HDVD800 pentru casti de impedanta joasa spre medie.

O idee proasta din punctual meu de vedere, toata bucuria care am avut-o cu HD800 a fost complet distrusa pe Audeze. De aceea nu consider HDVD800 un DAC/Amp universal cum ar fi Burson Conductor sau cum mai sunt si altele care folosesc zero ohmi la iesirea de casti. Nici macar cascutele mici de tip IEM sau CIEM sunt o combinatie proasta folosind HDVD800, adica adio Sennheiser IE80 si IE800 pe acest aparat.

Am avut ocazia sa compar amplificatorul cat si DAC-ul intern cu cel al lui Burson Conductor.

Performanta DAC-ului din HDVD800 a fost inferioara aparatului australian. Pe HDVD au lipsit unele microdetalii (cea mai mare diferenta) si sunetul a fost putin mai aglomerat si mai nefocusat. De asemenea a avut de suferit si rafinamentul ultimativ cat si liniaritatea mai reala pe Burson.

Amplificarea in schimb a fost ca un cameleon, pe HD800 suna sublim, insa pe alte braduri de casti poate suna complet opus si fara nici o sinergie. Conductor suna la fel pe toate castile, de orice impedanta si pe orice producator de casti.

Daca HD800 sunt unicele casti care va intereseaza sau care le doriti, atunci cred ca HDVD800 ar fi printre cea mai buna alegere. Dupa mine HDVD800 este in primul rand un amplificator de casti si apoi un DAC. DAC-ul intern nu se ridica la nivelul performantei amplificatorului. Mentionez ca daca deja detineti un DAC care va place cum suna, atunci mai bine salvati niste bani si optati pentru HDV600 (un HDVD800 fara DAC) care este identic in ceea ce priveste amplificarea. Nu prea recomand si nu vad rostul folosirii HDVD800 ca DAC pentru alte sisteme audio din casa, performanta DAC-ului este buna, dar nu stralucitoare.

HDVD 800 (1 of 1)-18

HDVD 800 (1 of 1)-17

In incheiere:

Un aparat foarte interesant si o adevarata mana cereasca pentru posesorii de HD800 sau de restul gamei Sennheiser de top (HD700, HD650) si mai putin interesant pentru alte casti de top. Nu exclud posibilitatea ca modelele cu impedanta mare de la Bayedynamic (T1 sau DT880) sa fie foarte potrivite cu HDVD 800, din pacate acestea nu au fost disponibile in momentul testului.

Calitatea constructiei este una foarte buna, chiar nimic de reprosat la acest capitol. Aparatul este bine finisat si facut cu mare grija. Design-ul futurist este in rand cu moda (aka HD800).

Prestatia sonora impreuna cu HD800 este la cel mai inalt nivel si un combo de invidiat avand in vedere sinergia intre cele doua. Cautati un combo DAC/Amplif care se impaca de minune cu HD800? Daca da, atunci HDVD800 primeste recomandarea mea maxima.

Pro:

– Calitatea constructiei impecabila, design futurist
– Conectica foarte buna
– Dinamica ridicata, transienti rapizi
– Sunet detaliat, foarte usor la ureche, neabraziv
– Tunat in special pentru HD800, o sinergie perfecta
– Convenienta de a conecta simultan 4 perechi de casti, amplificator balansat potent

Contra:

– DAC-ul nu se ridica la performanta amplificatorului
– Sinergie slaba impreuna cu alte casti de impedanta mica, nu este universal
– Costul cam piperat

Echipamente folosite pentru recenzie:

Sennheiser HDVD800, HD800, Amperior, Audeze LCD-3, Burson Conductor, cabluri Audioquest.

HDVD 800 (1 of 1)-2

HDVD 800 (1 of 1)-5

Munchen 2013 – partea 3

0

Cu o intarziere enorma pentru care imi cer scuze vede lumina zilei si ultimul episod despre Munchen High-End Audio Show 2013. Initial renuntasem la ideea de a mai scrie aceasta parte la mai bine de doua luni de la terminarea evenimentului, dar intr-un final am considerat ca un articol scris mai tarziu este mai bun decat unul inexistent si in plus era pacat de pozele pe care le-am facut.

Cantaretii (1 of 1)

GATO Audio:

Gato este o firma daneza, destul de tanara, care mi-a atras atentia anul trecut prin design-ul deosebit al electronicelor prezentate. Din pacate in acel moment erau intr-o faza de dezvoltare si nu am putut sa le ascult. Nu-i nimic, anul acesta lucrurile s-au schimbat, cei de la Gato fiind prezenti cu un stand complet, plin de boxe si electronice, care mai de care mai frumoase. Pot spune cu sinceritate ca m-am indragostit instantaneu de „ceasul” analogic de pe modelul AMP 150, acesta venind dotat si cu una dintre cele mai dragute telecomande pe care le-am vazut vreodata. Amplificatoarele integrate sunt atat in clasa AB cat si in clasa D, unele dintre ele vin dotate standard si cu intrari digitale, avand convertor integrat.  Boxele Gato arata si ele foarte bine si suna excelent. Am recunoscut destul de usor difuzoarele ScanSpeak din seria Revelator, unele dintre cele mai bune din lume. Nu stiu exact cine este in spatele acestui brand, dar cu siguranta nu este un novice in domeniu, in lumea high-end audio este destul de greu sa nimeresti din prima si design-ul si sunetul. Am fost placut impresionat de acest brand tanar.

Gato Audio (1 of 1)

Gato Audio (1 of 1)-4

Gato Audio (1 of 1)

Avantgarde Acoustic:

A fost spectacol total la standul celor de la Avantgarde, unul dinte cele mai bune de anul acesta. Erau prezente hornurile varf de gama, seria Trio completate in zona frecventelor joase de absolut colosalul Basshorn. Se spune ca hornurile Avantgarde nu se potrivesc cu toate genurile muzicale, un zvon completat si de faptul ca in cadrul demonstratiilor se utilizeaza destul de multa muzica instrumentala, clasica sau ambientala, in general piese fara voci. Nu contest, probabil ca nu sunt perfecte, dar daca vreodata o sa aveti ocazia sa ascultati o trompeta sau un saxofon pe un sistem Avantgarde va vor trebui niste pastile de inima ulterior. Fiind concentrat sa fac poze eram langa hornul din stanga, destul de aproape si cand a inceput o trompeta sa-mi cante in ureche am crezut efectiv ca e cineva langa mine si face o gluma, era sa fac infarct :). Fanfarele, instrumentele de suflat sau corzile ciupite suna incredibil de real, efectiv boxele nu exista, este ceva cu totul special.

Avangarde (1 of 1)-2

Avangarde (1 of 1)

Avangarde (1 of 1)-4

Avangarde (1 of 1)-5

Gryphon:

Anul trecut nu am reusit sa ascult nimic la standul celor de la Gryphon si din pacate in 2013 lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Desi erau prezenti cu multe produse interesante si exista un sistem functional ce parea gata sa cante se pare ca cei care se ocupa de standul acestui producator nu este prea interesat de acest lucru. Am vorbit cu cineva din stand si l-am rugat sa porneasca sistemul pentru a-mi face macar o prima imagine despre ceea ce inseamna sunetul Gryphon, dar am primit doar un simplu „Sorry, no music today”. Nu prea am inteles care este rostul amenajarii unei camera plina de boxe daca nu canta muzica. Nu-i nimic, mai incercam si anul viitor.

Gryphon (1 of 1)

Gryphon (1 of 1)-2

Kharma Audio:

Ca de obicei unul dintre cele mai frumoase standuri din intreaga expozitie a fost cel de la Kharma.  Electronicele avea capace transparente pentru a fi tehnologia la vedere, mocheta de pe jos si canapelele erau in acelasi ton cu furnirul boxelor, toate produsele erau iluminate discret, se simtea de cand le calcai pragul ca te afli intr-un loc unde cineva a fost foarte atent la detalii. Boxele prezente erau varful de gama, Grand Exquisite, niste incinte uluitor de scumpe, listate la peste 200.000 Euro. Daca aceasta suma nu a sunat suficent de inspaimantator vin si completez cu prezenta solutiei preamplificator + dual monoblock  Excuisite Signature, aceste avand si ele preturi de peste 100.000 Euro fiecare.  Sunetul era unul foarte bun, cu o prezentare excelenta a tuturor genurilor muzicale pe care le-am ascultat in cadrul demostratiei celor de la Kharma dar nu avea acel WOW factor pe care l-am intalnit la alte sisteme. Pur si simplu nu suna ravasitor, impresionant si tinand cont de colosalul pret la care se ridica intreg sistemul am plecat usor dezamagit.

Kharma (1 of 1)

Kharma (1 of 1)-4

Kharma (1 of 1)-6

Lansche Audio:

Un sistem bine inchegat, bun din toate unghiurile. Brandurile prezente sunt nume rare: boxe Lansche Audio, amplificatoare Mola Mola si convertor EMM Labs. Sistemul avea de toate, forta , transparenta, rezolutie, boxele semiactive 8.2 avand integrate amplificatoare de 2400w pentru a putea conduce mai bine cele doua uriase difuzoare de bass de 18 inchi amplasate in partea din spate a incintelor. O alta particularitate a acestor incinte este tweeterul cu plasma Corona, amplasat la mijlocul baffle-ului intr-o incinta separata. Acesta este responsabil de unele dintre cele mai fine microdetalii pe care le-am auzit vreodata, fiind din punctul meu de vedere unul dintre cele mai bune tweetere din lume in acest moment. Desi design-ul boxelor nu este unul deosebit, textura furnirului folosit era foarte eleganta si aducea un plus de finete acestor adevarate uzine de forta.

Lanche Audio (1 of 1)

Lanche Audio (1 of 1)-2

Lanche Audio (1 of 1)-4

Sonus Faber & D’Agostino:

Premiul pentru frumusete este usor de acordat si de aceasta data. De fapt este aproape firesc sa ajunga in Italia, un loc unde creativitatea si dragostea pentru frumos sunt un mod de viata. Intrebati doamnele cine fac cei mai frumosi pantofi, intrebati domnii cine fac cele mai frumoase masini :). Sistemul format din Sonus Faber Amati Futura si electronicele D’Agostino era pur si simplu superb. Sincer sa fiu nu am acordat prea multa importanta sunetului, desi acesta nu era rau de loc, dar eram pur si simplu vrajit de ceea ce poate iesi din mainile artistilor peninsulari.  Calitatea finisarilor este fara cusur, demna de cele mai scumpe ceasuri sau bijuterii, lacul de pe Amati Futura este mai frumos, mai lucios si mai elegant decat de pe orice alta boxe prezenta la expozitie. Preamplificatorul D’Agostino, prezentat in premiera, pastreaza  pe partea frontala carismaticul ceas analogic specific marcii, iar inelul din jurul acestuia functioneaza ca potentiometru de volum. Nu este probabil cea mai practica solutie dar cu siguranta este una dinte cele mai frumoase.  Telecomanda este si ea cu totul speciala, conceputa sa se potriveasca vizual cu echipamentele D’Agostino. In spatele acestui design se asculte knowhow la cel mai inalt nivel pentru ca, sa nu uitam, Dan D’Agostino este cel care a infiintat si a condus timp de cateva decenii marca Krell.

Numele Amati provine de la o celebra familie de lutieri inalieni din Cremona. Cel mai de seama reprezentant al familiei, Nicolo Amati este considerat unul dintre cei mai mari creatori de viori din toate timpurile, un om cu tehnici si principii ce au precedat cu mult epoca in care traia. Pe langa creatiile sale legendare Nicolo Amati ramane in istorie ca fiind maestrul unor ucenici lutieri ce au schimbat istoria muzicii pentru totdeauna. Numele lor este Antonio Stradivari si Andreea Guarnieri.

Sonus Faber (1 of 1)-3

Sonus Faber& D'Agostino (1 of 1)

Sonus Faber& D'Agostino (1 of 1)-2

Sonus Faber& D'Agostino (1 of 1)-3

Sonus Faber& D'Agostino (1 of 1)-4

Thrax:

Stiam produsele Thrax de mai mult timp dar recunosc ca am avut o scapare majora. Nu stiam ca sunt construite si proiectate integral in Bulgaria! Da, asa este, vecinii nostrii de la sud de Dunare se pare ca ne dau lectii nu numai despre turism dar si despre cum se pot construi electronice de prima clasa. Carcasele sunt proiectate si construite de la zero iar la interior exista tehnologie de ultima ora, unul dintre inginerii principali fiind om cu state vechi de lucru la Primare. Am ascultat sistemul Thrax in doua variante, atat cu amplificatoarele pe tuburi Spartacus cat si cu amplificatoarele hibride Heroes, ambele dirijate elegant de preamplificatorul Dionysos. Mi-au placut la fel de mult cele doua variante, cu un plus de fluiditate si rafinament pentru Spartacus si un plus de viteza si dinamica pentru Heroes. In functie de boxe, camera si gusturi personale se alege varainta preferata. Oricum felecitari Thrax.

 

 

Thrax (1 of 1)

Thrax (1 of 1)-2

Thrax (1 of 1)-3

Thrax

 Rockport Technologies & Absolare:

Anul acesta a fost primul meu contact cu boxele Rockport, marca despre care citisem destul de mult. Sistemul era alcatuit din electronice Absolare si boxe Altair, o prezenta masiva, greutatea fiecarei boxe fiind de peste 230kg. Constructia este una mai putin obisnuita, cu un woofer masiv de 15 inchi amplasat in laterala in timp ce pe front baffle este montat un tweeter cu dom de berilliu, un mid-range de 4,25inchi si un midbass de 9 inchi. Desi nu este o solutie clasica mai intalnim aceasta abordare la boxe masive precum Opera Malibran sau Kef Blade. In general acest tip de boxe sunt mai mofturoase cu pozitionarea in camera, mai ales daca aceasta nu are dimeniuni generoase. Aici nu a fost cazul, standul celor de la Rockport fiind un fel de open-space, pe care modelul Altair nu a avut nici o problema sa-l umple. Electronicele Absolare sunt o prezenta eleganta, finsate cu piele naturala si culori pastelate, deosebite. Au condus cu autoritate boxele Rockport lasand impresia ca sunt un maching foarte bun, impresia finala fiind excelenta.

Absolare (1 of 1)

Absolare (1 of 1)-2

Absolare (1 of 1)-3

Absolare&Altair (1 of 1)

Burmester:

Marca oficiala ce echipeaza autoturismele Porsche si Mercedes fiind pe teren propriu in Germania  a venit cu un stand bine organizat, de dimensiuni impresionante, in care exista cam tot ce are mai nou in oferta. Nu sunt apreciez in mod deosebit look-ul oglinda afisat de Burmester la toate electronicele marcii dar acesta au alta calitati. Anul trecut nu prea mi-au placut sistemele existente si pentru ca nu plec niciodata cu idei preconcepute am fost interesat sa le evaluez din nou. Am ascultat o pereche de bookshelfuri B10 care aveau un sunet extrem de cristalin si rafinat si in mod remarcabil reuseau in ciuda dimeniunilor modeste sa acopere un spatiu de auditie  mare. Foarte interesant si competent si streamerul Musiccenter 111 ce s-a dovedit a fi un convertor DA de calitate foarte buna si un preamplificator capabil sa tina sub control o pereche de monoblocuri naravase. La final am plecat cu o parere dramatic imbunatatita si cu dorinta de a mai asculta aceasta marca.

Burmester (1 of 1)

Burmester (1 of 1)-2

Burmester (1 of 1)-3

 MSB Technologies:

Unul dintre liderii mondiali in tehnologia dedicata conversiei D/A, MSB sunt cunoscuti in primul rand pentru modulele discrete state-of-art pe care le produc. Multe din sursele de referinta sunt bazate pe acestea fiind considerate un etalon al calitatii.  Este bine sa nu uitam totusi ca MSB produc si amplificatoare foarte bune, monoblocurile Platinum fiind prezente la Munchen intr-o foarte frumoasa nuanta negru mat. Am putut admira in standul celor de la MSB si convertoarele de top Diamond DAC, Signature Plus si noutatea Analog DAC. Pe acesta din urma il poti usor confunda cu o platforma antivibratii, avand o forma extrem de simpla si discreta, mai ales in configuratia de baza. Impreuna cu toate upgradeurile disponibile se transforma intr-un dac multifunctional de clasa, cu functie de preamplificator, iar display-ul optional primeste nota maxima, fiind unul dintre cele mai originale pe care le-am vazut vreodata. Nu cereti detalii, e greu sa va explic in cuvinte :). Am ascultat MSB in mai multe ocazii, sunt electronice de top cu rezolutie si bogatie timbrala deosebita, in cazul in care se iveste ocazia sa le ascultati nu ezitati, merita.

MSB & Nebula Speakers (1 of 1)

MSB (1 of 1)-3

MSB (1 of 1)-4

MSB (2)

MSB

Simaudio Moon & Martin Logan:

Fiind proprietar de amplificator Simaudio Moon am pasit cu interes in standul firmei si am fost intampinat inca de la intrare cu o surpriza. Era prezenta noua serie Neo, de fapt o varianta revizuita a seriei Moon. Daca la interior schimbarile nu par majore in schimb design-ul este inspirat din seria Evolution, fiind practic niste replici ale acesteia la dimeniuni mai mici. Cum seria Moon Evolution de la Simaudio este una dintre cele mai frumoase din toata industria high-end (daca nu ma credeti cautati imagini cu Evolution Red) am inceput sa ma uit cam urat la mai vechiul meu Moon 340i. Mi-e clar, nu voi avea liniste pana nu-mi fac upgrade la cutie. :).

Despre sistemul Martin Logan/Simaudio nu pot sa povestesc mare lucru, era o muzica ciudata, un fel de clasica-house, probabil cineva de la stand facea experimente cu creatiile proprii. Sistemul prezenta caracteristicile clasice ale electrostaticelor Martin Logan cu sweetspot larg, scena mare si bass autoritar, in rest nu prea am inteles mare lucru datorita genului muzical redat. Oricum am ascultat aceasta combinatie in mai multe ocazii si nu am fost dezamagit niciodata. Sunetul electronicelor de la Simaudio trebuie ascultat mai pe indelete pentru a fi inteles, este o marca cu o amprenta mai discreta, mai putin spectaculoasa dar cu un rafinament aparte.

Martin Logan (1 of 1)

Martin Logan (1 of 1)-2

Simaudio (1 of 1)

Solution:

Mereu cand ajung sa ascult electronice Solution am un zambet larg pe fata. Primul dintre motive este acela ca marca elvetiana face niste amplificatoare foarte bune, printre cele mai bune din lume. Cel de-al doilea motiv este ca aceeasi marca din tara cantoanelor isi proiecteaza electronicele fara nici un fel de restrictie de forma sau volum si ulterior designerii disperati incearca sa le cuprinda intr-o carcasa. Astfel a luat fiinta unul dintre cele mai ciudate amplificatoare integrate din lume, modelul 530. Nu stiu exact cum se pronunta cuvantul integrat in reto-romana sau care dintre cele patru limbi oficiale sunt vorbite de inginerii de la Solution, dar acest amplificator cu prestatie sonora exceptionala are ceva mai putin de un metru cub.  Sunetul dupa cum am mai spus este ireprosabil, aparatele Solution pur si simplu s-au jucat cu pretentioasele Focal Stella Utopia dovedind ca cel putin din punct de vedere al proiectarii lucrurile sunt executate cu simt de raspundere.

Solution (1 of 1)

Solution (1 of 1)-2

Solution (1 of 1)-3

STAX:

A fost pentru prima data cand am avut ocazia sa ascult toata gama actuala Stax si binenteles ca nu am putut sa ratez ocazia. Modelele SR407 si 507 au o rezolutie deosebita si un nivel de transparenta foarte bun, dar sufera destul de mult in gama frecventelor joase si medii-joase. Sunt un fel de HD800 cu mai putin bass si o prezenare mai relaxata a muzicii, fara insa sa constituie o solutie completa din punctul meu de vedere. Modelul de varf, SR-009 sau Omega 3 cum este cunoscut in cercurile de pasionati este altceva. Sunetul este complet, extrem de transparent si natural, practic castile dispar de pe urechi, timpanele primind un sunet ce aduce foarte mult cu cel al unor boxe high-end. Chiar daca nu au impactul de la Audeze LCD2 de exemplu, 009 au fost singura Stax prezenta ce oferea bass-ul necesar. Sunt foarte probabil cele mai bune casti ascultate de mine vreodata (nu am auzit Orpheus niciodata) dar consider ca raportul pret calitate nu este unul foarte bun. Pretul este urias, la 5000 Euro doar castile Stax 009 costa de patru ori mai mult decat HD800 pe care le depasesc marginal iar calitatea fabricatiei nu se ridica la nivelul exoticelor  Audeze LCD3.

Stax (1 of 1)-3

Stax (1 of 1)-4

Tannoy: 

Nu puteam rata standul  Tannoy, unul dintre cei mai vechi producatori de boxe din lume, marca britanica avand peste 80 de ani de la debut. Erau prezente mai multe modele de boxe din seria Prestige si varful de gama Kingdom Royal.  Am ascultat un sistem cu boxe din seria Prestige (din pacate nu-mi aduc aminte modelul , se poate vedea in poze) si electronice Gryphon. Desi sursa de sunet era un pick-up sunetul nu a fost tocmai pe gustul meu, fiind in mod surprinzator destul de agresiv. In schimb scena era uriasa si foarte adanca, una dinte cele mai bune imagini stereo pe care le-am auzit la Munchen anul acesta. Scoala Tannoy si experienta de decenii se simte, este un sunet cult, partile negative le atribui unui maching mai putin fericit cu restul sistemului. Interesanta si prezentarea in varianta dezbracata a unui crossver de la seria Kingdom Royal, arata spectaculos.

Tannoy (1 of 1)

Tannoy (1 of 1)-2

Tannoy (1 of 1)-4

Tannoy (1 of 1)-5

Estelon & Vitus Audio:

Daca va intereseaza cum arata niste monoblocuri de 120.000 Euro va recomand cu incredere pozele de mai jos. Atat costa monoblocurile Master Piece Mp-M201 de la Vitus Audio. Constructia este impresionanta, fiind o solutie cu doua carcase pentru fiecare canal de amplificare, alimentarea fiind separata de output-stage.  Nu are rost sa comentam pretul, acesta este astronomic si mult peste posibilitatile oamenilor normali, in schimb va pot spune ca nu am auzit niciodata mofturoasele boxe Estelon sa sune mai bine. In ultimul an am avut ocazia sa ascult Vitus Audio din diferite game de pret impreuna cu Dali Epicon, Dynaudio Confidence, Ascendo si acum Estelon. Toate sistemele de care va povestesc au fost foarte bune, un lucru ce spune multe despre calitatile acestor amplificatoare.

Vitus Audio & Estelon (1 of 1)

Vitus Audio & Estelon (1 of 1)-2

Asus Xonar Essence STU review – english version

14

INTRO:

Most of computer motherboards to date come with standard audio ports & although the output leaves much to desire, it appears they suffice for most users. There are also different kind of people, owners of quality audio systems, people for whom music means more than some bare sounds without flavor. Dedicated to these people, Asus created Xonar range, which dominates with authority this market segment. Essence ST/STX model is the current pinnacle of soundcards for computers, a product which left Asus competition’ without reply until to date. All the praise goes to this achievement, but since nothing in this world is perfect, this soundcard has also its limitations, being foremost exclusively designed for desktop users. The notebooks’ market has become dominant these years & its users had no other option than to go to Essence One model, much powerful, but twice as much as expensive.

To cover this void in their lineup, Asus has focused its efforts & they had launched Xonar Essence STU, which at a price of approximately 250€ is at half distance, price wise, between Essence One and Essence ST/STX models.

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-8

 PRESENTATION:

As you can see, we have a soundcard with asynchronous USB, a little sister of the world renowned Xonar Essence One. At a quick view of its internal components, one can notice easily that we’re talking about an external version of the exquisite Essence STX, to which we can add the advantages of an external solution regarding the dedicated power supply & the avoidance of the electromagnetic fields generated by various PC components inside a case. Let’s have a look at what is exactly under the metallic hood:

– DAC BurrBrown PCM1792, present in both STU & STX variants, is a performance chip from Texas Instruments & it can be seen in top audio devices, like CD-player Primare CD22 which has a retail price above 1.200€.

– headphone amplifier 6120A2, same one used with STX or Xonar Xense.

– OPAMP: 2x JR06ABE3 LME  & 1x JR12ACE3 LM 4562NA from National Semiconductors. These are operational circuits which can also be found in top of the line product Essence One. They are socketed & as such, they can be replaced at users’ whim.

– asynchronous USB is based on chip CM6631A from C-Media, same solution being used in case of its elder sister, Essence One. This chip is able of up sampling rates until 24bit/192KHz.

audiophile grade Nichicon Fine Gold & Wima FKP2 condensers. These condensers are to be found in many expensive audio products, being specially designed for this kind of electronic products.

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-6

On the front panel we can found the jack for headphones, in size of 6.3mm, two volume potentiometers, one for the headphone output & the other one for RCA out. The consumer side of this product can be seen in the potentiometers used, entry model A100k coming from Taiwanese company Alpha. On this chapter we can see the two buttons, for on / off & for choosing the desired digital entry being used. In the rear we can see the digital input for toslink, usb & coaxial & RCA analogic outputs. Here we can find the switch in two steps to control gain for headphones output.

RCA outputs can be fixed or variable by using a jumper on the motherboard, its default position being that of a preamplifier already active. There is a global trend lately so that the function of preamplifier to be integrated in the digital to analog converters. I’ve tested many types of equipment with this solution & the results were not convincing, especially when we talk about entry level hardware.

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-2

TESTING METHODOLOGY:

For the headphone output I have used two Sennheiser headsets, one being more accessible than the other – HD558 versus the exclusive HD700. Using the latter I tried to test the integrated headphone amplifier.

For the stereo music I have used my new amplifier Simaudio Moon 340i DPX, together with the academic bookshelves Dynaudio Focus 160. Although this system can appear quite expensive relating to the sound card Xonar Essence STU, I’ve chosen this system because I know it very well. With this configuration I can sense very easy any change & thus it’s easier for me to notice the differences.

I have used the latest iteration of Foobar2000 together with Asio, the plugin being included in the driver of Xonar Essence STU. This is the reason why the “bit-perfect” led lightens on the frontal panel during its use.

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-4

SOUND:

As I expected, the sound exercise of Xonar Essence STU is close to that of our older           acquaintance, Xonar STX. Having small variations in one direction or the other, models Xonar STX, D2, Xense, Phoebus or STU give approximately same sound quality & I think that it doesn’t pay to change one version for another, expect in particular situations.

Compared to the sound cards aforementioned, Essence STU comes with a little advantage in the scene presentation chapter, this one being much more extended & enveloping. Because I was in the mood for hearing some parts for my personal pleasure than to analyze their sound, I have played the album Erdelezi of Goran Bregovic in its entirety. I was moved by the performance of STU versus STX, for example in play Death I was much better a part of the atmosphere, the sound positions being more natural & having as a final result a much deeper satisfaction. The differences aren’t huge, but in the audio system I own, to which I know to the extreme all its qualities & its flaws, wasn’t difficult to identify them.

Besides what’s already stated above, I’ve also found in Xonar Essence STU all the qualities that have made Essence STX soundcard a formidable commercial success: a level of details & micro details without match in the world of soundcards for computers, a clear & well defined bass, without the typical exaggerations of cheap PC solutions & a nice, relaxed presentation of medium frequencies. The voice of Diana Navarro from Imaginando has caressed my hearing with delicacy, reproduction being extremely feminine & with crystal clarity.

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-7

Having finished with Goran Bregovic, I felt the need for something romantic, so I have called upon one of my wife’s favorite albums: Dean MartinItalian Love Songs. Well, this old album from 1962 has brought back into my memory the biggest quality of the soundcards in the Essence series, fully present at the STU version. The sound is fluid, it flows smoothly & it tickles the eardrums delicately. This is a feature impossible to find in the cheap products, be it on-board solutions or entry-level soundcards. To put it simply, these sound poor timbre & dry, as if the sound information is not a whole & is being presented scarcely. Comparing directly Xonar Ds & STU, the latter wins hands on, instruments being better positioned in space, the scene is more believable in front of the listener, this one being much better immersed into the atmosphere.

Being relaxed after hearing Dean Martin, I felt the need for something more rhythm, so I came back in full force with AC/DCThunderstruck and Back to Black, Guns n’ Roses Welcome to the Jungle and MetallicaEnter Sandman. Although the audition itself was a pleasure, especially since I’ve used some very good recordings (Metallica was in 24bit / 96KHz format), I would’ve liked a bit of aggressiveness from STU. The tone was too soft for this kind of music, the high frequencies being a tad too dutiful, intro from Enter Sandman losing its charm.

Rock music brought up a negative point for this card: as the scene grows more crowded, as many instruments play simultaneous in front-raw, the things tend to mix. I forced a bit the situation & I have listened to an album a bit special: Oue: Stravinsky – The Song Of The Nightingale, The Firebird, Rite of Spring (88kHz / 24bit). A reference recording which puts to the wall very expensive DACs & audio systems with good references, this album highlighted some weakness in right distribution of sounds in time & space for the STU. As a comparison, the combo made from M2Tech Young & Palmer (with a street price of around 2.000€) exhibits evidently more details, the sound climbs higher & upper and the level of satisfaction is bigger. In return, bass on Asus is at a very good level, with heavy impact, meaty & well defined.

Asus Xonar Essence STU(1 of 1)-15

I’ve continued the listening experience with Maria Maria for the sound of “hot lamp” so specific to Carlos Santana. Listening on STU I had the impression that the hands of the artist don’t touch the strings smoothly, lacking that sensation of real thing, that analogic tone which I found in Muses Edition or in other more expensive DACs; in return, the rhythm was good, since I didn’t experience the congestion of sounds like was the case with the rock music. The acoustic guitar on Xonar STU doesn’t give one goose bumps like in the case of Chord QuteHD (1.200€ retail price), without mentioning the fact that the system used is several times more expensive than the soundcard itself. On a sound system less resolute, these fine details will be missed, like the differences between Burson Conductor & Xonar STU on the Sennheiser HD555 headphones are too small & it doesn’t justify the huge price difference between the two.

I took advantage of the presence of its elder sister Essence One Muses Edition & I’ve made some experiments with the opamps Muses 01. The modification has brought a slight plus in resolution & a better delimitation of the scene’s instruments. If on the top model the difference was bigger, between the stock opamps & those in Muses variant, on the Essence STU, the difference was smaller. Probably the topology of the STU variant limits the potential of the exotic opamps Muses 01 (which cost 50€ apiece).

The headphone amplifier can cope decently with the HD700 model, without bringing this expensive headset to its maximum potential. It doesn’t have the refinement or the raw power offered by exclusive products, such as those from Burson Audio or Sennheiser HDVD 800, but it represents an important asset for those who will use Essence STU with a pair of headphones.

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-5

 

CONCLUSIONS:

Asus Xonar Essence STU is a product which follows in the footsteps of the older model STX, probably the best internal soundcard in the desktop domain. It is not an important upgrade compared to it, but comes with the advantages offered by an external solution, whilst keeping the qualities of the original model. It is worth buying by those who desire a soundcard with real audiophile qualities and top notch facilities & they’re not willing to pay more for the flagship Essence One or pay very much on a dedicated top audiophile DAC.

PRO:

  • Good sound presence, a bit above Essence ST/STX series.
  • Well made with quality parts.
  • Versatility, diversified connectivity.
  • Headphone amplifier included.

 

AGAINST:

  • Quite steep price for the consumer segment of the market.
  • It doesn’t show up the rate of sampling for the signal received.
  • Lack of refinement in some circumstances.

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-9

 

 

 

Castigatorii concursului Sony

3

Concursul nostru a ajuns la final si saptamana viitoare cei trei norocosi castigatori vor intra in posesia premiilor oferite de Sony Romania. Cu aceasta ocazie le multumim inca o data pentru amabilitate, sunt convins ca viitorii propietari  se vor bucura de ele cu cea mai mare placere de castile MDR-V55 sau ZX300

Inainte de a anunta castigatorii sa amintim si cateva date statistice. La concurs s-au inscris 66 de participanti, iar dintre acestia 54 au raspuns corect la toate intrebarile. Intrebarea la care s-a gresit cel mai frecvent a fost cea legata de data la care a luat nastere corporatia Sony, urmata de cea legata de puterea castilor. Fiecare participant a fost inscris intr-un tabel si i-a fost asociat un numar. Un fapt interesant este ca primul numar ales de programul de generare a fost asociat unui participant ce nu a avut un raspuns corect si a pierdut sansa de a castiga o pereche de casti Sony MDR-V55.

Castigatorii sunt:

1. Nedelea Viorel Cosmin – Sony MDR-V55

2. Virgil Grecu – Sony MDR-V55

3. Mejeriu Razvan – Sony ZX300

Raspunsurile corecte au fost:

  1. In ce an a fost fondata corporatia Sony? (1946)
  2. Noile casti Sony MDR 1RBT pot fi sincronizate foarte usor cu smartphone-ul, fara parole de acces sau alte operatiuni. Cum se numeste tehnologia prin care se sincronizeaza acestea? (NFC)
  3. Ce lungime are cablul castilor MDR V55? (1.2 m)
  4.  Ce putere au castile Sony MDR XB910 cu tehnologie Direct Vibe? (3000 mW)
  5.  Ce dimensiune au difuzoarele castilor MDR V55? (40mm)

Felicitari castigatorilor si stati cu ochii pe noi, mai urmeaza si alte premii.

DSC_0531

Asus Xonar Essence STU review

1

For English version click here.

INTRODUCERE:

Majoritatea plăcilor de bază din acest moment vin dotate standard cu ieşiri audio, şi în ciuda calităţii precare pe care o demonstrează acestea, se pare că sunt suficiente pentru majoritatea utilizatorilor. Există însă şi oameni altfel, posesori ale unor sisteme audio de calitate, persoane pentru care muzica înseamnă mai mult decât nişte sunete seci şi lipsite de savoare. Cu dedicaţie pentru această categorie,  Asus a creat gama Xonar şi cu aceasta domină cu autoritate acest segment de piaţă.  Modelul Essence ST/STX este actualul vârf de gamă al plăcilor de sunet pentru PC, un produs cu care Asus a dat o lovitură grea concurenţei, pentru că vorbim de un produs fără rival în acest moment. Toată lauda pentru această realizare, dar cum nimic nu este perfect, şi această placă de sunet are limitările ei, fiind în primul rând exclusiv destinată segmentului desktop. Piaţa notebook-urilor a devenit majoritară în ultimii ani, iar posesorii acestora nu au altă variantă decât să se orienteze către modelul Essence One, mai performantă, dar de peste două ori mai scumpă.

Pentru a acoperi acest gol, Asus şi-a concentrat eforturile şi au lansat Xonar Essence STU, care la aproximativ 250€ se situează la jumătatea distanţei dintre Essence One şi Essence ST/STX.

 

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-8

 PREZENTARE:

După cum se vede, avem o placă de sunet cu USB asincron, o soră mai mică a binecunoscutei Xonar Essence One. La o analiză succintă a componentelor interne, se poate observa cu uşurinţă că discutăm de o versiune externă a excelentei Essence STX, la care se adaugă avantajele unei soluţii externe la nivel de alimentare dedicată şi evitarea câmpurilor electromagnetice generate de numeroasele componente aflate în PC. Să vedem cu exactitate ce avem sub carcasa metalica:

-DAC BurrBrown PCM1792, identic la STU şi STX, este un chip din zona performance a celor de la Texas Instruments şi poate fi întâlnit în aparate audio de top, cum ar fi CD-playerul Primare CD22 ce costă peste 1.200€.

-amplificator de căşti 6120A2, acelaşi pe care-l întâlnim în STX sau Xonar Xense.

– OPAMP: 2x JR06ABE3 LME  şi 1x JR12ACE3 LM 4562NA de la National Semiconductors, circuite operaţionale pe care le regăsim şi în vârful de gamă Essence One. Sunt opamp-uri pe socket şi se pot înlocui în funcţie de preferinţele utilizatorilor.

-USB asincron bazat pe chip-ul  CM6631A de la C-Media, aceeaşi soluţie utilizată şi în cazul surorii mai mari Essence One. Este capabil de rate de eşantionare de până la 24bit/192KHz.

-condensatori audiofil grade Nichicon Fine Gold şi Wima FKP2. Sunt condensatori pe care îi regăsim în multe dintre cele mai scumpe echipamente audio, fiind concepuţi special pentru acest tip de electronice.

 

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-6

Pe panoul frontal găsim intrarea de căşti pentru jack de 6.3mm, două potenţiometre de volum, unul pentru ieşirea de căşti şi cel de-al doilea pentru ieşirea RCA. Caracterul consumer al plăcii se vede în potenţiometrele folosite, A100k provenite de la compania taiwaneza Alpha, fiind vorba de un model entry. Tot la capitolul dotări mai observăm cele două butoane, pentru pornire / oprire şi pentru selectarea intrării digitale dorite. În partea din spate se regăsesc intrările digitale toslink, usb, coaxial şi ieşirile analogice RCA. Tot aici avem switch în două trepte pentru reglarea gain-ului pentru ieşirea de căşti.

Ieşirile RCA pot fi fixe sau variabile cu ajutorul unui jumper prezent pe placa de bază, poziţia default a acestuia fiind aceea cu funcţia de preamplificator activată. Există un trend general în ultima perioadă ca funcţia de preamplificator să fie integrată în convertoarele digital-analog. Am testat mai multe astfel de echipamente şi rezultatele nu au fost convingătoare, mai ales atunci când discutăm de echipamente entry level.

 

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-2

METODOLOGIE DE TESTARE:

Pentru ieşirea de căşti am folosit două perechi de căşti Sennheiser, una mai accesibilă – HD558 şi una mai exclusivistă – HD700. Cu cea din urmă am avut ca scop testarea amplificatorului de căşti integrat.
Pentru muzica stereo am folosit noul meu amplificator Simaudio Moon 340i DPX împreună cu pretenţioasele bookshelf-uri Dynaudio Focus 160. Deşi sistemul poate părea destul de scump în relaţie cu placa de sunet Xonar Essence STU, am preferat aceast sistem pentru că-l cunosc foarte bine. În această configuraţie sesizez cel mai bine orice schimbare şi-mi este mult mai usor să remarc diferenţele.

Am folosit ultima versiune Foobar2000 împreună cu Asio, plugin-ul fiind inclus în driverul lui Xonar EssenceSTU.  Acesta este şi motivul pentru care se aprinde led-ul “bit-perfect” pe panoul frontal în momentul în care este utilizat.

 

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-4

SUNETUL:

Aşa cum mă aşteptam, prestaţia sonoră a lui Xonar Essence STU este apropiată de cea a mai vechii noastre cunoştinţe Xonar STX. Cu mici variaţii într-o direcţie sau în alta, modelele Xonar STX, D2, Xense, Phoebus sau STU oferă aproximativ aceeaşi calitate a sunetului şi consider că nu merită să înlocuiţi o variantă cu alta decât în situaţii particulare.

Comparată cu plăcile menţionate mai sus, Essence  STU vine cu un uşor plus la prezentarea scenei, aceasta fiind învăluitoare şi mai extinsă. Pentru că aveam poftă să ascult nişte piese mai mult pentru plăcerea personală decât pentru analiza sunetului, am rulat cap-coadă albumul Erdelezi a lui Goran Bregovic. M-a captivat mai mult prestaţia lui STU faţă de STX, de exemplu în piesa Death am fost mai bine integrat in atmosferă, poziţionarea sunetelor fiind mai naturală şi având ca efect final o senzaţie mai mare de satisfacţie.  Diferenţele nu sunt uriaşe, dar în sistemul personal căruia îi cunosc aproape la extrem atât calităţile, cât şi defectele, nu mi-a fost greu să le identific.

În afara celor menţionate mai sus, am regasit în Xonar Essence STU toate calităţile care au făcut din placa de sunet Essence STX un succes comercial formidabil. Un nivel al detaliilor şi al microdetaliilor fără rival în lumea plăcilor de sunet PC, un bass clar şi bine stratificat, lipsit de exagerările tipice soluţiilor ieftine de PC şi o prezentare plăcută, relaxată, a frecvenţelor medii. Vocea Dianei Navarro din Imaginando mi-a mângâiat auzul cu delicateţe, reproducerea fiind extrem de feminină şi cu o claritate de cristal.

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-7

După ce am terminat cu Goran Bregovic, am simţit nevoia de ceva romantic, aşa că am apelat la unul dintre albumele preferate ale soţiei mele, Dean MartinItalian Love Songs. Ei bine, acest album vechi din 1962 mi-a adus aminte de cea mai mare calitate a plăcilor din seria Essence, regasită din plin şi la modelul STU. Sunetul este fluid, curge lin şi gâdilă timpanele cu delicateţe. Aceasta este o caracteristică imposibil de regasit în produsele ieftine, indiferent dacă discutăm de soluţii on-board sau plăci de sunet entry-level. Pur şi simplu acestea sună sărac timbral şi sec, de parcă informaţia sonoră nu este un tot unitar şi este prezentată cu zgârcenie. Într-o comparaţie faţă în faţă între Xonar Ds şi STU, cea din urmă câştigă clar, instrumentele sunt mai precis plasate în spaţiu, scena se desfăşoară mai credibil în faţa ascultătorului, acesta fiind integrat mult mai bine în atmosferă.

După relaxarea adusă de Dean Martin am simţit nevoia de ceva mai ritmat, aşa că am revenit în forţă cu AC/DC – Thunderstruck şi Back to Black, Guns n’ Roses – Welcome to the Jungle şi Metallica – Enter Sandman.  Deşi audiţia în sine a fost o plăcere, mai ales că am folosit niste înregistrări foarte bune (Metallica a fost 24bit / 96KHz), mi-ar fi plăcut un plus de agresivitate din partea lui STU. Tonalitatea a fost prea blândă pentru acest gen de muzică, înaltele fiind parcă prea cuminţi, intro-ul de la Enter Sandman pierzându-şi din farmec.

Piesele rock au adus în prim-plan un minus al plăcii: cu cât se aglomerează mai mult scena, cu cât sunt mai multe instrumente simultan în prim-plan, lucrurile au tendinţa să se amestece. Am forţat un pic situaţia şi am apelat la un album mai special: Oue: Stravinsky – The Song Of The Nightingale, The Firebird, Rite of Spring (88kHz / 24bit). O înregistrare de referinţă ce pune în dificultate convertoare scumpe şi sisteme cu pretenţii, acest album a scos în evidenţă o oarecare slăbiciune în distribuirea corectă în timp şi spaţiu a sunetelor pe STU. Prin comparaţie, pe combo-ul M2Tech Young/Palmer (2.000€) se aud în mod evident mai multe detalii, sunetul urcă mai rapid şi mai sus, iar nivelul de satisfacţie este mai mare. În schimb, bass-ul pe Asus este la un nivel foarte bun, cu impact mare, cărnos şi bine definit.

 

Asus Xonar Essence STU(1 of 1)-15

Am continuat cu Maria Maria special pentru sunetul de “lampă încinsă” atât de specific lui Carlos Santana. Pe STU mâinile artistului nu mângâie corzile atât de fin, lipsind acea senzaţie de lucru real, acea tonalitate analogică pe care am regăsit-o în Muses Edition sau în alte convertoare mai scumpe, în schimb ritmul a fost bun, nu am mai avut parte de congestionarea sunetelor cum a fost cazul la rock. Chitara acustică pe Xonar STU nu-ţi face pielea de găină aşa cum se întâmplă pe Chord QuteHD (1.200€), fără să omitem faptul că sistemul utilizat este de câteva zeci de ori mai scump decât placa. Pe un sistem mai puţin rezolut aceste detalii de fineţe vor fi estompate, de exemplu diferenţele dintre Burson Conductor şi Xonar STU pe căştile Sennheiser HD555 sunt destul de mici şi nu justifică uriaşa diferenţă de preţ dintre cele două.

Am profitat de prezenţa surorii mai mari Essence One Muses Edition  şi am făcut câteva experimente şi cu opamp-urile Muses 01. Modificarea a adus un uşor plus de rezoluţie şi o delimitare mai bună a instrumentelor în scenă. Dacă pe modelul de top diferenţa a fost mare, între opamp-urile stoc şi cele din variantă Muses, pe Essence STU, diferenţa a fost ceva mai mică. Probabil topologia variantei STU limitează potentialul exoticelor opamp-uri Muses 01 (50€ /buc).

Amplificatorul de căşti face faţă decent modelului HD700, fără să aducă această cască scumpă la nivelul ei maxim. Nu are rafinamentul sau puterea brută oferită de produse exclusiviste, cum sunt cele de la Burson Audio sau de la Sennheiser HDVD 800, dar reprezintă un plus important pentru cei care vor utiliza Essence STU cu o pereche de căşti.

 

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-5

CONCLUZII:

Asus Xonar Essence STU este un produs ce merge pe un drum bătătorit acum câţiva ani de modelul STX, probabil cea mai bună placă de sunet internă din segmentul desktop. Nu este un upgrade important faţă de această, dar vine cu avantajele oferite de o soluţie externă, păstrând calităţile modelului original. Merită achiziţionată de către cei care doresc o sursă de sunet cu reale valenţe audiofile şi dotări de top şi nu sunt dispuşi să plătească mai mult pentru vârful de gamă Essence One sau foarte mult pe un convertor audiofil de top.

PRO:

    • prestatie sonora buna, usor peste seria Essence ST/STX
    • constructie cu piese de calitate
    • versatilitate,conectica variata
    • amplificator de casti inclus

CONTRA:

      • pret destul de piperat pentru segmentul consumer
      • nu indica rata de exantionare a semnalului primit
      • lipsita de rafinament in anumite situatii

Asus Xonar Essence STU (1 of 1)-9

Bakoon HPA-21 review – a unique headphone amplifier

5

Intro:

Bakoon Products International it is a South Korean company founded in 2009 in Seoul.  It was derived from Bakoon Products Co. Ltd that was established in 1991 in Japan and till 2009 company’s products were selling only on Asian territories. Bakoon Products International was founded to broaden the horizon for promoting products outside Asia, while the products had a face lift and slightly modified circuits.

This article will be dedicated to the headphone amplifier Bakoon HPA-21, the newest product of the company and most interesting one (for me) that they have.

An interesting thing that caught my attention is the topology used in this amplifier. Conventional amplifiers are using as the amplification factor – power in watts. HPA-21 has two headphone outputs, one is a conventional one (voltage output) and the other one is the current output – it uses only current as the amplification factor.

To this day it is the only headphone amplifier that is present on the European market that uses this interesting topology.

Bakoon (1 of 1)-8

Just to make an idea what means SATRI circuit (current amplification is patented and named SATRI) I will try to enumerate few significant advantages:

  • Zero distortion from zero negative feedback
  • Gain control by the ratio of input resistor R and output resistor RL
  • Fixed operating point
  • Wide frequency range
  • Reliable and stable operation
  • Selectable invert or non-invert phase output
  • Less than 1/4 in size compared to discrete type designs
  • Can be implemented in various circuit designs from amplifiers to measurement instruments

Bakoon (1 of 1)-2

The manufacturer tries to help understand how its SATRI circuit is working by adding this key points on their website:

The input voltage signal is converted to the input current signal by the input resistor. As the input impedance of the SATRI-IC is close to 0 Ohms, the voltage signal is converted preciously into the current signal.
Then the input current signal goes into the SATRI-IC, from which the output impedance of the signal is converted to above 100 M Ohms, while the current signal itself remains the same. As the output impedance is very high now, the output current signal goes into the output resistor without any loss. By this output resistor, the current signal is converted back to the voltage signal.
Summing up this procedure, the SATRI Circuit’s formula of the overall gain level can be just simplified, meaning that the amplification involves two resistors only. As a result, the circuit is now perfectly linear without uses of any other complicated unnecessary circuits, which would only distort and introduce more noise source in the circuit
.”

I can say that in practice advantages of this kind of amplification were noticed immediately. I tried to listen to as many tracks as my time would provide, many of them I didn’t even listed. For nearly two weeks I listened to music of all kinds to make a strong impression about its performance.

Bakoon (1 of 1)

Few of the albums listened were:

Gothart – Cabaret, Rakija´n´Roll

Led Zeppelin – Mothership

Luna Amara – Pietre in Alb

Dire Straits – Brothers in Arms

Django Reinhardt – The Best of Django Reinhardt

Silent Strike – 3AM

Trigon – Seven Steps

The amplifier is built as a whole from aluminum with an astounding accuracy, it has two inputs – a SATRI-LINK input (for the DAC that it is in development and for future SATRI sources) and a conventional RCA input.

Build quality is very good, nothing to complain about. The amp is pretty heavy for its size, this being due to Its internal batteries from whom it only can operate. Recharge time is approximately 6 hours and listening time is somewhere between 6 and 8 hours, depending on the volume and the headphones used. Volume wheel is nice to the touch and seems very well built, it works pretty smoothly, it is not a stepped one.

Amplification by current, only battery powered and its price tag of 3000 USD, respectively 3000 EUR brings the product to high-end ranks and in the rows of the top of the line headphone amplifiers at this moment.

Bakoon (1 of 1)-3

Audio performance:

After first minutes of auditioning it was clear to me that it sounds very different compared to what I have listened to this moment. The sound it makes is so different to the traditional amplifiers heard till now that it took me a lot of time to find its weak spots and to make sure that what I am hearing is true.

First and foremost it impresses with the level of detail and its airiness absolutely unmatched by any other amplifier. It doesn’t matter how loud I am listening, the amplifier is distortion free of any kind – a remarkable achievement.

I also want to add that from tens of headphone amps that I tested in the past time the difference in detail presentation of all those amps was pretty small, big differences were in the general audio performance, in dynamics, soundstage, stereo image or background but not so much in the detail department. It’s the first time when I hear so much more information from just changing the amplifier and not the DAC, it’s quite shocking. Sure enough I also did a small comparison to my own benchmark – Burson Conductor.

With Bakoon HPA-21 I felt the limits of the Chord QBD76 HDSD and Burson Conductor DACs, it is quite difficult to express with words the difference between this two amps. To this moment I thought that the amp part of the Conductor doesn’t add any kind of veil and doesn’t hide details because it was among the best to this very moment. When I connected HPA-21 it was like the last layer of veil was lifted from the music I was listening.

The biggest difference between these two amps it’s the level of detail rendered, the size of soundstage and the background. In all those three crucial points I give maximum credits to HPA-21.

Bakoon (1 of 1)-5

With this superior level of detail, that empty space between instruments that I speak of in almost every review became so big that I hear a distinctive pause between every sound, I can easily hear the start and the finish of every sound, that I can firmly say that it has the most contoured sound. It is very revealing, the differences are of course from track to track, one that it is very well recorded will sound excellent with very small differences between both amps, but on a poor recorded track the difference is obvious.

This new wave of information thrown to the listener doesn’t also add a layer of sibilance or fatigue to the music. The music is becoming smooth, liquid, sounds are closely linked, everything sounds distinctive as a whole.

Once with an extreme detail comes also a clear stereo image, to this day it is the only amp that I can give the highest mark in terms of stereo image, I don’t need to close my eyes anymore to see the placement of instruments floating in midair around me, I can clearly hear every audio instrument, where it is coming from and its distance to the listener.

Led Zeppelin doesn’t have exceptionally well recorded albums, but on Bakoon I had an impression that I am listening to a modern recording, without many flaws. The size of the stage and stereo image are going great on this amplifier.

I confirm the companys statement that the amp is the only one that accepts and plays the widest frequency range without any loss. On crowded music I hear new information and new small microdetails that I didn’t know existed, it is quite shockingly to hear them when you think that you listened to those tracks more than a decade. I was listening late at night and when I was hearing something new, I was wincing and started checking if the door is not closed or if something happened around me, I wanted to think it’s a sound in the house, but it was a new sound in the track I was playing. I checked again the tracks and indeed new details reappeared.

Words of praise for the level of detail, wide soundstage and stereo image can go on forever, simply because there is nothing to reproach in this respect.

Bakoon (1 of 1)-6

If at many amps I was telling that the background is black enough, here I can say that it completely does not exist, I just cannot hear it. The lack of a background noise and a very airy presentation are making sounds simply flowing into my face, as if all music played is a river that flows over me.

In terms of general audio performance and if it has a particular coloration, I can say that it is completely neutral and very linear. Listening to HPA-21 It is easy to realize the coloration that other headphone amplifiers have. For me HPA-21 is like a tool to me, like the very best lens of a photographer, like the best tool of an engineer or the best nib/pen of a writer.

Linearity that it is taken to extremes of this amp evidently has a lot of pluses but also minuses, if you are familiar with this kind of sound. People that prefer a more palpable, soft and slow or vivid sound will need to search something different. This one is not colored, meaty, sibilant or very alive, it is precise and doesn’t want to emphasize anything, it is a bit polite and accurately reproduces the signal without adding anything to it. I think it is first amp to which I can attribute motto “wire with gain”. Burson Conductor is different, it colors the music, it cuts a bit of the mistakes in the mastering hiding few microdetails, adding a drop of life and soul to some tracks, it is master of control but it is not as honest as Bakoon.

Speaking about control, HPA-21 has it in spades too. Using LCD-3 on high gain current output I obtained a remarkable sense of control over the drivers. Volume wheel is situated on 09:00 o’clock and I feel already that I cannot go any higher than that.

The difference between low and high gain it is pretty big and this aspect should be taken very carefully. This thing bothered me a little, if on orthodynamics it made a pretty big difference, on dynamic headphones it was an even bigger difference. Just to make yourselves an idea using Sennheiser HD800 on high gain I cannot go louder than 10% of the volume because my ears will start bleeding. On low gain however I can go up to 50% of volume no problem. That is why when headphones are being inserted we should take care about the gain selected. Manufacturer informed me that high gain will be readjusted and 6 dB will be cut from it.

Bakoon (1 of 1)-10

I will speak briefly also about frequency spectrum.

For the bass test I used autochthonous song Elephunk from Silent Strike band. The interesting contrast between electronica and jazz music is very appealing, bass notes sounded precise and airy. It lacked a little impact and weight that Burson Conductor has, but on HPA-21 bass sounded as it had more layers of it. On HPA-21 bass is more precise and clear and not so deep and blurry as on Burson. For electronica and deep bass lovers probably this is not the best choice.

Mid frequencies were rendered accurately and easy on the ear. On the songs of Gothart stringed instruments and the voices sounded warm and pleasant to the ear, strings vibration was accurate without any trace of distortion. On female voices however it still lacked a little warmth and natural vibration of the vocal cords, it loses a bit at naturalness on the mids.

The amp is not part of those warm, slow and nonaggressive sounding amps, this is mostly because of low and mid frequencies that are not projected on the forefront. Although HPA-21 is not aggressive at all, it is neither warm or cold sounding, it is exactly in the middle, trying not to get the attention to itself, trying to completely disappear from the audio chain. It certainly impressed me with its almost invisible audio performance.

Highs were exactly on their places, very well defined, but not sharp or sibilant. The highs were exactly how I would like them to be. The lack of an abrasive sound and its extra detailed presentation that it has on all frequency range makes it a very good choice for instrumental music and all its sub-branches.

A delight for jazz, classical, folk or rock music, I would want a little more energy on bass, but unfortunately you cannot have them all.

Bakoon (1 of 1)-4

Outro:

I was very impressed by the creation of Bakoon Products Internation team. I never expected that a new topology can bring so many benefits and change the presentation of the perceived detail retrieval so much. The difference besides traditional amplifiers is not a small one and from first minutes of listening it is pretty clear that the amp is part of another class. In regards to detail rendering, to stereo image, to soundstage and to absence of a background noise I think that to this moment it doesn’t have a direct rival.

Build quality is top notch, its dimensions are relatively small, design is simple, industrial even, nothing to complain about.

Price is premium, personally I would love to see also a DAC in the same case at this price, but considering the performance, value is justified. If you want the best then this is it.

I thank Soo In Chae this way for trust, amiability and professionalism shown. I’m sure that I will miss the sound of this amp very soon.

Bakoon HPA-21 can be ordered directly from the parent company or from the European distributor Klutz Design

Bakoon (1 of 1)-9

Pros:

–          Details and micro details never heard before

–          Excellent soundstage scale and stereo image

–          Nonexistent background noise, it cannot be blacker than that

–          Fine amplification factor, big power reserve

–          Extreme linearity and neutrality

–          Very good build quality, neat design

–          Battery powered all the time

Cons:

–          Extreme linearity attenuates a bit of musicality

–          Big difference in sound levels between low and high gain

–          Asking price

Gear used for the review:

Bakoon HPA-21, Chord QBD76 HDSD, Burson Conductor, Sennheiser HD800, Audeze LCD-2, Audeze LCD-3, AudioQuest NRG4, AudioQuest Niagara.

Bakoon (1 of 1)-7

 

Munchen High End Audio 2013 – partea 2

1

M2TECH:

Producatorul peninsular a venit la Munchen cu doua noutati interesante. Daca mini-convertorul USB HiFace Dac este  deja disponibil pe site-ul oficial si anuntat de mai multe publicatii, in schimb amplificatorul de casti Marley a fost o noutate absoluta, sunt convins ca am vazut un prototip (arata ca unul). Marley este un amplificator de casti cu o iesire standard si una balansata cu 4pini, construit in clasa A. Design-ul respecta linia impusa cu cativa ani in urma de catre  Young si Palmer. Se poate alimenta cu o sursa de curent externa disponibila optional, insa nu va pot da mai multe amanunte despre aceasta deoarece nu era prezenta.

Am ascultat HiFace Dac impreuna cu amplificatorul Marley pe Audeze LCD2 si am ramas foarte placut surprins. Minusculul Dac portocaliu suna foarte convingator, iar amplificatorul  s-a jucat la propriu cu dificilele casti Audeze, singurul sau punct negativ  fiind caldura degajata. Carcasa era destul de fierbinte, aproape ca m-am fript cand am vrut sa-l intorc ca sa-l pozez si cu partea din spate. Nu este un motiv de ingrijorare, ceea ce am vazut la Munchen este doar un produs intr-o anumita faza de dezvoltare, pana la momentul lansarii aceasta problema se poate indrepta complet.

Mi-a placut mult si HiFace Dac, estimez  ca va fi un produs de succes, pretul de aproximativ 200€ fiind unul accesibil si care-i confera un raport pret-calitate bun.

M2Tech Marley (1 of 1)

M2Tech Marley (1 of 1)-2

FOCAL si NAIM:

De cand cei doi producatori de mare traditie au fuzionat, sunt prezenti la expozitiile de specialitate cu un stand comun, asa cum este si normal. Principala atractie a fost bineinteles noua serie Focal Chorus, semnificativ imbunatatita fata de precedenta generatie, concluzie la care am ajuns dupa mai multe auditii cu acest model in diferite configuratii. Piesele high-end de rezistenta au fost Grande Utopia intr-un finish Alb Arctic ce facea piruete in mijlocul standului pe o platforma rotativa (una solida ca boxa are peste 250kg) si un model Diablo Utopia finisat cu foita de aur. Desi nu prea agreez astfel de exercitii de design (vezi parerea mea despre „lingourile” de la Chord), aceste mini Utopia nu aratau rau deloc, fiind o prezenta inedita, pana la urma intr-o expozitie trebuie sa faci un pic de valva.

Naim este un paradox. Desi electronicele lor arata cam la fel de vreo doua decenii si jumatate si numai un ochi avizat le poate deosebi, sub carcasa se afla multe noutati. Imi place faptul ca sunt traditionali si puristi, dar au inteles ca traim intr-o lume „digitala”, intr-o era in care daca nu tii pasul cu timpurile risti sa dispari definitiv. Naim are poate cea mai completa gama de streamere, servere, unitati all-in-one si hard-disk playere de pe piata.

Focal (1 of 1)-3

Focal (1 of 1)-4

Naim (1 of 1)-2

PASS LABS:

Vazusem gama XS doar in poze si am fost foarte bucuros cand am reusit sa ne intalnim pentru prima data la Munchen, erau de mult in vizorul meu. Construite bineinteles in clasa A conform filozofiei lui Nelson Pass si montate intr-o configuratie dual-box pentru fiecare canal, XS 150 sunt o prezenta impresionanta, avand niste dimensiuni ce necesita o nevasta incredibil de intelegatoare :D. Contextul a fost si el unul de vis, un sistem cu monoblocuri Pass Labs XS, boxe Willson Audio Alexia si transport-dac EMM Labs te obliga la o auditie prelungita. Am asteptat cuminte cel putin 15 minute, deoarece in camera vecina era un sistem multicanal McIntosh, iar cei de acolo erau hotarati sa darame hala in care se desfasura expozitia. Intr-un final sistemul a pornit, si aproximativ o jumatate de ora am ascultat aproape fara sa clipesc. O experienta memorabila, unul dintre cele mai bune sisteme prezente si un sunet tipic american, masiv, carnos, greu.

Pass Labs & Willson Audio (1 of 1)-3

Pass Labs & Willson Audio (1 of 1)-6

Pass Labs & Willson Audio (1 of 1)-7

CONSTELLATION:

O firma aparent noua si cu realizari exceptionale, cam asa poate fi caracterizata Constellation Audio la prima vedere. Bineinteles ca lucrurile nu stau asa, chiar deloc. In spatele electronicelor Constellation se afla in acest moment un adevarat dream-team, o echipa de ingineri legendari, cu zeci de ani de activitate in care au fost oamenii de baza din firme de mare traditie. Pentru cunoscator, nume ca John Curl, Bascom King, Peter Madnick,  Demian Martin sau Neal Feay sunt o garantie a calitatii, iar colaborarea dintre ei, sustinuta de o investitie importanta, a avut ca rezultat final ceea ce este Constellation in acest moment.

Sistemul prezentat la Munchen a fost impresionant, fiind unul dintre acele locuri unde intrai si efectiv trebuia sa fii atent sa mai si iesi, altfel riscai sa-ti atraga cineva atentia ca nu esti la tine acasa. Uriasele monoblocuri Centaur erau sub comanda preamplificatorului Virgo si conduceau cu eleganta boxele Tad Reference One. Ca sa va imaginati cat de bune sunt amplificatoarele Centaur, va spun doua lucruri: aceste modele prezente la Munchen nu sunt varful de gama de la Constellation, iar boxele Tad au avut o prestatie semnificativ mai convingatoare pe acestea decat pe extrem de scumpele electronice Tad din standul firmei detinuta de Pioneer. Sa reusesti sa amplifici niste boxe Tad mai bine decat reuseste firma mama cu niste aparate extrem de scumpe si de apreciate, proiectate special pentru asta, este o realizare exceptionala.

Sloganul firmei spune totul, „Constellation, simply light years ahead„.

Constelation (1 of 1)-2

Constelation (1 of 1)-3

Constelation (1 of 1)-4

ATOHM:

Ca sa mai revenim putin cu picioarele pe pamant dupa doua sisteme stelare, splendide si complet inaccesibile noua muritorilor de rand, am sa va povestesc cate ceva despre un loc unde am fost placut surprins, un loc unde orice om interesat de un sistem accesibil trebuia sa arunce o privire. Am intrat in standul Atohm si am ascultat muzica la niste boxe pentru care nu trebuie sa mosteniti averi nemasurate sau sa va vindeti ambii rinichi. Sunetul nu era la nivelul sistemelor de sute de mii de euro prezente, dar oferea satisfactii neasteptate la o frantura de pret. Aflat usor in umbra marilor producatori din hexagon precum Focal, Cabasse sau Triangle, Atohm este o firma cu produse corecte, pozitionate in piata la un pret accesibil.

In stand era prezenta o boxa din seria GT ce era sectionata pentru a fi totul la vedere. Se poate remarca constructia foarte ingrijita, crossoverul complex pentru acest nivel de pret si gura de bass reflex pozitionata in jos, lucru ce aduce avantajul unei pozitionari mai usoare in camera. Finisarea este si ea foarte buna, Atohm fiind din punctul meu de vedere un brand subapreciat, inclusiv in tara noastra.

Athom (1 of 1)

Athom (1 of 1)-2

  AURIS AUDIO:

Este pentru prima data cand am auzit de aceasta firma si desi nu canta muzica, am intrat in standul lor, curios sa ma uit la produsele expuse ce aveau un design cu adevarat deosebit. In timp ce le savuram formele feminine, mi-a cazut privirea catre un banner pe care scria Hand made in Serbia. Am trans adanc aer in piept si am mai privit o data. Da, nu ma inselasem, aceste amplificatoare pe care le vedeti in poze, cu un nivel de finisare demn de cele mai scumpe branduri din lume sunt facute de vecinii nostri sarbi, cei care ar trebui sa fie cu vreo 20 ani in urma noastra datorita stupidului razboi in care au fost implicati. Ei bine, ar fi cazul sa luam notite. Daca nu se vede suficient de bine din poze, va spun ca finish-ul rosu este piele de cea mai buna calitate, cusuta fin si mulata perfect pe corpul solid al electronicelor.

Din pacate nu am putut sa ascult sistemul expus si ulterior timpul nu mi-a permis sa ma mai intorc pentru o auditie, dar se spune de multe ori ca prima impresie conteaza si aceasta a fost una eminamente pozitiva.

Auris (1 of 1)

Auris (1 of 1)-2

PIEGA:

Am ascultat seria Coax de la Piega in mai multe ocazii, in diverse configuratii si pe o multitudine de genuri muzicale. Consider ca este un brand foarte bun, cu realizari tehnice de exceptie. Datorita constructiei din aluminiu raportul dintre dimensiunile cutiei si sunetul oferit este remarcabil. Cu aceste ganduri in minte am intrat in standul Piega si am avut un mic soc. Nimic din ceea ce ascultasem eu in precedentele ocazii nu era acolo, sistemul prezent suna trist, parca artistul era absent si cineva din culise incerca sa-i tina locul. Sfatul meu este sa nu trageti concluzii dupa auditii la un targ de profil, mai ales daca acestea sunt negative, sunt multe exemple de echipamente pe care le stiam bune si au sunat prost. Totodata va sfatuiesc ca atunci cand cumparati un sistem sa luati in considerare si ceea ce spune dealerul despre alcatuirea sistemului. Chiar daca acesta va va recomanda inevitabil echipamente din portofoliul propriu, sunt sanse mari sa iesiti mai ieftin si cu mai putina bataie de cap decat daca experimentati singuri.

Piega (1 of 1)

Piega (1 of 1)-2

TIDAL:

Firma aproape necunoscuta in Romania, Tidal raman maestrii unghiurilor drepte. Rectangular design-ul este prezent in toate produsele marcii, acestea fiind finisate fara cusur si avand o prezenta impresionanta. Daca anul trecut tema standului a fost negru absolut, acum au venit cu o prezentare cel putin la fel de spectaculoasa. Boxele Tidal Agoria erau expuse intr-un furnir natur, lacuit, care impreuna cu elementele cromate creau o imagine aristocratica. Experienta audio era si ea pe masura, de altfel nu cred ca ar trebui sa mire pe nimeni ca un sistem ce costa mult peste 100.000 de euro suna de-a dreptul senzational. Mai mult trebuie sa ne mire faptul ca exista si astfel de sisteme care nu suna asa.
Muzica ascultata mi-a fost total necunoscuta, fiind niste artisti germani de care nu am auzit niciodata (asta nu inseama ca nu erau buni), dar nu am putut sa-mi fac o parere foarte elaborata despre ceea ce poate acest sistem, extrem de scump si de rafinat.

Tidal (1 of 1)

Tidal (1 of 1)-2

Tidal (1 of 1)-3

Astell & Kern:

Unele dintre cele mai exclusiviste playere portabile din lume sunt produse de Astell & Kern. Am avut ocazia sa le ascult pe amandoua, atat consacratul AK100, cat si noutatea AK120 dual-dac, fiind prezente impreuna cu o mare varietate de casti. Arata ca niste mici bijuterii, fiind finisate foarte bine, avand un aer de produs premium si oferind un feeling de lucru bine facut atunci cand le tii in mana. Se simte ca sunt mai scumpe decat Fiio X3, dar greu se justifica diferenta de pret. AK100 costa aproximativ 700€, iar noul AK120 dual-dac ajunge la fenomenala suma de 1,300€. Asta in conditiile in care X3 este destul de aproape din punct de vedere al calitatilor sonore, le depaseste pe amandoua la specificatii (X3 suporta fisiere ALAC si AAC) si costa aproape un sfert din AK100 si de 8 ori mai putin decat AK120. Despre acesta din urma, daca ignoram pretul, nu am decat cuvinte de lauda. Calitatea sonora este exceptionala, cea mai buna auzita de mine vreodata la un player portabil, fiind mai impresionant decat Ibasso DX100. Acesta din urma ofera putere mai mare, dar consider ca la un player portabil conteaza in primul rand calitate semnalului si portabilitatea, si ulterior discutam de putere bruta.

Am petrecut destul de mult timp la standul Astell & Kern, iar concluzia finala a fost una destul de clara. Daca banii nu sunt o problema si aveti disponibilitatea de a cheltui cateva mii de euro pe un sistem ultraportabil format din player si eventual niste IEM-uri de top (custom sau IE800), playerele AK100 si AK120 trebuie sa fie pe lista foarte scurta de cumparaturi.

Astell Kern (1 of 1)

Astell Kern (1 of 1)-2

JEAN MARIE REYNAUD:

O alianta 100% franceza s-a profilat in standul celor de la JMR, care au prezentat boxele Concorde si Orfeo cu electronice de la 3DLab, probabil o mica contributie la aceasta alegere fiind regasita in nationalismul specific poporului din hexagon. Sunetul a fost o confirmare a ceea ce stiam despre cele doua firme, atat JMR cat si 3DLab fiind producatori cu traditie si experienta in domeniu. Maching-ul a fost bine ales, electronicele de la 3DLabs dirijand cu eleganta boxele JMR, acestea din urma fiind adevarate uzine de forta, mai ales in zona frecventelor joase. Ei bine, JMR-urile au sunat excelent, cu scena larga, cu rezolutie buna si cu impact major,  de-a dreptul impresionant in pasajele cu dinamica mare.

JMR (1 of 1)-2

DEVIALET:

Ceea ce au reusit Devialet cu produsele lor este o realizare unica in intreaga industrie de profil. Daca anul trecut am fost absolut impresionat de amplificatorul D-Premier 500 ce conducea cu usurinta o pereche de boxe dificile precum Willson Audio Sophia, anul acesta am fost la fel de impresionat de combinatia dintre noile modele 110 si 170, mai accesibile, dar la fel de capabile.

Sa detaliem putin. Modelul Devialet 170 este un dispozitiv ce integreaza un preamplificator, un amplificator 2x 170w, un convertor D/A si un streamer wi-fi cu aplicatie de Ipad, toate intr-o carcasa incredibil de subtire si de eleganta. Iar sunetul este cat se poate de convingator, lucru confirmat si anul acesta alaturi de o pereche de boxe Magico S1. Mai trebuie sa adaugam ca puterea se poate dubla cu usurinta daca se foloseste o configuratie de tip bridge, moment in care Devialet ofera suficienta putere pentru orice incinta acustica. Telecomanda produsului este si ea o adevarata bijuterie, design-ul si nivelul de finisare fiind la cel mai inalt nivel si in concordanta cu ceea ce ofera amplificatoarele Devialet. Deja am salvat site-ul oficiat in bookmarks si abia astept sa vad ce mai nascoceste nou acest producator francez cu totul si cu totul iesit din comun.

Devialet (1 of 1)

Devialet (1 of 1)-4

Devialet (1 of 1)-8

Devialet (1 of 1)-10

MBL:

Am ajuns la una dinte cele mai delicate povesti de la Munchen 2013. Standul in care am intrat cu cele mai mari sperante si din care am plecat cu cea mai mare dezamagire a fost cel de la MBL.

Daca ati citit cumva reportajul de anul trecut nu aveti cum sa nu stiti ca am fost extrem de impresionat de sistemul MBL Reference pe care l-am considerat la momentul respectiv cel mai spectaculos ascultat de mine vreodata. Ei bine, anul acesta acelasi sistem a sunat dezamagitor, sters si defocusat. Scena avea o pronuntata gaura pe mijloc, iar detaliile coplesitoare de anul trecut erau disparute. Nu stiu exact motivele, nu prea am explicatii pentru aceasta metamorfoza spectaculoasa in sensul negativ al cuvantului, dar exact asa au stat lucrurile. Am auzit mai multe opinii conform carora sistemele MBL canta superb pe anumite genuri de muzica si mai ales pe anumite tipuri de inregistrari, si de aici poate fi diferenta. Anul acesta am ascultat un album cantat de un artist neamt prezent in stand, acesta facand un fel de promovare a discului.

Cum scorul la impresiile cu MBL este egal 1 la 1 vom vedea anul viitor catre ce varianta va inclina balanta :).

MBL (1 of 1)

MBL (1 of 1)-2

 

 

 

 

 

Headphones event la AVstore

11

In acest weekend avut loc la AVStore un eveniment dedicat iubitorilor de casti, numarul celor prezenti fiind unul generos. A fost o dovada clara ca pasiunea pentru castile de calitate este intr-un trend puternic ascendent si in tara noastra, multi dintre cei prezenti fiind la primi pasi in ascest univers fascinant. Am observat cu mare satisfactie ca plaja de varsta a vizitatorilor a fost larga, se pare ca atractia si emotiile aduse de muzica buna nu tin  cont de varsta, ocupatie sau pozitie sociala. Au fost destul de numeroase persoanele venite din provincie, ceea ce inseamna ca anuntarea evenimentului cu doua saptamani inainte a fost benefica pentru cei care nu sunt din Bucuresti, din cate stiu eu in tara showroom-urile cu echipamente audio sunt rare iar cele in care se pot asculta casti lipsesc cu desavarsire.

Casti (1 of 1)-2

Casti (1 of 1)-12

Sistemele pregatite au fost pentru toate gusturile si buzunarele, de la produse de buna calitate Fiio si casti din zona mainstream si pana la solutii extrem de scumpe cu  dac-ul Chord QBD76 HDSD in rol principal.

– amplificatorul Fiio E09K impreuna cu dac-ul E17, pregatit special pentru casti din zona mainstream. Aici s-au ascultat in special Sennheiser HD 449, HD558, HD598, Audio Technica AD700, A500x, A500 si Akg K550. Micutele Fiio s-au bucurat de o apreciere unanima fiind niste produse accesibile fara a face insa rabat la calitate.

-dac-amp-ul Xonar Essence One Muses Edition a fost prezent si el la datorie si a castigat cativa fani. A fost utilizat in majoritatea timpului alaturi de un cd-player Primare i21 folosit ca transport iar rezultatele au fost pe placul multor invitati. Muses Edition a demonstrat ca poate face fata in mod decent oricarei perechi de casti prezente.

Casti (1 of 1)-8

Casti (1 of 1)-26

-unul dintre produsele aflate in premiera la eveniment a fost Burson Soloist SL. Fratele mai mic al modelului Soloist standard, varianta SL ofera suficient de multa putere la cei 2w/canal ai sai. Impreuna cu dac-ul M2Tech Young au adus multe dintre castile prezente la potentialul lor maxim.

-premiera absoluta in Romania si unul dintre primele livrate pe plan mondial, noul dac-amp Sennheiser HDVD 800 a fost vedeta intalnirii, cel putin din punct de vedere al interesului manifestat de cei prezenti. Oferind doua iesiri RCA standard si doua iesiri balansate XLR cu 4 pini, HDVD 800 a fost special conceput pentru a conduce pretentioasele HD 800. Au fost disponibile atat HD800 cat si Audeze LCD2 si LCD3 cu in ambele variante, standard si balansat, iar cei prezenti au avut ocazia sa faca comparatii din cele mai interesante.

Casti (1 of 1)

Casti (1 of 1)-4

-a fost prezenta si o varianta inedita a modelului Burson Conductor. Dotat cu un capac transparent si un sistem de iluminare interna cu leduri, modelul demo a atras privirile ca un magnet. Interiorul este si el pe masura, cele doua transformatoare toroidale izolate, condensatori Elna Audio, Elna Silmic  potentiomentru in trepte, dac Ess Sabre cu pcb separat, rezistente Dale, toate puteau fi admirate la lucru. In mod surprinzator am preferat sunetul castilor HD 800 pe Burson Conductor in fata a ceea ce am auzit pe HDVD 800 in ambele variante, standard si XLR. Evident ca au existat si opinii diferite, dar acesta este unul dintre farmecele intalnirilor audiofile in general.

Casti (1 of 1)-23

Casti (1 of 1)-30

– cel mai scump sistem prezent a fost  cu adevarat exotic. Meridian Media Core 200 folosit ca transport, cablu digital Audioquest Hawk Eye,  convertor Chord QBD76 HDSD, cabluri interconect Audioquest Niagara, Burson Conductor pe post de amplificator de casti, toate alimentate cu Audioquest NRG4 au adus pretul total al sistemului la o valoare ametititoare. Aici au stralucit cu adevarat HD800, LCD3 si atentie IE 800. Superb sunet dar la un cost aproape prohibitiv.

– combo-ul HA160 cu DA160 a fost si el foarte apreciat. Aici s-au ascultat in special Audio Technica Ad1000, A900X si AKG Q701, parerea generala fiind ca reprezinta una dintre cele mai bune solutii pret-calitate pentru cei care doresc sunet de clasa intr-un pachet relativ accesibil.

Casti (1 of 1)-22

Casti (1 of 1)-24

Pe langa ceea ce au pregatit gazdele au mai fost prezente diverse echipamente aduse de cei prezenti. Am remarcat o pereche de casti Beyerdynamic T1, niste casti exceptional de rare de la Sharp (HP400H) si niste Sennheiser cu o varsta respectabila de peste doua decenii (HD545). Interesanta a fost si prezenta unui amplificator foarte nou, Bakoon HPA-21, pretul sau fiind unul destul de piperat, aproximativ 3000$ fara taxe (pret US).

Casti (1 of 1)-10

Casti (1 of 1)-25

Asa cum este si firesc, gusturile au fost diferinte si nu de putine ori pasiunile au starnit discutii contradictorii, acestea purtandu-se intr-o atmosfera civilizata si amicala. Timpul a trecut foarte repede si partea de socializare pe teme legate de audio sau alte pasiuni a fost cel putin la fel de placuta ca ascultatul sistemelor disponibille. Cu proxima ocazie asteptam o prezenta feminina mai sustinuta, acesta fiind singurul aspect la care evenimentul nu a depasit intalnirea precedenta :).

Casti (1 of 1)-11

Casti (1 of 1)-17

Casti (1 of 1)-32

 

Cele mai comentate articole